De ce aș vrea un prieten ca tine?



Cunoașteți și voi oameni pe care vă străduiți să-i evitați? Mă refer la cei toxici, care vă încarcă negativ, veșnic nemulțumiți, clevetitori, bombănitori, indispuși, răutăcioși, care au mereu ceva de reproșat și de criticat, care vă condiționează mereu, vă limitează și vă minimalizează?
Nu că m-ar alina în vreun fel să știu că aveți și voi asemenea persoane în preajmă, din contră, dar aș vrea să știu dacă la mine trag toți, poate fac eu ceva greșit, poate am ceva care-i atrage… Aș corecta asta, dar trebuie să descopăr ce fac greșit.
Mi-a spus o prietenă dragă că doar eu sunt vinovată pentru purtarea unor prieteni, că prea le-am dat nas și i-am învățat prost, că nu i-am pus la punct la timp și le-am permis să mi se urce în cap. Și are drepate. Știți cum e omul, îi dai un deget și el…
Dar eu am obosit. Poate credeți că exagerez, că mă răsfăț, dar vă rog să mă credeți că mă simt epuizată psihic. Am ajuns să mă tem de unii oameni, de reacțiile lor, de energiile lor negative, să fug de ei, să simt nevoia să mă protejez de ei.
Și am obosit să educ. Am obosit să-i motivez pe toți, să-i ajut să se ridice, să le deschid ochii, să-i învăț să fie recunoscători pentru ceea ce au, să vadă și partea frumoasă din oameni și din lume, nu doar ceea ce nu le place, să fie mai puțin critici, să fie mai buni și mai îngăduitori, să nu se mai compare mereu cu alții, să nu mai concureze prostește cu alții…

Am avut o discuție cu o prietenă de care m-am distanțat. A vrut să avem un dialog cu cărțile pe față, să înțeleagă de ce nu o mai vreau în viața mea. I-am spus că este toxică pentru mine, că după fiecare întâlnire cu ea eu sunt indispusă, că timpul petrecut cu ea nu este timp de calitate ci irosit (pentru că nu-mi aduce nimic bun și nici eu nu pot fi ceva bun pentru ea cât timp după atâta vreme nu a învățat nimic bun de la mine), că nu mai pot să-i ascult nemulțumirile legate de orice și de oricine. Dar nu a fost pregătită pentru adevărurile pe care i le-am spus. Este prea orgolioasă ca să-și recunoască defectele și mi-a arătat că nu este dispusă să se schimbe. Pentru toate eșecurile și greșelile ei caută mereu alți vinovați.
Nu i-a plăcut când i-am spus că alături de ea mă simt mereu sub lupă, că mă deranjează că de fiecare dată când ne vedem mă întreabă dacă am mai slăbit sau dacă m-am îngrășat dar niciodată nu mă întreabă dacă sunt fericită sau nu, că nu-mi place că este geloasă pe alte prietene deși ea nu este dispusă să-mi fie alături așa cum îmi sunt ele, că în loc să se bucure de ceea ce am mereu spune „Păi da, că tu îți permiți!”, că îmi reproșează mereu că nu o sun deși ea nu mă sună niciodată, că nu mă simt liberă în preajma ei deoarece trebuie să-mi cântăresc fiecare cuvânt de teamă că se va supăra (pentru că suferă de mania persecuției!), că sunt mereu stresată în preajma ei pentru că se poartă urât cu alți oameni (cu angajații din restaurante, de exemplu) și mă pune în ipostaze penibile. Nu i-am menționat și că nu mi se pare normal că este prietenă cu persoane care mă dușmănesc și care s-au purtat urât cu mine fiindcă în opinia ei, dacă aceștia nu i-au greșit ei cu nimic nu are motive să-i excludă... 

Nu a recunoscut nimic.  Zadarnic i-am dat exemple despre purtarea ei, nu-și mai amintea ce a spus sau ce a făcut și a concluzionat că sunt eu prea fițoasă și absurdă. 
Oare chiar sunt? Oare am așteptări prea mari de la oameni? Oare cer mai mult decât ofer? Să nu credeți că nu m-am analizat sau că trăiesc cu impresia că eu sunt perfectă. Am încercat să fiu prietena pe care mi-aș dori și eu să o am, mi-am respectat prietenii, le-am respectat alegerile, le-am protejat cu sfințenie secretele, le-am înțeles neputințele, m-am străduit să fiu un bine în viața lor, am dăruit ce am avut și cât am putut, am suferit când nu am reușit să mulțumesc pe cineva, am iertat de fiecare dată vorbe negândite, reacții nepotrivite, i-am înțeles pe cei care nu s-au purtat echitabil, nu am reproșat, nu am revendicat, nu m-am victimizat… Dar am și eu limitele mele de suportabilitate și toleranță și când prezența cuiva devine neplăcută, când întâlnirea cu cineva mă lasă încărcată negativ, când nu mă mai regăsesc lângă anumiți oameni, când simt că se abuzează de bunătatea mea am dreptul să mă retrag.

