Pitici pe creier



Sau obsesii. În unele cazuri, poate chiar psihoze. De ce n-aș vorbi și despre câteva dintre obsesiile mele, unele dintre ele mari generatoare de antipatii și conflicte între mine și prietenii mei. După lupte seculare în care am încercat să-i conving pe unii că nu sunt exagerată, m-am resemnat cu gândul că voi rămâne o neînțeleasă. O ciudată. O obsedată. 
Nu cred că ne naștem cu pitici pe creier. Probabil că cei 7 ani de acasă vin la pachet cu cel puțin 7 pitici, așa cum avea și Albă ca Zăpada. 😀
Încă îmi amintesc câțiva dintre piticii lui tata, care mi-au terorizat copilăria. 
De exemplu, după ce se consuma din borcanul de muștar, dulceață sau zacuscă, era musai și obligatoriu ca restul conținutului să fie îndesat cu lingurița în borcan, iar marginea borcanului să fie ștearsă cu un șervețel. Tata nu suporta să vadă produs uscat pe pereții borcanului și era musai să se vadă perfect cât conținut a rămas în borcan. Tata era obsedat și de ordine. Borcanele, cutiile cu alimente, totul trebuia să fie aliniat și cu etichetele la vedere. Ce să mai spun de hainele din dulapuri... 
Pe atunci îmi tot spuneam în gând că eu când voi avea casa mea, voi face exact pe dos. Dar nu a fost așa. Între timp am dobândit proprii pitici, adică am dezvoltat niște obsesii noi. Nu știu cât sunt de grave sunt, dar voi enumera câteva dintre ele: 

Nu-mi plac vasele ciobite sau crăpate. Am dus muncă de lămurire cu apropiații mei să renunțe la ele. Nu înțeleg de ce trebuie să ții în casă spărturi cât timp se găsesc farfurii și vase de toate felurile și pentru bugetul fiecăruia. 
Cineva, ofuscat că i-am criticat cana ciobită, mi-a spus așa: "Asta e, nu toată lumea își permite veselă Villeroy&Boch." Nici nu trebuie. Decât Villeroy&Boch, Rosenthal sau alte figuri, mai bine o cană ceramică simplă care costă 2 lei, dar intactă. Așa cum nu umblăm cu haine rupte, cred că nici vesela nu ar trebui să fie spartă. Ține de respectul de sine. 
Nu voi înțelege niciodată de ce mulți preferă să țină seturi de vase la păstrare și folosesc toate vechiturile și spărturile. Sunt de părere că lucrurile trebuie folosite, că trebuie să ne bucurăm de ele. 

Nu suport tacâmurile zgâriate și mătuite. Asta nu înseamnă că refuz vreodată mâncarea dacă mi se oferă tacâmuri care nu arată ca noi. 😂 Dar tacâmurile de acasă trebuie să lucească, altfel nu le țin. 


Nu-mi place să am pe blatul din bucătărie nimic. Dar nimic. Nici aparate electrocasnice, nici alte lucruri pe care oamenii normali le țin în bucătărie. Blatul gol îmi dă senzația de spațiu și de libertate. Asta nu înseamnă că nu fac dezastru atunci când gătesc. 
O prietenă mi-a spus că am o casă muzeu. Nu este. Am organizat totul foarte bine astfel încât fiecare lucru să aibă locul său. 


Nu mă pot culca dacă în chiuvetă sunt vase murdare. Chiuveta trebuie să arate ca în poză.  Se pare totuși că în ultimul timp am mai avut niște abateri... poate scap de un pitic. Cine știe? 😊 



Nu există să nu aranjez patul în care am dormit, fie că sunt acasă, în vizită sau la hotel. Nu suport să văd paturi dezordonate. Și mai am o obsesie legată de paturi: nu suport să se așeze cineva cu haine de stradă pe așternuturile mele. Mor dacă face cineva asta. Bine, nu mor, dar schimb imediat lenjeria de pat. 
Am avut o discuție foarte aprinsă despre asta cu niște prieteni cu care mă aflam în vacanță. Ei susțineau că hainele de pe noi sunt curate... și le-am arătat cât de expuse sunt hainele noastre și cât de insalubre, cum ne așezăm pe tot felul de scaune, prin mașini, trenuri, restaurante... și aducem acasă bacterii de tot felul.


