Despre grași




„Copilul meu nu mi-a spus de serbare, fiindcă îi este rușine cu mine că sunt prea grasă.”
„Mami, gata, nu mai mâncăm. Ajunge. Dacă nu ne oprim acum o să ajungem grase și urâte ca băiețelul ăla, îl vezi?”
„N-au vrut să mă angajeze din cauză că sunt grasă. N-a contat faptul că am studii și multă experiență. Mi-au spus că le pare rău, dar clienții lor vor să vadă și să lucreze cu persoane frumoase.”
Pare greu de crezut că oamenii pot gândi și simți astfel, mai ales în aceste vremuri în care toți se laudă că au un comportament de sfinți, că nu fac discriminări. Ei, aș! Ipocrizie. Majoritatea exact asta face, discriminează. Majoritatea rănește grașii chiar și cu o privire mirată, iar cei mai răi dintre ei cu ochi disprețuitori și inclusiv cu afirmații jignitoare.
Grașii sunt stigmatizați, respinși, ridiculizați, batjocoriți în fel și chip, criticați, arătați cu degetul, abandonați și părăsiți. 
Probabil că nimeni nu știe mai bine decât un gras cum este să te simți disprețuit și umilit.
Citisem cândva un articol în care o bloggeriță desființa grașii cu o răutate de nedescris. Practic, instiga lumea împotriva lor și îi insulta în cele mai oribile moduri. A fost dureros să descopăr și câtă lume i s-a alăturat și ce fel de circ dezgustător s-a pornit în comentarii, cum se făcea bășcălie pe seama celor suprapoderali, în ce fel erau jigniți. Culmea era că din întâmplare cunoșteam una dintre persoanele care insulta grav de tot oamenii cu probleme de greutate și știam foarte bine că mama ei este obeză…
Sunt din ce în ce mai sigură că persoanele grase fac parte dintr-o categorie defavorizată. Iar proștii râd de ele, convinși că grașii sunt doar niște leneși care mănâncă prea mult, că sunt doar niște îmbuibați, plini cu alimente în cantități excesive. Dar câți s-au întrebat de ce oare mănâncă oamenii ăștia mai mult decât ar avea nevoie pentru a se hrăni?

Cu ceva timp în urmă, un bărbat minunat mi-a scris un e-mail foarte lung și mi-a spus povestea lui de viață. O poveste impresionantă despre o viață grea, plină de sărăcie și dezamăgiri. Și mi-a mărturisit durerea lui: că este obez. „După ani de zile în care am făcut foamea și am mâncat resturi de la alții, când am avut de toate (acum este director de multinațională!), nu m-am mai putut opri din mâncat”, mi-a scris. Și m-a întrebat ce să facă. Nu știu cât l-a ajutat discuția cu mine dar azi, acel bărbat este mai slab cu 80 de kilograme… și e fericit. Însă nu i-a fost ușor. Nu s-a oprit din mâncat pur și simplu. Mai întâi de toate a trebuit să-și rezolve probleme emoționale care-l făceau să mănânce compulsiv. Și apoi a urmat toate etapele care azi l-au ajutat să aibă o greutate normală.

Nicolae Steinhardt spunea foarte frumos următoarele:
“Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decât viciile şi incapacitățile noastre.”

Prea puțini înțeleg asta, fiindcă foarte mulți se grăbesc să judece neputințele altora, să-și bată joc de ei și apoi să-i respingă ca pe ceva dizgrațios, oribil, hidos. Fiindcă întotdeauna e mai ușor să respingi decât să ajuți, nu-i așa? Sau consideră că răutatea și batjocura lor e un fel de motivație pentru cei aflați în impas?
Pentru unii grăsimea este un strat de protecție. Alții mănâncă mult încercând să umple niște goluri sufletești. Dacă ați asculta poveștile de viață ale oamenilor grași, ați descoperi că dacă nu au dezechilibre hormonale, majoritatea ascund neîmpliniri, dezamăgiri, abuzuri, spaime, tristeți, pierderi și, mai ales lipsa iubirii. Ascund traume emoționale.

