Iartă-te, mamă!



Iartă-te, mamă, pentru puținele clipe în care ai îndrăznit să te bucuri de ceva! Cum ai îndrăznit?...
Iartă-te pentru atunci când ai avut curaj să savurezi o prăjitură, iartă-te pentru că după ani de zile ai mers la o piesă de teatru, iartă-te că ți-ai cumpărat un ruj bun! La ce ți-au folosit?...
Iartă-te pentru că îți dorești un pat comod și o lenjerie brodată, iartă-te că visezi și tu la lucruri lumești și firești, la o vacanță, la puțină mângâiere, la puțină iubire... Tu? Ce curaj!...
Iartă-te pentru prea puținele zile în care nu ai reușit să faci tot ce trebuia, pentru atunci când ai fost prea obosită, pentru rarele momente în care ai spus „Nu!”, pentru atunci când nu ai mai putut să le duci pe toate. Pentru că ești om...
Iartă-te pentru tot ce nu ai reușit să oferi, iartă-te că nu ai avut cum să te împarți la o mie, ci doar la toți oamenii pe care i-ai iubit! Și n-au fost puțini cei dragi...
Iartă-te pentru puținele clipe în care ai reușit să ațipești după amiaza, pentru prea rarele momente de liniște de care te-ai bucurat. Pentru că ai avut nevoie, altfel ai fi renunțat și la ele...
Iartă-te, mamă, pentru toate reproșurile care ți s-au făcut, iartă-te pentru tot ce nu ai reușit să duci până la capăt atunci când credeai că ești supraom. Nu erai. Erai doar o mânuță de femeie...
Dar iartă-te, mamă, și pentru toate paharele de șampanie nebăute, pentru toate zilele în care nu ți-ai alocat timp să te aranjezi ca să te simți frumoasă, iartă-te pentru fiecare dată când nu ai folosit parfumul tău scump, știind că dacă îl vei consuma nu-ți vei mai lua altul! Ai renunțat la bucurii mărunte dar esențiale pentru tine...
Iartă-te și pentru durerea de oase pe care ai dobândit-o dormind ani la rând pe canapeaua incomodă din sufragerie, doar pentru a le asigura celor dragi un somn odihnitor și intimitate. Pentru că te-ai gândit numai la ceilalți...
Iartă-te pentru mâinile și picioarele obosite după atâția ani de trudă și iartă-ți ridurile cu care te-ai trezit într-o bună zi pe chip! Pentru că timpul nu te-a iertat atunci când tu erai prea ocupată să-i faci pe alții fericiți...
Iartă-te și pentru toți pantofii pe care nu ți i-ai cumpărat, considerând că ai tăi încă mai sunt buni așa tociți cum erau și că ai preferat să le mai cumperi celor dragi încă o pereche, chiar dacă aveau destule. Ca să fie ei mulțumiți și mereu în pas cu moda...
Iartă-te pentru că ai fost la coafor doar când a trebuit să mergi la vreun eveniment (rar!), pentru că ai renunțat la atât de multe, pentru că ți-ai amânat fericirea și ți-ai abandonat atâtea visuri proprii! Visurile celorlalți erau mereu mult mai mărețe și mai importante...
Iartă-te pentru toate cireșele pe care nici măcar nu le-ai gustat doar pentru a le lăsa celor dragi și iartă-te că în toată viața ta ai văzut marea de prea puține ori! Sau chiar deloc...
Iartă-te pentru că de multe ori casa ți-a fost ca un loc de muncă, ca o închisoare ori ca un hotel sau ca un restaurant pentru alții, ca un refugiu pentru sufletele rănite, și atât de rar ți-a fost ca un cămin, ca locul în care să te bucuri și să-ți găsești liniștea! Pentru că niciodată nu era vorba despre tine ci numai despre alții...
Iartă-te pentru toate momentele de singurătate, pentru că doar ție ți-a fost dor când cei dragi se bucurau de viață departe de tine. Ai avut prea mult suflet...
Iartă-te că ți-ai ascuns durerile și temerile, că nu ai îndrăznit să te plângi, că ai lăcrimat pe ascuns, că nu te-a mângâiat nici vântul când ți-a fost rău, că nu te-a știut nimeni când nu ai mai putut, că nu ți-a adus nimeni când nu ai avut! Pentru că nu ai vrut să fii povară nimănui, ci numai lumină...
Iartă-te pentru că ai crezut că ai doar îndatoriri, nu și drepturi, iartă-te pentru că ai crezut că trebuie doar să oferi, nu și să primești, iartă-te pentru că ai considerat că nu ți se cuvin atât de multe lucruri! Erai mereu ultima pe lista priorităților...
Iartă-te, mamă pentru că acum, târziu, ți-ai amintit că ești femeie și că viața nu înseamnă doar să muncești și să oferi altora totul. 
Iartă-te pentru că le-ai aparținut tuturor, dar ție prea puțin. Asta se numește dăruire...
Iartă-te pentru toate momentele în care nu ai fost înțeleasă, pentru atunci când ai fost alungată, pentru atunci când în loc să fii întâmpinată cu iubire ai avut parte de răceală. Oamenii greșesc, dar tu i-ai iubit și dincolo de erorile lor...
Iartă-te că ai trăit pentru ceilalți și că i-ai iubit pe toți mai mult decât pe tine!
Iartă-te că ai cerut prea mult de la tine și prea puțin de la alții.
Iartă-te pentru că te-ai irosit, te-ai neglijat și ți-ai abandonat sufletul.
Iartă-te pentru toate momentele în care nu ți s-a spus „Mulțumesc!”, „Iartă-mă!”, „Mi-e dor de tine!”, „Ești minunată!”, „Te iubesc!”. 
Iartă-te pentru toate așteptările, pentru toate renunțările, pentru toate neputințele tale! 
Iartă-te că ai tăcut atât, că ai iertat atât, că ai uitat atât! 
Iartă-te că ai fost mai bună decât ceilalți, că ai avut o inimă mai generoasă ca a altora, că ai simțit mai mult decât ai spus cu voce tare și că ai iubit mai presus de tine.
Iartă-te, mamă! Iar pe noi iartă-ne pentru că nu am știut ce înseamnă o mamă!


