Como se dice ești proastă?



Sorin are 23 de ani și este ospătar. Își face meseria cu mult drag. Colegii îl iubesc pentru că este harnic, săritor și dispus mereu să ajute pe toată lumea. 
El nu se plânge niciodată: nici de oboseală, nici de clienții imposibili, nici de picioare înghețate atunci când umblă iarna încălțat cu pantofi. Zâmbește mereu și este acel gen de ospătar căruia chiar dacă îi spui "adu-mi și mie o cola", el nu renunță la formulele de politețe. Nici măcar cu adolescenții și tinerii care-l tutuiesc. Îi respectă pe toți. 
Ochii lui transmit seninătate și bunătate. Dar nimeni nu știe povestea lui. Colegii știu că uneori trebuie să plece de la serviciu și îi roagă să-l înlocuiască o oră. Se revanșează mereu stând peste program, făcând schimb de ture cu colegii care au viață socială, nu ca el...
Maria, colega lui, mi-a spus: de multe ori mi-a dat tot ciubucul lui când mă plângeam că nu mai am bani până la salariu și niciodată nu i-a primit înapoi. 

Sorin nu și-a dorit să devină ospătar... 
A visat mereu să lucreze în aviație și a învățat cât de mult a putut pentru a-și împlini visul. Doar că... într-o zi a fost nevoit să renunțe la visurile lui. Mama lui, care l-a crescut singură, a paralizat. Și Sorin a rămas cu toate responsabilitățile și grijile. Avea doar 17 ani când s-a angajat ca picolo. Și de atunci a muncit pe rupte. Nu are prieteni, nu are viață socială. 
Nu și-a permis nici măcar banchetul de sfârșit de liceu. Și chiar dacă și-ar fi permis meniul de la restaurant, nu ar fi avut cu ce să să se îmbrace. A sacrificat tot ce a putut.
În fiecare zi în care lucrează, Sorin fuge acasă să o întoarcă pe mama lui care este complet invalidă. Și să o hrănească. Sorin o spală, o piaptănă și îi povestește despre munca lui. 
Când nu este la muncă, Sorin face curățenie în casă, spală, calcă, face cumpărături. Nu are timp liber pentru el. Nu are nici măcar timp liber pentru a visa. Nu are prieteni. Singura lui relaxare este cititul. Îi citește și mamei lui. 
Lumea vede un băiat tânăr, înalt și slab, cu ochi negri și blânzi și un zâmbet cald... Un simplu ospătar.

Și vii tu, o țoapă cu figuri de Italia să-l umilești pe acest băiat. Vii tu, ca multe altele ca tine, venite în concediu în România și faci pe marea deșteaptă și fițoasă și, deși nu ești capabilă nici măcar să comanzi din meniu ceea ce vrei (trebuie să fii tare deșteaptă să îți uiți limba maternă în puținii ani de când lucrezi în Italia) și să ceri "patata" în loc de cartofi, de parcă nu ai auzit, rostit și mâncat cartofi timp de 30 de ani cât ai stat în România... Și strâmbi din nas la orice fiindcă ție îți pute totul în rahatul ăsta de țară și trebuie să-ți validezi aerele de "contesă", vorbind de sus și umilindu-i pe cei ca Sorin care, după părerea ta, îți sunt inferiori și trebuie să te slugărească și să-ți suporte apucăturile de țoapă stridentă, vulgară, grețoasă și închipuită. Che cazzo?!!! 
Și eu ce ar trebui să fac? Să asist ca un spectator cum o proastă frustrată insultă și umilește un om care se străduiește să-și facă treaba cât mai bine? Să nu scriu despre țoapele ca tine, cam multe din păcate, la fel de stridente, vulgare, proaste, agresive și dizgrațioase menite parcă să arate cât de urâtă poate fi specia umană, că-mi vor sări la jugulară sensibilii la adevăr, cei care citesc pe sărite și cei care cred că sunt prea negativă?!

Cu cât este un om mai mic, cu cât se simte mai neimportant și mai nimeni, cu atât mai mult se străduiește să îi minimalizeze pe alții, să își arate superioritatea, să umilească, să rănească. Come se dice...? Vaffanculo! Sper că... capisci!

Cât despre Sorin... într-o zi va pilota unul dintre avioanele cu care vii tu de la Italia și eeeeee... sper să nu mai aibă neșansa să-ți vadă mutra antipatică spoită ca la circ, să-ți audă vorbitul prostesc și să asiste la apucăturile tale de româncă nerușinată care îi face de rușine pe românii normali, buni și frumoși.





  1. De ce nu postezi si o poza cu specimena, poate va fi sponsorizata cu pomodori pe viitor...

    RăspundețiȘtergere
  2. Sunt multi romani care revin in tara, romani care cred ca bruma de bani castigata in strainatate le da dreptul sa insulte, sa fie superiori si sa fie centrul Umiversului.
    Cei 7 ani de acasa se pierd pe drum...

    RăspundețiȘtergere
  3. Din pacate, asta este adevarul..lucrează câteva luni în străinătate și uita cum se vorbește românește! Cei 7 ani de acasa? De unde !! Nici macar nu i-a avut !

    RăspundețiȘtergere
  4. Mizerii de acestea se intâlnesc peste tot, dar oameni responsabili și cu suflet sunt rarități.

    RăspundețiȘtergere
  5. Ador,ador,ador!! Si ce bine am râs!! Pentru că exact așa este !
    Cu enorm de mult talent, ați pus pe hârtie o parte din gândurile mele pentru astfel de duduițe..
    Eu traiesc în străinătate de 28 de ani și nu mi-am uitat limba maternă, dealtfel de care sunt foarte mândră!!
    Dar întâlnim fel si fel de specimene umane , arogante si care refuză efectiv să vorbească în românește...
    Se poate întâmpla să ai un lapsus, de ce nu , însă , chiar așa, cu cea mai mare indulgență, știm cu toții că este vorba numai de prostie !!! Cazuri frecvente, dealtfel...
    Însă mai rar avem ocazia să întâlnim persoane cu un suflet nobil ca Sorin !!
    Respect pentru acest băiat!

    RăspundețiȘtergere