Am auzit pe cineva spunând: „Nu i-am băgat eu mâncarea pe gât.” Ce ușor e să te speli pe mâni, nu-i așa? Sa pozezi în inocent. Dar o să-ți dau o veste proastă: ba ai făcut-o! Fiecare om care rănește un gras, îi bagă mâncare pe gât. Fiecare respingere, fiecare descurajare, fiecare insultă, fiecare răutate trimite omul gras la frigider. Și-l determină să renunțe la el însuși, îl încurajează să mănânce compulsiv.

Grașii trăiesc în permanență cu sentimentul de vinovăție. De multe ori nici măcar ei înșiși nu cunosc cauzele pentru care se refugiază în mâncare. 

Dar oamenii grași nu sunt niște nesimțiți care nu se pot opri din mâncat, dragi prietene. Viciul lor este doar o slăbiciune. Sau un strigăt de ajutor! Mâncatul poate fi și un act de autopedepsire pentru cei convinși că nu sunt destul de buni și că nu li se cuvine nimic. Sau poate fi un refugiu, un fel de a-și umple singurătatea. Ori poate fi doar un stil de viață nesănătos moștenit din familie. Dar oricare ar fi motivul obezității unui om, nimeni nu are dreptul să-l judece, să-l desconsidere, să-l facă să se simtă urât, nedorit, neiubit. Nimeni nu are dreptul să-l arate cu degetul și să-l disprețuiască. 
Și orice s-ar spune, pe cât sunt oamenii grași de masivi, pe atât sunt în realitate de slabi și de fragili… și ușor de rănit. Orice reacție negativă față de grăsimea lor îi pune la pământ și-i face să își deteste corpul, neputința, pe ei înșiși…
Chiar dacă majoritatea oamenilor crede că grașilor nu le pasă și că nu fac niciun efort să slăbească, adevărul e cu totul altul: ei se chinuie foarte mult. Unii încep diete drastice, se înfometează, se îmbolnăvesc, dar la prima dezamăgire, la prima dovadă de neiubire, la primul eșec abandonează lupta și încearcă disperați să-și umple din nou golurile sufletești așa cum știu ei cel mai bine: mâncând în exces. Ei cred că umplându-și stomacul vor reuși să-și umple și sufletul. Iar mâncarea îi liniștește pentru moment...

Oameni neiubiți, neîmpliniți, doar folosiți de cei din jur, copii respinși, abuzați (emoțional și fizic) de părinți și de societate, descurajați și criticați tot timpul, adolescenți complexați, oameni care au pierdut și care s-au abandonat crezând că nu sunt buni de nimic, că nu merită să fie fericiți și iubiți… ăștia sunt grașii pe care unii nu-i acceptă și pe care nu-i înțeleg. Iar societatea asta atât de “capabilă”, de „dezvoltată și evoluată spiritual” ce face pentru ei?
Obezitatea este o boală a sufletului iar de omul bolnav nu râzi, pe omul bolnav nu-l insulți și nu-l abandonezi ca și cum n-ar fi bun de nimic. Pe omul bolnav îl ajuți și o faci cu înțelegere și iubire. Pentru că doar iubirea vindecă și dă aripi.
Înainte să privești cu dezgust un om gras întreabă-te dacă tu ești mai bun și mai frumos ca el… fiindcă nepăsarea, răutatea și egoismul sunt tot o boală a sufletului, dar una mult mai gravă, un adevărat handicap. Și care nu dispare de la sine, fără ca tu să nu faci ceva pentru asta.

Voi încheia tot citându-l pe Nicolae Steinhardt:
„Drumul către iubire se îngustează când ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. […] Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur. […] Acum ştiu, ştiu că orice ură, orice aversiune, orice ținere de minte a răului, orice lipsă de milă, orice lipsă de înţelegere, bunăvoinţă, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul grației şi gingăşiei unui menuet de Mozart... este un păcat şi o spurcăciune, nu numai omorul, rănirea, lovirea, jefuirea, înjurătura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderare, orice căutătură rea, orice dispreţ, orice rea dispoziţie este de la diavol şi strică totul.”



Text publicat în cartea  Iubitelor mele prietene 



20 de comentarii

  1. RESPECT pentru tot, draga Irina!
    Sunt o grasa cu o poveste pe care numai eu si Dumnezeu o stim...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu trebuie sa va definiti ca o grasa! Sunteti Om dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu...subscriu opiniei lui N.Steinhardt ce vizeaza relatia dintre un om corpolent su grasimea lui...trebuie sa depaseasca aceasta provocare/incercare a vietii.

