Iubirea te învață...




Atunci când te superi pe cineva drag, când simți nevoia să cerți acea persoană, să îi reproșezi că a greșit și că te-a dezamăgit, retrage-te o clipă și gândește ce te-a determinat să îndrăgești acel om. Nu reacționa imediat, ia-ți un răgaz și privește povestea voastră. 
Apoi, de undeva din depărtare, privește acel om și imaginează-ți cum ar fi viața ta fără el. Imaginează-ți că în clipa următoare va pleca definitiv din viața ta și nu vei mai avea nicio șansă să îi spui vreodată ceea ce simți, să-l vezi, să-l îmbrățișezi.
Iubirea are întotdeauna răspunsul potrivit pentru orice întrebare, pentru orice supărare, pentru orice problemă. 
Iubirea te învață cum să ierți fără să cerți, cum să iubești mai mult pacea sufletului celuilalt decât nevoia ta de a-ți dovedi dreptatea. 
Iubirea te învață valoarea unei clipe în care poți să oferi pace, nu să o tulburi. Iubirea te învață că nu o palmă este rezolvarea unui conflict, ci o mângâiere. 
Iubirea te învață să privești omul drag cu iubire, să îi vorbești cu iubire, să-i fii PACE. Iubirea te învață că trebuie să strigi la cineva doar dacă îi spui TE IUBESC!

Textul este un fragment din următoarea mea carte care se numește "Iubirea te învață". Cartea va fi publicată după publicarea cărții "Până la sfârșit" (fluturi vol 4). Când? În curând... la Editura For You. 


10 parfumuri descoperite în 2018



Ca să nu stric tradiția, dar mai ales pentru că sunt o mare iubitoare de parfumuri, voi scrie și anul acesta despre parfumurile pe care le-am descoperit sau pe care le-am redescoperit în 2018 și de care m-am îndrăgostit.
Mulți dintre voi știți deja că sunt pasionată de parfumuri, atât de pasionată încât, cândva, când nu mă aflam într-o situație fnanciară prea bună și aveam chiar și datorii, în loc să-mi plătesc cheltuielile de întreținere, am preferat să-mi cumpăr un parfum. 😂 Mi-am cumpărat atunci un Chanel Chance și nu m-am simțit nicio clipă vinovată. Am ales să nu-mi refuz și acea bucurie pe lângă toate celelalte pe care mi le refuzam deja.   
Îmi amintesc povestea tristă a prietenei mele (o puteți citi aici: De ce nu păstrez lucruri pentru ocazii speciale)care mi-a mărturisit cât regreta că nu s-a îndurat să folosească singurul parfum pe care îl avea, în loc să se bucure de el. Povestea ei m-a determinat să-mi promit că nu-mi voi mai refuza lucrurile care îmi plac și care mă fac fericită. De aceea trăiesc înconjurată de parfumuri și mă parfumez chiar și atunci când fac curat în casă, dacă am chef. 
Primul meu parfum l-am primit de la tata, când eram doar o adolescentă. Mi-a dăruit un Dolce Vita - Christian Dior pe care l-am adorat. Îmi amintesc uimirea apropiaților tatei și reacțiile unora care considerau că sunt prea mică pentru a mi se cuveni un parfum... Prejudecăți. Eu m-am bucurat de acel parfum ca de nimic altceva. De zeci de ori pe zi îl scoteam din cutie, admiram sticluța din cristal baccarat și îl miroseam... și rar, foarte rar mă parfumam cu el, până într-o zi, când tata a văzut cât prețuiam acea sticluță și că abia consumasem puțin din parfum. Mi-a spus atunci să mă bucur de el, că-mi va cumpăra altul. "Vreau o fetiță parfumată și fericită.", mi-a spus tata.
De-a lungul timpului am avut parfumuri pe care le-am adorat și pe care le-am purtat foarte mult. Sunt întrebată adesea care este parfumul meu preferat, dar îmi este foarte greu să aleg. Este adevărat că m-am amorezat fulgerător de câte un parfum pe care în scurt timp nici nu l-am mai putut suporta... Unora le-am mai dat o șansă, sperând că într-un alt anotimp sau poate într-o altă stare sufletească le voi putea purta, dar nu a fost așa și mi-am luat adio definitiv de la ele. Însă sunt câteva pe care le port de mulți ani și de care nu mă satur, cum ar fi Coco Noir și Coco Mademoiselle de la Chanel, Addict - Dior, Alien - Thierry Mugler...

