Lucruri pe care îmi place să le fac duminica




Pentru că este duminică, dar și pentru că mi-ați solicitat de nenumărate ori să vă povestesc mai multe despre mine, despre preocupările mele, despre obiceiurile și preferințele mele, astăzi vă voi spune ce îmi place să fac în zilele de duminică. Scriu despre asta și cu speranța că vă voi inspira suficient încât să vă schimbați măcar câteva obișnuințe mai puțin benefice, să vă conving, poate, să renunțați la obiceiul de a pierde timp prețios stând pe net sau prin mall, nefăcând nimic util și plăcut pentru voi înșivă, pentru a vă bucura sufletul. 

În copilăria mea, duminica era ziua în care eram liberă, zi în care aveam timp și voie să fac ce vreau, să dorm cât vreau, să mă joc, să nu fac nimic dacă nu aveam chef și să primesc copii acasă. Condiția era să fie ordine exemplară în camera mea și să am toate lecțiile făcute. 
În același timp, nu aveam voie să merg în vizită la cineva decât dacă eram invitată. Iar asta pentru că tata mi-a inoculat de mică ideea că duminica este o zi de petrecut cu familia și că fiecare om are nevoie de liniște și de relaxare și că nu trebuie neapărat să primească musafiri nepoftiți. 
Pentru mine ziua de duminică reprezenta întotdeauna o sărbătoare, o zi a bucuriei și a surprizelor frumoase, deoarece obișnuiam să merg cu tata la plimbare, la film, la teatru, la restaurant sau la cofetărie. Iar dacă era iarnă, era musai să mergem la patinoar pentru câteva ore. Duminicile copilăriei mele au fost pline de viață, de culoare, de fericire și de amintiri minunate datorită tatălui meu și a tuturor lucrurilor frumoase pe care le-am învățat de la el și le-am făcut împreună cu el. 

Apoi, totul s-a schimbat. Și nu în bine. Am devenit adult, cu responsabilități nu întotdeauna ușor de îndeplinit și am uitat importanța zilei de duminică, de parcă cineva mi-a șters din memorie toate obiceiurile bune din copilărie. După ce m-am angajat (am muncit câțiva ani într-o multinațională), duminicile au rămas strict zile pentru odihnă. Trăiam așteptând cu nerăbdare weekend-urile, însă nu le trăiam pe toate frumos. Aș spune chiar că nu le trăiam deloc, de parcă eram un robot. După o săptămână de muncă și oboseală acumulată, sâmbetele le petreceam făcând curățenie în casă – adică întorcând casa pe dos -, iar duminicile zăceam. La propriu. Abia dacă mai reușeam să vizionez câte un film sau, foarte rar, să ies cu prietenii în oraș.

Din fericire, m-am trezit la timp, dar cu greu am scăpat de prostul obicei de a mă suprasolicita și de a-mi consuma toate resursele pe activități care nu-mi aduceau niciun beneficiu. Încetul cu încetul, am reunțat să mai fac la serviciu mai mult decât impuneau sarcinile mele și am renunțat să mai fiu sclava casei și a lucrurilor mele. Nu am mai muncit peste program la serviciu și am învățat să-mi organizez locuința, astfel încât să-mi solicite cât mai puțin timp și efort pentru a o întreține curată și ordonată. Am renunțat la lucrurile inutile din casă (mobilier în exces și decorațiuni inutile) și am păstrat doar ceea ce era frumos dar și util și practic. Și, astfel, am ajuns să mă bucur cu adevărat de weekend-uri. Ca în vremurile copilăriei... 
Am ales să am grijă de casă și să o curăț în oricare altă zi din săptămână, o zi în care aveam mai mult timp și chef, iar în zilele de sâmbătă și de duminică făceam strict ceea ce îmi plăcea. Adică trăiam. Și multe lucruri s-au schimbat în bine pentru mine. 