      Ștergere
    2. Chiar daca sunteti grasa incercati sa scapati de acest surplus! Eu am avut o prietena si colega 12 ani de zile si era grasa dar foarte buna prietena, colega... ne intelegeam de minune! Problema nu este aspectul fizic ci sanatatea! Gasiti pe cineva care sa va ajute si mai ales, lasati acea persoana sa va ajute! Colega si prietena mea s-a imbolnavit de inima si are si diabet! Eu, personal ajut oamenii sa se simta bine in pielea lor, daca ma lasa sa-i ajut; sunt instructor de gimnastica aerobica! Multa sanatate! :)

      Ștergere
    3. Nu ar trebui sa va ganditi la asta ca la un lucru rau. Luati-o ca pe o provocare si incercati sa o intreceti! M-am luptat si eu cu greutatea corporala o perioada destul de lunga de timp, dar acum ma simt cu totul o alta persoana.

      Ștergere
  2. Nici eu nu am o greutate corporală de care să fiu mândru dar familia și colaboratorii în afaceri mă ajută să scap de surplus, încet, încet.

    RăspundețiȘtergere
  3. Irina,te-am vazut ieri in Coresi dar nu am indraznit sa te opresc....vreau doar sa stii ca esti atat de frumoasa!!Te iubesc si iti multumesc pentru ca m-ai ajutat prin cartile tale sa ma descopar si sa ma iubesc!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Trebuia să o opresti :)) ar fi fost bucuroasă cred...decât sa primească răutăți,mai bine o opreste un fan drăguț care o apreciază!!! Baftă si curaj pt data viitoare!!!

      Ștergere
  4. Da... ma regăsesc atat de mult in acest articol, Irina! Te judeca atat de mult oamenii, am căzut in depresia din cauza discriminării unei persoane care este din familie. Atat de des ma jignea ca eram grasa, cat dulapul, un monstru, elefant etc încât cateodata nu imi mai doream sa mai trăiesc

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ok, si ce ai facut cand ai cazut in depresie? In mod normal pt asta se merge la psiholog Sa vezi cum invatai sa nu mai pici in depresie si sa si slabesti. Cauta solutii, rezolvare... nu mila si justificare ca sa ramai gras

      Ștergere
  5. Cei care judeca, nu au suflet!!! Ei nu stiu cat te zbați, te macini in interior, plangi cand te jignesc, te izolezi din cauza descriminarii... Dupa care, slăbești si nici atunci nu e bine! Auzi vorbe de genul: cat timp te-ai înfometat? Esti prea slab(a) acum! Nicicum nu este bine! Important e sa te placi tu pe tine, dar Doare mult cand esti respins de societate din cauza aspectului fizic:(. Te iubesc, Irina! Ii multumesc lui Dumnezeu mereu ca exiști! Esti o minune!

    RăspundețiȘtergere
  6. Sunt cam gras 114 kg la 1.89 cm dar nu imi pasa absolut deloc.Fiecare om are greutatea la care se simte bine si da randament.Cu mancarea nu exagerez dar daca am pofta de ceva anume nu ma stresez ca mi am facut pofta.Incetati cu autocompatimirea si bucurati va de ceea ce sunteti.Putina atentie sa nu va ridicati satui de la masa.

    RăspundețiȘtergere
  7. Multă vreme mi-am blamat greutatea. Am incercat tot ce a fost posibil (sala, pastile, suplimente, foamea). Mereu am revenit de unde am plecat. Asa ca am invatat sa ma accept asa cum sunt si sa ma bucur de viata. Poate cândva voi ajunge la o greutate mai ok.

    RăspundețiȘtergere
  8. Când iubirea si empatia este limitata si conditionata de perceptia aparenta a celor cinci simturi relative, putem afirma cu certitudine ca omul rational-sentimental, nu s-a ridicat pe scara evolutiei la un nivel mai elevat decât cel al primatelor, ba as zice ca a regresat mult sub nivelul acestora.
    Zile cu senin etern în Suflet, draga Irina !

