Unei mame...



Textul meu Unei fiice publicat în cartea Insomnii, în care multe mame s-au regăsit, a generat controverse și frustrări în rândul unor fiice adolescente care se simt neînțelese, controlate, îngrădite... 
Am fost acuzată că nu mă pot pune în locul lor, că sunt părtinitoare. De aceea astăzi voi scrie... 

Draga mea mamă, 

știu, mi-ai dăruit viața și îți sunt recunoscătoare, însă viața fiind un dar, nu îl revendica, nu-mi tot reproșa că m-ai adus pe lume. 
Dacă mi-ai dat viață, atunci aceasta îmi aparține. Ai tot dreptul să-mi dai sfaturi, desigur că tu ai experiența vieții, știu și că dorești tot ce este mai bine pentru mine, însă nu-mi impune alegerile. 
Nu face din mine un trofeu, nu face din mine scopul ambițiilor tale. Nu încerca să realizezi prin mine ceea ce nu ai reușit tu. 
Chiar dacă m-ai educat frumos, este posibil ca sistemul nostru de valori să fie diferit. Eu aș vrea să trăiesc după bunul meu plac, nu după așteptările lumii. Te rog arată-mi că îți pasă mai mult de mine decât de părerea lumii și ai încredere că voi avea eu grijă de integritatea mea morală. 
Nu mă mai trata ca pe o deșucheată doar pentru că mă îmbrac altfel decât consideri tu potrivit, nu interpreta libertatea ca pe o depravare... 
Nu-mi subestima inteligența și te rog să accepți că anumite etape sunt necesare în evoluția unui copil. Dă-mi voie să și greșesc fiindcă anumite greșeli sunt tot etape necesare evoluției mele. 
Când mă vezi abătută încearcă să mă mângâi, când am un eșec asupra căruia m-ai prevenit, te rog nu-mi pune sare pe răni cu acel “ți-am spus eu!" 
Vorbește-mi ca și celei mai bune prietene, nu răstit ca unui dușman. Și te rog ca pe lângă critici și observații să mă și lauzi când merit, să îmi adresezi și cuvinte duioase și de încurajare, am mare nevoie de ele în lumea asta care atât de mult dezaprobă... 
Nu mă mai compara cu alți copii, fiindcă nici eu nu te compar cu alte mame. Nu-mi mai aminti că alți copii, deși au mai puțin decât mine, învață mai bine, fiindcă nici eu nu te compar cu alți părinți care le oferă copiilor mai mult.
Nu-mi reaminti mereu cât de mult ai muncit și ai sacrificat pentru mine și nu mă mai face să mă simt vinovată pentru orice primesc și pentru durerile tale. Știu că nu îți este ușor și cu siguranță va veni ziua când voi înțelege pe propria piele tot ce trăiești tu acum. Însă te rog, lasă-mă să mai fiu copil, să mai fiu naivă, să greșesc, să visez aiurea, să-mi fac prieteni (poate nepotriviți, dar de la care să învăț cum să nu fiu), lasă-mă să mă bucur de adolescență, să nu am încă griji de oameni mari, să mă simt protejată și în siguranță, să mă bucur de acest "acasă" de care îmi va fi atât de dor cândva... 
Fii cea mai bună prietenă a mea. Iar dacă uneori nu-ți spun totul, nu este pentru că te subestimez sau pentru că nu am încredere în tine, ci pentru că vreau să te menajez, să nu te încarc și mai mult, conștientă că orice durere a mea pentru tine ar fi un supliciu. 
Chiar dacă nu-ți spun mereu sunt conștientă de eforturile și renunțările tale. 
Mi-aș dori mult să nu te mai neglijezi. Să nu uiți că ești și femeie, nu doar mamă, că ai și drepturi, nu doar îndatoriri... Mi-ar plăcea să văd că îți oferi momente de relaxare, că te bucuri și tu, că te răsfeți, că îți permiți din când în când câte o zi în care să faci doar ce vrei și ce-ți place fără să te simți vinovată. 
Te rog iartă-mă pentru toate grijile, pentru toate emoțiile, pentru tot stresul care vine la pachet cu un copil. Iartă-mă pentru toate mulțumescurile pe care nu ți le-am spus, pentru toate momentele în care fără să vreau te-am făcut să crezi că nu te respect, că nu te prețuiesc. 
Nu-ți pot promite că voi fi un copil perfect, dar mi-aș dori să fiu, să nu te dezamăgesc, să fii mândră de mine. 
Tu pentru mine ești perfectă și inima care-mi bate în piept, bucată din inima ta, te va iubi cu fiecare bătaie a ei până la sfârșit. 





Nu ești tu când... Fluturi. :))