Nu-mi plac obiectele sanitare pătate sau cu urme de calcar. Le șterg după fiecare folosire. Unora li se pare un efort, dar nu este. Am mereu în băi prosoape de hârtie cu care șterg în câteva secunde tot. E foarte simplu, pentru mine a devenit o rutină. 

Detest orice fel de amprente: pe oglinzi, pe faianță, pe geamuri, pe uși, pe mobilă, pe ecrane. Știu, cine are copii uită de fița asta. E de înțeles. Cât sunt copiii mici ei sunt piticii șefi. 😍


În frigider toate alimentele trebuie neapărat să fie puse în caserole sau ambalate. Îmi amintesc că am mâncat la cineva o felie de tort cu un gust intens de sarmale... fiindcă în frigider oala cu sarmale fusese fără capac, iar tortul pe o farfurie, neacoperit. 
Nu numai o dată am văzut persoane care bagă în frigider brânzeturi sau mezeluri tăiate pe farfurie, fără ca măcar să le acopere cu folie alimentară. Sau pun oale cu mâncare fără capac. Bine, eu spăl și ouăle, iar cei care știu asta mă consideră nebună...  

Când ajung acasă, primul lucru pe care îl fac este să șterg și să curăț încălțămintea pe care am purtat-o. Am la îndemână șervețele umede și tot ce-mi trebuie, astfel încât să pun încălțămintea pe raft perfect curată. 

Cel mai obsesiv pitic pe care-l am și cel mai mare generator de supărări și reacții de tot felul este mâncatul necivilizat. Mă refer la cei care își bagă tacâmurile în alte farfurii decât ale lor. Nu e frumos, nu e normal, nu e sănătos să faci așa ceva! 
I-am spus cuiva care își băga furculița linsă bine într-un castron cu salată de vinete (din care mâncau și alții) că nu este normal ce face și s-a supărat. Persoana mi-a spus că este sănătoasă. Ok, dar de unde știi că și ceilalți sunt sănătoși? Ți-ar plăcea să-și bage toți tacâmurile în alimentele tale? Dacă au cumva stafilococ, streptococ sau alte bacterii și contaminează mâncarea? Și de ce ești așa convinsă că ești sănătoasă, îți faci zilnic analize? Poți lua în fiecare secundă o bacterie, hepatită... și poți da cuiva!    
Toți, dar absolut toți se simt ofensați de asemenea observații. Ca să fac pe cineva să înțeleagă ce înseamnă să-ți bagi furculița sau lingura în alimentele cuiva, i-am spus că este ca și cum ar amesteca în acel aliment cu periuța sa de dinți. Șoc și groază... 
Când mănânci trebuie să fii responsabil și cu bun simț. Oricât de familiar ți-ar fi cineva, nu e ok să-ți bagi saliva în mâncarea lui. 

Se pare că eu am mai mult de 7 pitici... și da, recunosc, sunt mult mai mulți decât ce am enumerat aici. Nu-mi place să văd peturi pe masă, capacul vasului de toaletă trebuie să fie mereu lăsat, etc... 
Probabil că uneori exagerez, dar sunt câteva lucruri esențiale pentru igienă, sănătate și confortul psihic. 
Sunt curioasă dacă și voi aveți piticii voștri și care ar fi? 😊




  1. nu voi reusi niciodata sa am o casa asa ordonata ca a ta, am o familie mare si timp prea putin, dar cu siguranta nu mananc dupa nimeni si mananc civilizat asa cum zici si tu. mi-am educat copiii sa-si puna in farfurie si nu sa isi bage tacamurile in castroane si oale. problema este ca ajung in case unde se obisnuieste mancatul la comun si ai mei nu se ating de mancare daca vad ca nu se respecta regulile ca acasa. si sunt considerati paria pentru asta.
    imi place articolul. este educativ. ce bine ar fi sa invete unii din tot ce ai scris aici!