    RăspundețiȘtergere
  9. Numai cine a trecut și trece cu adevărat prin asta știe ce trăiește o persoana obeza. Restul sunt doar comentatori. Cum se trezesc unii sa vorbească de meciuri și nu se pricep, cam asta e asemanarea. Unii mănâncă mult mai mult și nu se prinde de ei un gram, la alți și un mic exces se vede. Nu toți suntem la fel. Îți mulțumesc Irina ca ai spus aceste cuvinte. Ești o persoana foarte înțeleaptă și tot timpul spui lucrurilor pe lume.În ciuda a cum arătăm suntem și noi oameni, și deși nu pare ducem o lupta zilnica cu greutatea, dar de slăbit nu slăbești bătând din degete cum cred unii este multă lupta. Eu am slăbit multe kilograme dar lupta mea nu a încetat pentru ca toată viata va trebui sa am grija. Defapt nu e vorba de o dieta, care o facem odată slăbim si gata ci de un stil de viata care trebuie sa îl avem mereu. Cel mai important e sa ne acceptam.

    RăspundețiȘtergere
  10. Minunat articol, draga Irina! Multumesc ca l-ai scris! Multumesc ca ajuti lumea sa vada cu inima! Te imbratisez, Alina

    RăspundețiȘtergere
  11. Incurajezi lumea prin tot ceea ce faci! Multumesc din suflet, Irina! Esti deosebită!

    RăspundețiȘtergere
  12. Grasii sunt cu adevarat niste nesimtiti. Sa iti explic de ce anume. Am in familie cativa grasi, obezi... La toti medicii le-au pus diagnostice de boli si li s-a spus de cater medic ca se vor vindeca numai cand vor slabi si ghici ce: nici unul nu vrea sa slabeasca. Deloc. Am o ruda in casa de gardul 1, si se minte continuu ca nu e grasa, ca nu i-a scris medicul pe foaie de 2 ori, nici nu i-a spus verbal ca apneea de care sufera se vindeca cu slabit. Are diagnostic de obezitate morbida si mananca continuu si la job si acasa, refuza sa iasa din casa la plimbare (iese din casa doar la magazin si la job) in rest computer. Desigur ca unii se ingrasa datorita unor dereglari hormonale (dar sunt cazuri foarte rare). Majoritatea se ingrasa din nesimtire. De la slabiciune, viciu pana la a fi nesimtit deranjand pe ceilalti e cale lunga. Sa iti spun de ce. Cand mergic u avionul, trenul, autouzul si ai ghinionul sa stea langa tine un gras ala sta si pe jumatate din lcul tau cu nesimtire si desi te foiesti, ii spui eventual sa se dea mai incolo el tot te inghesuie eventual se uita urat la tine ca indraznesti sa nu te lasi turtit de el. Apoi sforaie de e imposibil sa dormi cu ei in camera. Prefera sa poaret aparate de apnee pe viata refuzand sa slabeasca. Unora medicii le spun sa slabeasca ca le crest etensiunea, fac diabet dar ei uita pe loc. Nu e asta nesimtire? Unul cu bun simt cum vede ca a pus putina burta imediat cauta solutii sa slabeasca.
    Cand iti pasa de cum arati cand iti pasa daca deranjezi pe toti cei din jurul tau atunci te duci la medic si intrebi cum poti sa slabesti, la o sala de sport, la nutritionist, etc...cauti solutii.
    Un gras sau o grasa deranjeaza astfel: ocupa mai mult de 1 scaun in transportul in comun si inghesuei pe cel de langa el; transpira abundent (automat deranjeza pe cei din jur); gafaie si nu poate tien pasul cu prietenii la activitati simple gen plimbat; transpira cand spala 2-3 vase; transpira cand merge prin casa; sforaie de se aude din alte camere; restul le stiti si voi cei normali la garutate (caci cei grasi nu isi dau seama chiar de toat ce ceraza in jur).
    Nu intereseaza pe niemni sa gasim scuze grasilor, cum nu e normal sa gasim scuze alcoolicilor, drogatilor, etc. Pot avea si cauze psihologice dar este de datoria lor sa caute un psiholog sa si le erzolve daca le pasa, dar nu cauta pt ca nu le pasa.

    RăspundețiȘtergere