Anul acesta am descoperit câteva noutăți: 

1. Holiday - House of Sillage: l-am primit în urmă cu câțiva ani, dar am renunțat la el sperând că voi putea uita persoana care mi l-a dăruit. 😊 L-am redescoperit anul acesta și mă bucur de el fără a-mi aminti de fantome din trecut.

2. Jubilation 25 - Amouage: am fost convinsă că nu aș putea purta un asemenea parfum și că singurul parfum Amouage care îmi va plăcea vreodată va rămâne Ciel, dar Jubilation 25 a intrat în lista mea de favorite. 
3. Passion - M. Micallef: eu nu sunt fan Oud (Lemn de Agar), însă în acest parfum proporția este perfectă și îmi place foarte mult. 
4. Coco Mademoiselle Intense - Chanel: a fost lansat în 2018, dar nu mi se pare cu mult diferit sau mai intens decât clasicul Coco Mademoiselle.
5. New York Nights - Bond No.9: l-am descoperit într-o vizită la Elysee în București și a fost o dragoste la prima vedere. Totuși nu-l pot purta vara.
6. Dahab - Kajal: îl ador! Aproape de fiecare dată când îl port, cineva mă întreabă ce parfum este.
7. Opardu - Puredistance: eu ador tuberoza, dar nu în exces și nu prea am găsit parfumuri care conțin tuberoză și care să-mi placă. Opardu este minunat.
8. White - Puredistance: l-aș purta oricând, îmi place la nebunie.
9. Opulent Shaik Classic No.33 - Shaik: l-am avut în urmă cu vreo 10 ani, dar nu mi-a plăcut atât de mult încât să vreau să-l mai cumpăr. Anul acesta l-am redescoperit și îmi place mult.  
10. Rouge Flowers - Antonio Dmetri: este un parfum care seamănă cu Alien, însă este mult mai intens și mai plăcut.
  
Mi-ar plăcea să aflu dacă și voi ați descoperit parfumuri noi, dar și ce preferințe aveți...



Povestea unei genți





- Fiți drăguță, cât costă geanta din vitrină?
- Care geantă, cea bej? a întrebat vânzătoarea plictisită. 