De ce aș vrea un prieten ca tine? De ce aș vrea în viața mea pe cineva care mă pune de multe ori în situații ridicole, care-mi strică bucuria unui prânz, care are mereu ceva de criticat și de comentat? 
De ce aș vrea alături un om pe care nu-l interesează ce simt și căruia nu-i pasă de părerea mea?
De ce aș vrea pe cineva care ține evidența lucrurilor pe care le-a făcut pentru mine și care  se poartă de parcă i-aș fi datoare, cu toate că am oferit mai mult și fără a avea așteptări și că nu am cerut niciodată nimic?
De ce aș vrea în casa mea oameni care vin doar să-mi facă inventarul lucrurilor, care în loc să mă privească pe mine analizează fiecare lucru și-l comentează, îl evaluează și îmi dau senzația că au venit la un muzeu, nu la un om?
De ce aș vrea oameni geloși, care nu sunt capabili să se bucure dacă altcineva mă iubește?
De ce aș vrea un prieten care mă instigă împotria altor prieteni și care mă avertizează mereu că voi fi trădată de unul sau de altul?
De ce aș vrea oameni incapabili să mă respecte, să-mi respecte alegerile și prietenii?
De ce aș vrea oameni de la care nu am nimic de învățat și care sunt prea orgolioși ca să învețe ceea ce ar putea învăța de la mine?
De ce aș vrea în viața mea oameni care nu-și cunosc lungul nasului, care sunt indiscreți, obraznici și au spirit polițienesc?
De ce aș vrea în preajma mea oameni care sunt imposibil de mulțumit, care sunt nerecunoscători și au pretenții absurde?  
De ce aș vrea în viața mea oameni pe care nu-i deranjează când alții îmi fac vreo nedreptate, când mă insultă și mă rănesc? 
De ce aș vrea în viața mea oameni care mă obligă mereu să mă justific pentru orice spun, care nu suportă un refuz și care mă fac să mă simt mereu vinovată pentru că nu le pot face pe plac?
Se pare că EU sunt problema... fiindcă nu sunt destul de bună pentru voi. De aceea vă fac un bine și mă retrag înainte să vă fac și mai nefericiți. Și vă doresc să aveți prietenii pe care-i meritați, la care visați, care nu comentează niciodată, care nu ripostează, care vă încurajează și vă aplaudă când greșiți, care vă spun doar ceea ce vă place să auziți, care acceptă orice trădare, orice nemernicie, lipsa sincerității și, mai ales, lipsa iubirii.
Sunt curioasă dacă tu ai vrea un prieten ca tine... 




  1. Doamne cita nevoie aveam de articolul asta!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Poate că și de la acei "prieteni" avem de învățat ceva, cel puțin eu asa gândesc că doar in viață nimic nu este întâmplător, nu?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De la acești oameni eu am învățat doar cum nu ar trebui să fiu...

      Ștergere
  3. Ai mare grija de faptura si de Sufletul tau draga mea ! Dumnezeu te-a ridicat prin harul Sau deosebit si minunat, la un nivel de perceptie rational-sentimental elevat, la care multi râvnesc si te considera vrednica de invidiat, incapabili sa constientizeze personalitatea puternica din spatele elegantei, frumuseti, sensibilitati si delicatetii aspectelor evidente, aparente, cautând cu orice pret, prin tenici ascunse sa te aduca la nivelul comportamentului lor josnic, calcându-si inconstienti, demnitatea de om, doar pentru a face rau semenilor lor. Dumnezeu sa te pazeasca si ocroteasca de ipocrizia acestor..."prieteni" si EL sa-ti fie si sa-ti ramâna prietenul etern !
    Fii binecuvântata cu linistea, pacea, bucuria si fericirea eterna a Tatalui ceresc, draga Irina !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Orice om rational-sentimental nascut vreodata pe Terra, daca-L va alege ca prieten pe Hristos Isus si va asculta de Cuvântul lui Dumnezeu, va fi protejat de sus, si nu i se va întâmpla niciodata, nici un rau.
      Fa-ti-L prieten pe EL, iubeste-L, pastreaza-L în inima ta, si EL te va elibera de cosmarul prieteniilor false, aparente, înselatoare. EL niciodata nu te va dezamagi, ba mai mult, te va ocroti, te va pazi si iubi, cu o iubire vesnica, care îti va eleva Sufletul în slava cerului oferindu-ti linistea, pacea, bucuria si fericirea eterna al fiilor si fiicelor lui Dumnezeu.
      Fii binecuvântat Suflet drag si minunat !