Ai început să citești Fluturi vol 1... Doamneee!!!, cea mai proastă carte scrisă ever, nu există scriitor mai handicapat, e o mizerie de carte, o telenovelă, zero talent! Îți vine s-o arunci de la etaj, să o calci în picioare, să-i dai foc! (Totuși e flatant că o simplă carte a stârnit atâta pasiune). 
Regreți timpul pierdut să citești prostia asta de carte și le spui tuturor că așa ceva nu e de citit! Îi avertizezi cu tot felul de exagerări, scrii comentarii pline de venin pe unde apuci, dar oamenii nu știu să-ți aprecizeze intenția bună și citesc pe rupte Fluturi… Sunt din ce în ce mai mulți cititori și ție îți iau șansa de a deveni salvatorul omenirii! 
Suferi ca un câine că din ce în ce mai multă lume apreciază cea mai proastă carte din univers. Ba mai mult, unii suțin că înflăcărarea cu care s-au scris răutățile despre această carte le-a stârnit interesul și o vor citi și ei să vadă de ce atâta ură împotriva unei simple cărți? 
Ești conștient că lumea s-a dilit de tot și că nu mai poate fi salvată. Nici măcar tu?! Fiindcă ce faci? Citești si volumul 2!!! Păi de ce faci asta?! Ce credeai, că în vol. 2 vei descoperi o carte diferită? Credeai că autoarea va fi lovită de la un volum la altul de un talent nebănuit, că îi vei regăsi pe Bulgakov și pe Proust în scrierile lu’ Binder? Câtă naivitate! 
Ok. Ai constatat că și volumul 2 este o porcărie la fel de mare. Ba și mai mare. Efectiv nu poți citi așa ceva. Nici pe litere, nici pe silabe, nici beat mangă. Nu poți și basta. Dar tu nu te lași.  Faci eforturi supraomenești și te încăpățânezi să-ți ucizi ultimii neuroni și timp din prețioasa ta viață ca să citești toată cartea. Și o termini. Ești efectiv traumatizat. Ești atât de frustrat că nu ți-a plăcut încât le spui tuturor, pornești un război întreg împotriva autoarei și a familiei ei, te superi pe toți cititorii ei, suferi atât de mult încât devii neom și jignești pe oricine a citit cartea, mase întregi de oameni și dezvolți o ură patologică împotriva autoarei care a putut scrie așa ceva. Te porți mai rău ca un îndrăgostit de autoare, sedus și abandonat care nu mai poate trăi fără să se gândească la ea și fără să-și dedice viața să o facă nefericită. Doamne… bine că n-ai ajuns la spitalul de nebuni din cauza nemernicei! Ferească Dumnezeu! 
Ar trebui să-i ceri daune morale autoarei pentru ca tu, cel mai bun om din lume, cel mai integru, cu o moralitate desăvârșită, educat și inteligent, ai devenit din cauza cărții ei hater patologic, hărțuitor și abuzator, mitoman, agresor verbal, instigator la comportament antisocial și nu mai poți trăi liniștit din cauza ei, te bântuie fragmente din carte, visezi personajele, iar când vezi undeva fluturi îți dorești să ai o mitralieră să ucizi tooot! 
Din cauza nemernicei care a scris cartea tu ți-ai pierdut stima de sine, înjuri ca la ușa cortului, nu-ți mai poți controla furia, discriminezi, te cerți, aberezi, nu mai ai pace! 
Cartea asta te-a afectat atât de tare încât 3 ani de zile după ce ai terminat de citit și volumul 2 nu ți-ai mai găsit liniștea… ai vorbit numai despre ea, deși mai citiseși 3 cărți în toată viața ta (în urma cărora ai devenit în mod automat critic literar și ai dobândt toate calitățile necesare pentru a critica în mod obiectiv o carte) și ai fi putut vorbi și despre ălea, dar tu ai făcut obsesie pentru Fluturi... fiindcă Fluturi era bestseller, iar pe tine succesul ei te rodea.  😬
N-ai mai citit nicio carte după. Cu Fluturi s-a încheiat aventura ta literară și seria de critici. Fluturi ți-a distrus definitiv pasiunea pentru citit și ai rămas cu traume grave. 
Și… când sperai că vei uita, că vei scăpa de coșmar, că te vei vindeca de obsesii și de ura patologică, nemernica revine (așa cum revin fostele iubiri după ce abia ai reușit să uiți și să te vindeci de ele) cu volumul 3!!! 😱☠️ Ce  Ce coșmar!!!
Și tu ce faci? Tu, cel bun, cerebral, om cu inteligență sclipitoare, spirit superior maxim de evoluat, ce faci? Citești și volumul 3. Câtă nebunie! Cât sadism! Câtă ură împotriva propriei persoane încât să îți faci asta? E clar, ai devenit masochist.  Nu ești tu când... fluturi.  
Iar nebunia ta merge mai departe. Nu numai că ai citit tot volumul 3, dar mai și recunoști  asta în gura mare. Ți-ai pierdut mințile într-atât încât nu realizezi că lumea nu va înțelege de ce, dacă nu ți-au plăcut primele volume, l-ai mai citit și pe al 3-lea?! De ce faci tu la fel ca aceia care susțin că nu se uită la telenovele, dar le curg mucișorii la toate serialele mexicane și turcești? De ce faci și tu la fel ca aceia care susțin că urăsc manelele, dar le sare inima când aud o manea și rup podelele și scaunele la chefuri, doar așa, de bășcălie, desigur… 🤥
Nu mai bine tăceai tu? Și așa nu ar fi aflat toată lumea că ai citit în viața ta „decât” 4 cărți din care 3 au fost Fluturi? Nu mai bine tăceai și filosof rămâneai? Sau mai bine spuneai și tu ca alți deștepți că ai citit doar prima pagină și ai aruncat cartea la gunoi… că deh, unii știu deja după prima pagină dacă o carte e bună sau nu. Iar unii dintre ei au o inteligență atât de avansată încât doar citind prima pagină pot face o critică pertinentă despre toooaaată cartea. 
Mai bine citeai și tăceai. Și nu afla toată lumea că o valoare nemaiîntâlnită ca tine a citit o asemenea carte. Acum ce te faci? Ești în aceeași categorie de oameni pe care mai ieri îi insultai și îi denigrai… 

Nț, nț, nț! Ce-ai făcut, mă nene, mă? 😱

PS. Vezi că nebuna a scos o nouă carte. Nu o citi... Abține-te. Salvează-te. Nu-ți strica zenul, nu-ți tulbura vibrațiile înalte... 

Mi-e și frică să-ți spun că va publica și Fluturi vol 4.... 😂