    RăspundețiȘtergere
  2. Pfff ! Am toți piticii enumerați de tine...Pe lângă aceștia mai am vreo câțiva...Piticii sunt drăgălași și ne ocupă o bună parte din viața asta atât de frumoasă ��. Mă bucur ca nu sunt... anormal.Trăiască Albă ca Zăpada! ��

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu nu intru incaltata in casa si fac crize cand cineva intra incaltat!pe afara e plin de microbi. la noi in fata blocului vad caini si pisici cum isi fac toate nevoile si oamenii calca prin toate cele.
    si eu spal ouale cand le pun in frigider. ar fi culmea sa le pun printre alimente pline de pene si alte mizerii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mie îmi plac cei care la ei acasă se descalță, iar la alții intră încălțați peste tot, pe covoare, prin băi... relaxați total. :))

      Ștergere
  4. Hmm...am o gramada de pitici...ma calca pe nervi cand cineva din familie ia ceva de la locul lui si nu il pune inapoi,si dupa cand il caut nimeni nu stie sa imi zica unde e.Sau atunci cand mi se reproseaza ca nu ma misc destul de repede cand se vede clar ca incerc...nu suport bibliotecile si rafturile dezordonate,sau hainele aruncate pe jos.Sunt multe,obsesiile astea,si nici nu stiu de unde sa le mai apuc,dar partea buna e ca ai mei ma iubesc cu tot cu pitici :)))

    RăspundețiȘtergere
  5. Keep on working, great job!

    RăspundețiȘtergere
  6. Am si eu destui pitici si mi-ar place să ii pot tine pe toti,dar copii sunt încă.. copii si acum urmeaza al treilea, asa ca de multe ori înghit în sec si tac, ca să nu fac tensiune ;) Dar am reusit sa ii învăț destule, cum ar fi să își țină tacîmurile doar în farfuria lor o dată ce au început să mănânce, capacul de toaleta îl lasă jos (Doamne ferește să meargă cineva la toaleta si sa nu il lase iar ei să observe apoi, ca striga in gura mare- am patit-o:) si nu doar o data), la fel si cu descaltatul si pus papucii la loc (aveam pe cineva cu obiceiul prost de a intra fără jenă încălțata peste tot la noi, chiar dacă la ea acasă se descalta la ușă, până au taxat-o copii.. Tot felul de lucruri care pentru unii par mărunte sau fleacuri neînsemnate de pierdut timpul, dar pentru mine si linistea mea, fac enorm.

    RăspundețiȘtergere
  7. Citind, am ajuns la concluzia ca nu am multi pitici! Doar sa nu fie picaturi de apa pe chiuveta! Imi place organizarea din casa( ioyy , ce fain arata totul) dar la mine este spre imposibil.Zi cu soare .

    RăspundețiȘtergere
  8. Irina imi place foarte mult lenjeria de pat din poza cu dormitorul. Imi poti spune de unde este? Multumesc mult!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Lenjeria este Valeron, modelul se numește Claudine. Din păcate Valeron nu mai are distribuitor în România. Eventual să o cauți în alte țări...

      Ștergere
    2. Cata aroganta....lenjerie de cateva sute de euro?nu ti-e rusine?!altii nu au ce manca!!!nu au nici macar pat daramite lenjerii de figuri!

      Ștergere
    3. Anonim, văd că știi bine prețurile. :))
      Nu, NU mi-e rușine, pentru că nu e o rușine să ai o lenjerie de calitate, nu e o rușine să-ți oferi ceea ce meriți și ceea ce este mai bun. Nu mi-e rușine fiindcă am cumpărat-o din banii mei, nu am furat, nu am cerut, nu mi-a dat nimeni de pomană. Nu știam că a avea un lucru de calitate înseamnă aroganță și nerușinare.
      Și da, știu că alții nu au ce mânca și că nu au măcar un pat, tocmai de aceea zinic, din banii mei, hrănesc familii întregi, din banii mei sunt familii care au acoperiș deasupra capului, paturi și tot ce le trebuie... Dar te-aș întreba pe tine care vii cu comentariul acesta plin de frustrare și NESIMȚIRE, dacă tot îți pasă atât de mult de cei care nu au ce mânca și nu au paturi, câtor oameni le-ai dat de mâncare și le-ai oferit un pat să doarmă? Sau crezi că numai cei care au mult trebuie să ofere? Fiindcă eu cred că fiecare om care are mai mult ca altul ar trebui să-i ofere ceva celui care are mai puțin.