      Ștergere
  4. Din viata prietenilor te poti retrage. Dar ce faci cand persoana in cauza e soacra ta ???si el e baiatul mamei??

    RăspundețiȘtergere
  5. Suflet frumos, mi-ar place să te aibă ca educatoare fetita mea. Chiar acum sunt în căutare de o grădiniță cu o educatoare asa iubitoare ca tine.

    RăspundețiȘtergere
  6. Parca ai descris-o pe o prietena de-a mea. Cand vine la mne nu sta locului o clipa, se plimba in toate camerele, ii umbla ochii ca a un politai și orice vede ma intreaba de unde am si cat a costat!!! niciodata cand vine la mine nu sta pe un scaun sa vorbim ca moare daca nu vede tot ce am in casa. si mai si comenteaza si imi da sfaturi cum sa imi pun rufele sau alte prostii! o sa ii dau sa citeasca dar cred ca nu va pricepe o iota!!!

    RăspundețiȘtergere
  7. Mereu te-ai straduit sa fii prietena ideală,sa multumesti pe toata lumea sa fii gazda perfecta,uitand de multe ori de tine.Nu ma mir deloc ca ai obosit dar ma bucur ca ai realizat în sfarsit ca nu toata lumea e corecta şi nu toti raspund bunatati cu bunatate.

    RăspundețiȘtergere
  8. Doamneee cat adevar! Din pacate si eu am asa persoana in "apropiere" sau nu, ptr ca dupa ce am incercat sa ii explic anumite chestii si sa o rog sa nu ma mai puna la zid ptr ca nu am timp sa o sun zilnic,s-a suparat foarte tare si a spus ca nu mai vrea sa ma deranjeze... ����

    RăspundețiȘtergere
  9. Oamenii buni, cu energie pozitiva, atrag mereu oamenii negativi. Inconstient ei isi doresc sa fie ca cei buni dar nu stiu cum, astfel ei reusesc sa se incarce cu energie pozitiva pentru o scurta perioada. Din pacate nu isi dau seama cat de mult rau fac cu felul lor de a fi, nu realizeaza ca vlaguiesc un om prin negativismul si rautatea lor.
    Din pacate si eu patesc asta foarte des, chiar si cu persoane din familie, oricat incerc sa le explic ca nu este bine sa vorbeasca si sa comenteze vietile celorlati si alegerile lor, ei tot nu inteleg, imi spun mie ca sunt ciudata si ca prefer sa vad doar ce e bun in oameni si ca ignor ce fac si ce spun ceilalti si le repet mereu: fiecare are dreptul sa faca ce vrea si ce considera in/cu viata lor atat timp cat nu ma afecteaza pe mine nu este treaba mea.
    Trebuie sa renunti la oamenii de genul asta pentru ca iti face tie rau si nu merita.
    Important este sa nu uiti cat de mult te iubesc si te apreciaza ceilalti doar pentru ceea ce esti.

    RăspundețiȘtergere
  10. Draga Irina. Te rog mult sa te indrepti spre un barbat care sa te iubeasca si sa nu-ti faci din femei , prietene. Femeile te vor invidia si iti vor face rau. Aceasta este singura solutie. Accepta-mi si mie cererea de prietenie. Te rog