Așa că, pentru inspirație, iată o listă cu 10 lucruri pe care îmi place să le fac duminica: 

1. Să mă plimb pe afară, în natură. Îmi place să-mi iau o cafea în termos, niște fructe sau ceva dulce și să merg undeva, în mijlocul naturii, să mă plimb pe jos, apoi să-mi găsesc un loc cu o vedere frumoasă, să-mi așez sezlongul și să stau să-mi savurez cafeaua și să mă bucur de priveliște și de aer curat. Și neapărat de liniște. Îmi place să fac asta singură sau eventual cu o prietenă cu care să pot să tac. Să tăcem împreună. Sunt momentele mele de liniște, în care nu vreau să aud nimic, nici muzică, nici vorbărie, ci doar sunetele binefăcătoare și vindecătoare ale naturii. 
Nu i-am înțeles niciodată pe cei care aleg să iasă din casele lor și să-și petreacă niște ore în natură și în loc să se bucure de susurul unui izvor, de ciripitul păsărilor sau de foșnetul frunzelor copacilor, ascultă muzică (de obicei și foarte tare), mai ales că ieșirile astea sunt rare... Așa cum nu îi înțeleg pe cei care vin într-un oraș atât de minunat ca Brașovul și își petrec timpul în mall, în înghesuială și în zarvă. 

2. Să vizionez filme și concerte. Am acasă o colecție impresionantă de filme și de concerte, dar îmi place și să merg la cinema cu prietenii mei. 

3. Să recitesc scrisori și să mă uit la fotografii vechi. Se întâmplă rar și mă încarcă de nostalgie aceste momente.

4. Să merg la piață. Îmi place la nebunie să mă plimb printre tarabe, să vorbesc cu vânzătorii, să cumpăr legume, fructe, verdețuri și flori, să mă bucur de explozia de culori și de parfumul proaspăt al roadelor pământului. În plus, am senzația că duminica dimineața oamenii sunt mai relaxați și mai veseli, iar cumpărăturile în piață mi se par o plăcere. 

5. Să îmi acord o zi numai pentru mine, să-mi fac tot felul de tratamente cosmetice și să mă răsfăț, așa cum ar trebui să facă măcar din când în când toate femeile. 

6. Să ies cu prietenii în oraș, la film, la restaurant sau în mijlocul naturii. 

7. Să stau pe terasa mea și să ascult muzică, să citesc sau să scriu. Dar înainte de a face orice altceva, îmi place să mă ocup de florile pe care le am - și am foarte multe, iubesc la nebunie florile! 
Terasa este locul meu preferat din casă, al doilea meu living, de unde am o panoramă superbă asupra orașului în care Dumnezeu m-a binecuvântat să trăiesc. Până anul acesta am suferit fiindcă iarna nu puteam sta pe terasă, dar în vara anului trecut am închis-o cu geamuri glisante - am făcut asta mai mult pentru flori, să poată avea astfel un mediu perfect indiferent de anotimp. Este splendid să stai pe terasă în plină iarnă și să fie cald, să ai flori colorate împrejur și să vezi orașul îmbrăcat în alb, să privești cum ninge cu fulgi imenși iar în depărtare să asiști cum muntele își îmbracă brazii în haine de un alb imaculat... 

8. Să fac ordine în sertare și în dulapuri. Mi se pare relaxant să fac ordine printre cosmetice și farduri, în dulapurile cu tot felul de condimente și în dressing. De exemplu, așa mai descopăr și eu lucruri pe care am uitat că le am, dar și lucruri la care îmi dau seama că ar trebui să renunț. Cu toate că am pierdut de ceva vreme prostul obicei de a mai cumpăra compulsiv, tot mai descopăr lucruri cărora nu le găsesc utilitatea. Mai ales în dressing, unde mai mult de jumătate dintre hainele pe care le am sunt noi sau păstrate pentru atunci când voi mai slăbi... 😄 

9. Să-i invit pe ai mei dar și prieteni dragi la mine acasă sau să merg eu în vizită la ai mei, la prieteni apropiați sau la familiile defavorizate de care mă ocup. 

10. Să nu fac nimic. Dar absolut nimic. Se întâmplă foarte rar, atunci când sunt foarte obosită și de obicei stau toată ziua în pat, comod, în pijama, mă uit la filme și dorm foarte mult. 

După ce ați citit cele 10 lucruri pe care îmi place să le fac duminica, probabil că vă întrebați dacă nu îmi place să merg și la biserică... Desigur că îmi place, dar nu merg în fiecare duminică. Însă, merg cu drag ori de câte ori simt nevoia sufletească să o fac și am posibilitatea. 

Mi-aș dori ca lista mea să vă inspire și, astfel, să vă transformați duminicile în zile de sărbătoare, în zile pe care să le trăiți frumos și din plin. Poate vă conving astfel să renunțați la a mai pierde timpul pe Facebook, poate veți ieși din casă și vă veți bucura mai mult de natură, poate veți socializa cu adevărat (în realitate, nu virtual), poate veți găti rețete noi pentru cei dragi, poate veți petrece mai mult timp cu părinții voștri, poate veți viziona filme noi. Ori poate veți învăța lucruri neștiute și veți cunoaște oameni interesanți... O duminică trăită frumos vă încarcă de energie bună pentru toată săptămâna care urmează, credeți-mă.