A privit neîncrezătoare femeia îmbrăcată prea modest pentru a fi clientul potrivit ca să cumpere o asemenea poșetă. Mereu o deranjau tot felul de tanti din astea care n-aveau una de-un leu la ele, dar căscau gura la ce era mai scump și mai de fițe prin vitrine ca apoi să o toace la cap uimite de preț, uluite că există așa ceva și apoi obrăznicindu-se cu remarci de tipul “Da’ din ce-i făcută, mamă, din aur? Doamne ferește, că e mai mult ca pensia mea pe-o lună!” Deja era pregătită pentru ce avea să urmeze.
- Da, cea bej din vitrină.
- 900 de lei.
- 900? a întrebat din noi femeia, surprinsă și jenată, sperând că de fapt auzise 200.
- Da, nnnouuuăă sute, ați auzit bine, o ironizase apoi iritată, încercând să scape grabnic de ea și de eventualele întrebări care ar fi urmat și care o plictiseau de moarte întotdeauna. Ce explicații să le dea unor astfel de femei care habar n-aveau de modă, de firme, de calitate și care nu lăsau coada crațiței din mână decât ca să apuce sacoșele de toartă și să meargă la piață sau telecomanda să se uite la serialul preferat. 
Femeia slabă și palidă care purta un batic albastru cu margarete a ieșit din magazin să mai privească încă o dată geanta, simțind nervozitatea vânzătoarei care se stăpânise cu greu să nu ridice tonul dar tot fusese răutăcioasă cu ea. “E tânără, îi fierbe sângele în vene, n-o să mă pun acum la mintea ei, e doar o copilă, ce să priceapă ea?” Și-a alungat din minte tonul și privirea fetei din magazin și a zâmbit, amintindu-și de fiica ei, îngerul ei frumos și bun care admirase geanta cu câteva zile în urmă, când au fost împreună la Mall ca să-i cumpere baticuri colorate sub care să-și poată ascunde capul rămas fără păr după ședințele de chimioterapie. “900 de lei... De ce o fi atât de scumpă? E ceva cu ea, e de calitate, e la modă, o fi și de firmă, sigur. Dar tot o geantă e.” gândi femeia cu tristețe. Pentru că tare mai voia să-i ofere fiicei sale geanta, dacă tot îi plăcuse atât de mult. Mai ales că peste câteva săptămâni avea să fie ziua ei de naștere. Doamne, oare unde zburaseră toți anii aceia care trecuseră de când o adusese pe lume, o mânuță de om, frumoasă și zâmbitoare, lumina ochilor ei. S-a gândit puțin, s-a socotit. Mai avea 1132 de lei până avea să primească pensia. Avea nevoie de bani pentru autobuz și pentru apa pe care și-o cumpăra pentru orele în care stătea să facă tratamentul cu citostatice. Alte cheltuieli nu trebuia să facă neapărat, poftă de mâncare nu avea ca să-și dorească cine știe ce bunătăți, hainele pe care le avea îi ajungeau, unde să mai meargă în afară de spital? 
“ Plus că e vară, aș putea să mai merg și pe jos trei stații, fac mișcare, poate capăt puțină culoare în obraji” gândi femeia. A intrat hotărâtă în magazin și spre uimirea vizibilă a vânzătoarei care o persiflase mai devreme, a cumpărat geanta frumoasă din piele crem. Era fericită.
Când a ajuns acasă, a așezat-o pe canapeaua din sufragerie ca pe un trofeu prețios și a privit-o cu mândrie. Era nerăbdătoare să vină ziua în care avea să-i facă marea bucurie fiicei ei cochete, încântată peste poate de curajul ei de a-i face un cadou atât de costisitor. Doar că după câteva zile a început să se simtă din ce în ce mai rău, iar medicii au hotărât să o interneze pentru a o putea supraveghea. Nu putea lăsa poșeta în casa fiicei ei, voia să fie o surpriză pentru aniversarea care ar fi urmat să vină. A luat-o cu ea și a ținut-o bine ascunsă în geanta de voiaj în care își luase câteva lucrușoare necesare în spital. 
Buna ei fiică o vizita în fiecare seară după serviciu, dar fata știa deja că mama ei nu va mai putea fi salvată. Cu inima sfâșiată o încuraja privind-o în ochi și o mințea ținând-o de mână, că în curând se va simți mai bine și vor pleca acasă.
Și așa a și fost, cum au spus medicii, femeia nu a mai apucat ziua de naștere a fiicei ei. 
Din salonul în care a fost internată, cu inima frântă, fata a luat acasă geanta de voiaj a mamei ei în care a băgat o cană, o lingură, periuța și pasta de dinți, două baticuri, un prosop și o pereche de papuci de casă. Le-a îndesat în geantă cu ochii împăienjeniți și cu obrajii uzi de lacrimile care nu se mai opreau. De la garderobă i s-au dat hainele și o pereche de pantofi surprinzător de uzați, care mai păstrau încă forma picioarelor mereu obosite ale celei care-i dăduse nu numai viață ci și atât de multă iubire.
S-a întors singură acasă și a scos din geanta de voiaj, pe rând, lucrurile mamei ei. Era copleșită de durere. Realiza că a plecat la spital cu o mamă și s-a întors doar cu o geantă cu câteva lucrușoare cu care nu mai avea ce face. Mai săracă decât toți săracii lumii, orfană. La fundul genții de voiaj, într-o sacoșă neagră, luxoasă, a găsit un sac alb satinat. L-a desfăcut cu grijă și uimire și a descoperit poșeta aceea elegantă la care priviseră împreună nu de mult și pe care, spre surprinderea ei, i-o cumpărase mama. A căutat în interior o felicitare, o scrisoare, ceva dar n-a găsit. În schimb, inima ei știa că în obiectul acela neînsuflețit mama a lăsat toată iubirea ei. Și un zâmbet fericit ferecat între fețele ei din piele fină. 

Pentru cei care nu se mai întorc acasă, dar care lasă mereu iubirea lor cumva, undeva...


Text publicat în cartea  Iubitelor mele prietene