    RăspundețiȘtergere
  11. Prin aceste randuri ai descris si pe prietena mea langa care am stat 13 ani.acelas tipar.am decis la un momendat o astfel de discutie cu cartile pe fata dar mam razgandit pt ca rezultatul va fi acelas.eu mereu cea vinovata ca si pana acum.lucrurile nespuse la timp acum nu ma vor mai ajuta la nimic stiu asta.am tacut din mult prea mult respect si bun simt si mam purtat cu ea exact cum as fi vrut sa se poarte ea cu mn.mereu parca vedea negru in fata ochilor dar nimic bun.mereu am fost judecata gresit fara a sti despre ce e vb cu toate explicatiile mele dc si pt ce...un prieten consider ca nu ar avea nevoie de ele atat timp cat iti este atat de apropiat ar trebui sa intelega doar dar am cerut prea mult se pare.intelegere,bunatat si tot ce a fost a trebuit sa vina doar din partea mea ani la rand
    Doar asteapta in schimb nu da nimic
    Egoismul,mandria si orgoliul ii sunt acum armele cele mai de pret.Nui pasa de cei 13 ani ...
    Iti multumesc ca mi.ai dat sansa de a ma regasi in povestea ta care defapt imi este scrisa la indigo.Ma regasesc in multe povestioare de ale tale🤗🙂😘

    RăspundețiȘtergere
  12. din pacate asemenea ,,prieteni,, sunt foarte multi, toti ne lovim de ei si ne dam seama ca traim o iluzie imaginandu-ne cat de multi prieteni avem si cata lume ne iubeste . genul asta de prieteni intra in categoria ,,asa nu ,,. personal apreciez oamenii care ma cearta cand gresesc, care imi spun adevarul in fata chiar daca de multe ori e dureros dar unde sa-i gasim....sunt pe cale de disparitie si mi-ar placea sa cred ca eu sunt unul dintre ei ,sper ca voi ramane asa .... ,, pana la sfarsit ,,

    RăspundețiȘtergere
  13. Draga Irina eu cred ca exagerezi putin.poate ai tu o perceptie gresita asupra prietenei tale,te-ai gandit la asta?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga mea, ar fi minunat să ai dreptate, să am eu o percepție greșită asupra uneia dintre aceste prietene și să-mi dau seama de asta, dar din păcate nu este așa. Nu exagerez deloc, din contră, nu am dat amănunte, aș putea scrie mult despre toate lucrurile care m-au deranjat. Însă să nu crezi că nu am pus în balanță cu ceea ce îmi place la ea, ba chiar am căutat cu disperare ceva care să salveze relația cu ea, din păcate nu am găsit… Nu este un om rău neapărat, dar suntem firi total opuse. M-am gândit că poate mi-am pierdut eu răbdarea cu ea, dar nici asta nu e… am suportat ani la rând și am adunat frustrări peste frustrări, iar când am încercat să am o discuție cu ea nici măcar nu și-a recunoscut faptele, iar atitudinea ei a spus totul... am văzut un orgoliu nemăsurat și nici un regret față de durerea mea.
      Nu am scris acest articol doar despre o prietenă, ci despre mai multe… unele au toate defectele la un loc, altele au doar câteva dintre trăsăturile care nu-mi plac și cu care, să-mi fie iertat, dar nu mă pot împăca. Am tolerat și am tăcut destul, dar este obositor și frustrant.
      Efectiv m-au stors cu așteptările lor, cu supărările lor… iar eu de ce nu m-aș supăra? Unele persoane s-au supărat că nu le-am felicitat de ziua copiiilor lor, că nu le-am scris/spus „să-ți trăiască fiica/fiul”, cu toate că am felicitat copilul, că i-am făcut cadou… știau că atunci eram în Cluj la un spital oncologic, dar nu a contat, am fost bombardată cu reproșuri... Să-ți mai spun că o prietenă mi-a reproșat când i-am dăruit parfumul preferat că nu i-am luat unul identic și fiicei sale, argumentând că ar fi trebuit să știu că într-o casă în care sunt două femei ar trebui să le duc două parfumuri identice, că fiica ei (căreia îi dăruisem cu câteva săptămâni înainte un parfum) îl va consuma și pe al ei?!
      Sunt mici exemple…
      Îmi asum singurătatea, ba chiar mi-o doresc din cauza unor astfel de oameni… Compania lor e otrăvitoare și nu mai pot. Nu mai pot cu oameni care doar se plâng deși nu le lipsește nimic, nu mai pot cu oameni invidioși și mai ales geloși, intriganți și instigatori, nu vreau oameni cu 2 fețe, care în fața mea sunt lapte și mere și cu alții mă toacă mărunt… Nu mai vreau prieteni care se poartă urât cu alții și a venit timpul să recunosc și să accept că nu poți schimba anumiți oameni, că acolo unde lipsește buna creștere și bunătatea nu mai e nimic de făcut.
      Nu exagerez, ba chiar am amânat prea mult să-i pun la punct pe cei care nu cunosc însemnătatea și valoarea prieteniei.
      Și încă ceva: nu mai vreau prieteni pentru care nu însemn decât un trofeu… sunt și pot fi mai mult în viața unui om, iar prietenii pot confirma asta…