Așa că, dragii mei, faceți din fiecare duminică o sărbătoare. O meritați din plin. Începeți cu un mic dejun luat altfel decât în celelalte zile, când faceți totul în grabă și la repezeală. Folosiți o față de masă frumoasă, puneți o floricică într-un pahar, aprindeți o lumânare parfumată și luați micul dejun în tihnă cu cei dragi. Dacă sunteți singuri și nu vă place singurătatea, puteți invita un prieten sau chiar un vecin la micul dejun. Poate vi se pare ciudat, dar nu este. Ciudat este că nu mai căutăm apropierea de ceilalți, că ne însingurăm. 
Ieșiți din case, priviți oamenii, zâmbiți-le, aveți curajul să intrați în vorbă cu ei, inițiați conversații plăcute, adresați complimente necunoscuților. Socializați. Puteți cunoaște oameni minunați. 
Petreceți timp cu cei dragi, ieșiți cu familia să luați prânzul sau cina în oraș, plimbați-vă prin păduri, prin parc, pe marginea unui lac, mergeți la un film, la un spectacol de teatru, la concerte, la patinoar. Faceți tot ce vă place, astfel încât să simțiți din plin binecuvântarea unei zile de duminică. 

Vă doresc să aveți parte numai de duminici minunate, pline de bucurii și de iubire!


Azi m-a amuzat...



Azi m-a amuzat să descopăr de ce unii spun că eu am copiat citate de la alți autori. Pentru că unii modifică pe internet după cum îi taie capul, schimbă și confundă autorii... intenționat sau poate nu. Cert este că eu nu am copiat niciodată pe nimeni, nu am plagiat, nu m-am inspirat de la alții și nici nu voi face asta. Sunt capabilă să scriu ceea ce simt, ceea ce gândesc și ceea ce trăiesc. Și niciodată nu aș subestima inteligența celor care mă citesc și nu i-aș desconsidera mințindu-i. 

Alții, în schimb, au copiat de la mine... Dar nu-mi pasă. Este greșeala lor, este rușinea lor. 

Am observat că este frecventă răspândirea de citate și texte fără a se menționa numele autorilor, poate de aceea se și fac confuzii de multe ori... și poate de aceea unii primesc informații eronate și nu au șansa să învețe.  





Ai Șanel, fir-ai a dracu'! 😀





Trăiesc într-o țară în care unii ajung să te urască doar pentru că ai o geantă de firmă. 
Tocmai am trăit această experiență... fiind atacată pe instagram pentru că într-o poză se vedea o geantă pe bancheta din spate a mașinii mele. Au sărit pe mine anumite persoane (femei, desigur) să mă acuze și să-mi reproșeze (??!!) că mă laud cu geanta de brand, că sunt ostentativă, că sunt ipocrită, că ele nu au genți Chanel... Păi nici eu nu am ce aveți voi, ar fi culmea să avem toate aceleași lucruri! 

Dacă porți o geantă de firmă ești acuzată că te lauzi cu brandul. Fetelor, eu NU am nevoie de vreun brand pentru a mă lăuda. Eu SUNT un brand. 

Eu nu am nevoie de numele sau de faima altora pentru a mă simți importantă și valoroasă și sunt același om și cu și fără anumite lucruri. 

Dacă eram vreo snoabă sau vreo lăudăroasă, m-ați fi văzut în sute de poze etalând toate firmele lumii. Dar cred că sunt cea mai discretă prezență în mediul online... cu toate că mi se cere adesea să scriu și să arăt ce lucruri îmi plac, pentru că pe unii îi interesează să afle mai multe despre preferințele mele, sperând că vor afla lucruri noi și utile, că se vor putea inspira de la mine. Nu mi-am etalat casa, mașinile și lucrurile (așa cum fac alte persoane publice), nu mă erijez în influencer, nu am calități care să-mi permită să fac asta și să dau sfaturi, sunt destui cei care cred că pot sfătui oamenii cu privire la ce ar trebui să poarte, unde să călătorească, ce să mănânce, cum să trăiască... Dacă ne-am lua după ei, ar trebui să arătăm toți la fel, să ne îmbrăcăm cu toții la fel, să avem cu toții aceleași lucruri. Eu sunt pentru a fi autentic, nu copia cuiva sau a tuturor. 