      Ștergere
    4. Sincer mi se pare f urat sa judeci un om cum isi cheltuie banii.... Sunt medic in UK si am venit in Tara in vizita si am fost judecata ptr ca eram in trainers si nu aveam ultimul iPhone... Si cred ma ca imi permit.. Si da imi iau lenjerie De pat De cateva sute De lire.. Lumanari scumpe....noi Romanii tb sa invatam respectul ptr cei din jur....

      Ștergere
  9. Casa ta pare fără suflet, asa goala. O casa a unei persoane cu inima de gheata.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vai!De unde stii tu cum e casa ei? ai fost in casa ei sa o vezi pe toata?
      Iti spun eu are o casa superba si luminoasa, aranjata cu mult bun gust si nu iti mai vine sa pleci de acolo! Cred ca te roade invidia de spui asa prostii!

      Ștergere
  10. nu stiu daca ce ai scris e adevarat sau doar o poveste, un test pentru cititori, dar daca e adevarat, nu vad altceva decat zeci de ani irositi din viata ta pentru moftul/piticul de a avea pe post de "acasa" un laborator in care orice fir de praf, alogen sau nu, e privit precum un veritabil dusman extraterestru gata sa duca la extinctia intregului tau univers personal. Praful,corodarea,modificarea, orice eveniment exterior, e dovada ca viata inca se intampla, ca universul e inca viu, in dinamica. Dar cum tu esti Dumnezeul Universului tau, ii poti trasa linistita legile fundamentale care il guverneaza. Privit din afara, acest univers pare o lume ciudata, marunta, inutil riguroasa, daca nu inchisa, oricum extrem de selectiva si cu siguranta larg neprimitoare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. câtă exagerare... se pare că fiecare înțelege ce vrea. îngrijorător. :)

      Ștergere
    2. Cine te impiedica sa traiesti tu in praf rugina, mucegaiuri? :)) fa-ti o casa larg primitoare cu urme de calcar si sapun, cu praf si lucruri inutile imprastiate peste tot. Comentati aiurea tocmai acolo unde ar trebui sa invatati ceva

      Ștergere
  11. Da,sună frumos ,aşa imi place si mie ,dar atunci când nu locuiesti singură, e foarte greu să poti mentine cu atâta rigoare ordinea si curătenia.
    Mă regăsesc in toate cazurile....mai putin in cel cu stresul incăltămintei de fiecare dată când mă descalt.

    RăspundețiȘtergere
  12. Buna Irina. imi place mult oglinda din baia ta si bateria de lavoar. Esti draguta sa imi spui de la ce producator sunt sau de unde le-ai cumparat? Iti multumesc mult!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oglinda este de la firma Oviro, iar bateria de lavoar este Grohe.

      Ștergere
    2. Este evident ca ai bagat o caruta de bani in casa ta,dar totusi cele mai bune sanitare de baie nu sunt de la grohe ci de la kludi. ;-)

      Ștergere
    3. Am și obiecte santare Kludi într-o baie... dar nu am sesizat vreo diferență de calitate între Grohe și Kludi... poate doar diferențe de design. :)

      Ștergere
  13. Tot ceea ce ai enumerat sunt obiceiuri sanatoase. E normal sa ai o casa curata in care sa te simti bine. Imi place mult bucataria ta si daca nu te superi indraznesc sa te intreb ce fel de blat ai? Pare identic cu peretele. Iti multumesc! 0

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dragă Mirela, atât blatul cât și contrablatul (partea de pe perete) sunt din quartz compozit. Se poate face la fel (blat și perete identice) și din alte materiale (de ex din blat de bucătărie, pt că multe modele de blat au și contrablat).

      Ștergere
  14. Imi regăsesc piticii 🤔🤗😉

    RăspundețiȘtergere