      Ștergere
    2. Aveți dreptate într-un anumit fel! V-ati pus OARE întrebarea,Eu sunt cea perfectă '???În majoritatea materialelor vă referiți totdeauna la alții! Ar trebui să ne mai facem si RADIOGRAFIA NOASTRĂ!PREA NE VICTIMIZAM!

      Ștergere
  14. Eu am reusit de 6 ani sa ma “ debarasez” de o asa zisa “prietena “de genul acesta. Nu am realizat doar ulterior cat de mult rau imi facea legatura cu ea. Toata lumea era imperfecta pentru ea, bine ca era ea perfecta. Tot timpul o rodea invidia si barfea.
    Sunt mult mai linistita acum si chiar nu ii duc lipsa. A fost o relatie inutila, toxica. Era atat de egoista incat atunci cand eu l-am pierdut pe tatal meu ea considera despartirea ei de iubitul de atunci mult mai dureroasa... atunci mi s-a aprins beculetul si am realizat ca nu e ceea ce am crezut eu ca este. Nu este o prietenie adevarata bazata pe reciprocitate.
    Si NU Irina, NU esti prea pretentioasa, esti doar realista. Viata e prea scurta ca sa te irosesti cu astfel de oameni.
    Astept cu nerabdare noul volum! Toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
  15. eu zic ca avem nevoie sa fim inconjurati de oameni in adevaratul sens al cuvantului, cu care avem lucruri in comun, prietenii adevarati se aleg reciproc, este un fel de conexiune care se realizeaza instantaneu in momentul cand se intalnesc persoanele potrivite . dupa parerea mea iti dai seama despre un om dupa prietenii pe care ii are . irina te pretuiesc mult desi nu te cunosc personal si cred ca esti unul dintre putinii oameni cu adevarat . numai bine ! dumitru D.

    RăspundețiȘtergere
  16. Dragă Irina,multi dintre noi trăim experiențe similare. Și singură vină ce o purtăm este că suntem diferiți ( avem bun simt, empatie, bunătate, conștientă, moralitate,etc) și astfel nu ne mai putem identifica cu multi dintre ceilalți. De când în burtica mea se dezvoltă o nouă viață, am devenit extrem de selectiva cu cei din jurul meu. Pentru ce să mă expun energiei negative, invidiei și răutății altora? Prefer foarte puțini oameni lângă mine,dar de calitate. Și,cu siguranță, vor apărea și alții pentru că atragem ceea ce suntem și gândim. Salutări și îmbrățișări calde de la o admiratoare a sufletului tău!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga mea, mă bucur enorm că vei deveni mămică și că alegi oameni frumoși în jurul tău, mai ales în această perioadă atât de impotantă. Aștept vești bune despre tine și minunea ta ți îți doresc cu toată inima să fii fericită și iubită!

      Ștergere
    2. Mulțumesc din suflet, Irina dragă! Să nu uiți nici o clipă cât ești de specială!

      Ștergere
  17. Mie mi-ar pace sa am o prietena ca tine, si chiar sa scriem o carte frumoasa împreuna, însa cred ca sunt prea mic si neînsemnat, pentru a fi acceptat ! Oricum daca esti dispusa sa accepti îti las nr. meu de mobil, si poti sa-mi raspunzi prin mess. cu DA sau NU (accepti sau nu accepti) si, indiferent de raspunsul tau, sentimentele mele fata de tine, si de operele tale, vor ramâne aceleasi iar când voi merge în Ro. am sa cumpar si am sa consum tot ce am sa gasesc prin librarii, din ceea ce ai publicat ! oo33613122793
    Un Weekend magnific si o primavara plina de parfumul renasterii vietii, draga Irina !

    RăspundețiȘtergere
  18. Cat adevar!Ma regasesc in articolul tau!Eu regret doar ca nu am avut curajul sa le indepartez mai devreme pe asa zisele prietene!

    RăspundețiȘtergere