Este regretabil că unele dintre voi nu puteți accepta o realitate de când e lumea și pământul: că unii își permit lucruri pe care nu toți și le permit (dar de care NU toți au nevoie, pentru că lucrurile de firmă nu sunt o necesitate primară). Este regretabil că nu sunteți capabile să vă bucurați pentru ceea ce au alții și că sunteți invidioase și nu vă puteți controla pornirile nedemne. Nu știu dacă sunteți conștiente de penibilul apucăturilor voastre, dar o femeie nu sare pe altă femeie doar pentru că aia are nu știu ce lucru... 

O doamnă este doamnă și în șanț și fără lucruri de firmă, așa cum o țoapă rămâne o țoapă chiar dacă o îmbraci în aur. 

Este amuzant cum unele sunt frustrate și se simt complexate că nu au genți ca ale altor  femei, dar nu se simt complexate de faptul că nu au studii ca alte femei... De ce nu or fi complexate că nu au caracter, demnitate și comportament elegant ca altele? 
Culmea este că acestea care au o problemă cu cele care au mai mult susțin peste tot că nu contează ce are un om, ci cum este el, ce caracter are... Că ele nu sunt invidioase și că nu și-ar dori lucruri de firmă. Serios? Dacă pentru voi contează mai mult a fi decât a avea, de ce dați atâta importanță lucrurilor, mai ales lucrurilor fără de care se poate trăi foarte bine? Pentru că, dragile mele doamne, se poate trăi foarte bine și fără Chanel, Hermes, LV, ș.a.m.d. Dar nu se poate trăi DOAR cu ele. O geantă de firmă nu îți oferă fericire, nu-ți oferă mângâiere, nu te îmbrățișează, nu-ți vindecă bolile, nu te face mai frumoasă, mai bună, mai valoroasă. Este o geantă care se poate folosi la fel ca oricare altă geantă, este mai valoroasă - este adevărat, poate fi chiar și o investiție pe termen lung (deoarece gențile de firmă nu se devalorizează, din contră, multora le crește valoarea cu timpul), dar dacă vă doriți o asemenea geantă doar pentru a defila cu ea, aflați că ea nu validează nimic... 
O geantă ți-o cumperi pentru că îți place ȚIE și atât. Nu pentru că e la modă, nu pentru că o au alte femei, vedete, prietene, sau pentru că tu ai impresia că le faci în ciudă altora cu o asemenea geantă. 
Femeile deștepte și sigure pe ele nu se simt complexate și amenințate de lucrurile pe care le au alte femei.  

Eu nu pot înțelege supărarea și furia celor care m-au atacat din cauza genții mele... Ele susțin că nu sunt frustrate sau invidioase. Ba chiar a spus una dintre "doamne", după ce mi-a aruncat că ea nu are Chanel deoarece că nu a scris cărți, că nici măcar nu îi place casa Chanel, că gențile și parfumurile sunt desuete. Atunci de ce o deranjează că mie îmi plac? De ce o fi fost inoportună și a simțit nevoia să se lege de mine ca boala de omul sănătos? Doamna respectivă nu s-a limitat doar la geanta mea Chanel care i-a iritat retina, ci a simțit nevoia să mă discrediteze ca autor, să îmi spună că nu scriu bine și că "nu-mi fac cinste" anumite postări cu poze din vacanțe... (Păi și ce poze să pun pe instagram?) 
Bine că ei îi face cinste să se deșănțeze pe net cu comentarii demne de țațe cu preocupări frivole. 😁 Și dacă tot știe doamna mai bine decât mine cum ar trebui scrise cărțile, de ce nu scrie dumneaei ca să arăte lumii cum ar trebui să fie scrisă o carte bună? De ce e egoistă și nu scrie o capodoperă literară pe care să o ofere lumii?

Au venit și unele cu comentarii de genul "Lumea moare de foame și tu îți iei genți de mii de euro..." Cum să îndrăznești să iei pe cineva la rost pentru felul în care își administrează banii? Cum să-ți permiți să îți dai cu părerea despre cineva fără să știi măcar dacă nu cumva omul acela face mai multe acte caritabile decât îți poți tu imagina? Cum ar fi să mă iau și eu de ele și să le reproșez că în loc să îi cumpere unui copil sărac ceva de mâncare, ele fumează  zilnic sau își cumpără telefon care costă 1000 de euro? Păi nu e o aroganță să îți iei smartphone de 5000 de lei în timp ce lumea moare de foame? Ce, un telefon de 500 de lei nu le-ar ajunge?  😁
Ăștia care se arată îngrijorați de "problemele omenirii" sunt de obicei aceia care nu fac nimic pentru cei necăjiți, fiindcă în mintea lor numai cei care au foarte mult trebuie să facă acte caritabile. Nu este așa. 
Toți oamenii care au mai mult decât alții pot dărui câte puțin din ceea ce au. 
Și nu, cei care au mai mult nu sunt datori să-și doneze tot ce au, ci au dreptul să-și ofere și lor ceea ce își doresc. Că nu cred că oricare dintre fariseii care îi critică pe cei  bogați și-ar da până la ultimul bănuț și ar alege să trăiască extrem de modest pentru a dona tot ce au. Ipocriților. 
Eu cunosc bine genul de oameni care-și manifestă public îngrijorarea față de problemele omenirii, dar care, în realitate, sunt total indiferenți la suferințele și nevoile semenilor, care nu se uită în jos la cei cărora le e greu și pe care ar putea să-i ajute, ci privesc doar în sus la cei care deranjează cu fericirea și cu bunăstarea lor. 

Avem tot dreptul să fim și să alegem diferit, să avem gusturi și priorități diferite. 
Știu că unele dintre persoanele convinse că nu își permit o geantă de brand (valabil și pentru alte lucruri, desigur) fumează câte o geantă de firmă într-un an... sau poate în 2 ani, sau 3. Că o geantă de firmă nu se cumpără lunar. Se cumpără responsabil și din convingeri strict personale, nu din snobism sau din ambiții prostești.
Eu am avut prima geantă Chanel când aveam 21 de ani. O primisem cadou, dar nu mi-a plăcut atunci. Nu mi se părea potrivită pentru vârsta mea și pentru nevoile mele, așa că am dăruit-o cuiva care s-a bucurat de ea. Peste ani, când mi-am cumpărat prima geantă Chanel, nu am achiziționat-o ca să am și eu o paporniță de firmă, ci pentru că mi-a plăcut enorm acea geantă, pentru că mi-am dorit-o și mi-am permis să o cumpăr fără să fiu nevoită să fac sacrificii sau să mă simt vinovată că aș fi putut face ceva mai bun cu acei bani... Și pentru că am considerat că o merit, așa cum merit tot ce am. Și nimeni altcineva nu poate decide în locul meu ce și cât merit, ce mi se potrivește și ce nu. 

Înainte să vă plângeți că nu aveți genți de firmă, asigurați-vă că aveți EDUCAȚIE. Că ați făcut tot ce se putea pentru a evolua din punct de vedere profesional și spiritual. Investiți mai întâi de toate în educația voastră, nu în lucruri... și astfel veți putea ajunge la nivelul care să vă permită să câștigați bine și să vă permiteți lucrurile la care visați. Evoluând veți vedea că și prioritățile, gusturile și ambițiile voastre se vor schimba.
Mai important decât să aveți lucruri de firmă este să trăiți frumos, să investiți în voi, să vă dezvoltați spiritual, să călătoriți, să mergeți la teatru, la concerte, să aveți un hobby care să vă facă viața mai frumoasă, să însemnați ceva pentru ceilalți. Mai important decât să aveți lucruri de firmă este să fiți voi însevă un brand, să fiți demne de admirat și de imitat pentru exemplul frumos pe care îl puteți da prin etică și ținuta morală. Lucrurile de firmă nu vă transformă în doamne, vă asigur. 

A te lăuda cu lucrurile tale înseamnă să recunoști cât valorezi fără ele. 

În concluzie: nu mă laud cu lucrurile mele fiindcă nu am nevoie de lucruri pentru a mă valida, dar nici nu o să le țin ascunse de teamă că voi fi atacată de cei care consideră "ostentativ" să te afișezi cu lucruri scumpe. 
Eu consider ostentativ să fii needucat, inoportun și nerușinat, să nu-ți poți controla grosolănia, să dai buzna în spațiul cuiva care nu te-a deranjat niciodată și să-i lași comentarii care să-l determine pe acel om să te dea afară și să șteargă mizerii în urma ta. Ostentativ este să te uiți în curtea altuia și să-ți permiți să-i critici alegerile, să fii invidios, să dai lumii un exemplu prost, să arunci cu hate (= ură) în cei care au mai mult și în cei care sunt diferiți de tine, să nu-ți cunoști lungul nasului, să pierzi timpul cu prostii în loc să faci ceva bun pentru tine sau pentru alții.