Text publicat în cartea  Iubitelor mele prietene 


37 de comentarii

  1. MULTUMESC pentru aceasta mangaiere adusa sufletului meu de mama!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. In aceasta pagina se afla scrisa viata unei mame adevarate!Ar fi bine sa citească cat mai multi copii sa afle ce eforturi a facut fiecare mama pentru familie.Ma regăsesc în totalitate.Este tarziu sa ma mai pot bucura de viata.Lucrurile au vremea lor si daca nu le-ai facut atunci,mai tarziu esti judecat.Sa învățăm noi mamele ,sa ne iubim si pe noi, sa avem prioritatea noastra in fata familiei!

      Ștergere
    2. Fara comentarii. Adevar , sinceritate .

      Ștergere
    3. Dragi mame . Chiar si autoarei. Imi cer permisiunea de a va pune o întrebare. Ce va face copilul cu simțul de VINOVĂȚIE ? , după citirea acestei scrisori .

      Ștergere
    4. Sa speram ca va fi intelept!

      Ștergere
    5. Simtul de vinovatie trezeste constiinta.. Pe mine ma ajuta sa apreciez si mai mult ceea ce am. :)

      Ștergere
  2. multumesc , MAMA ! oriunde te-ai afla .....

    RăspundețiȘtergere
  3. Iti multumesc pentru tandretea si dragostea cu care mi-ai atins sufletul de mama!!! Au fost lacrimi de durere inchisa, de mangaiere si eliberare, de usurare...Voi pastra cuvintele tale in ininma si in gand, ca o icoana de soapte si-o sa le chem atunci cand voi mai avea nevoie de ele....sa pot merge mai usor, mai departe.
    O mama.

    RăspundețiȘtergere
  4. lacrimi pentru acele mame,care au stiut sa lupte in genunchi renuntand la ele penru fericirea celor mai dragi suflete de pe pamant,iertare celor ce nu au stiut cum sa le pretuiasca iubirea la momentul potrivit...iertare acelui timp ce nu s-a stiut cum sa ne pretuim mai mult sau nu s-a putut decat atat...Multumesc Irina!Esti minunata!! :* ...

    RăspundețiȘtergere
  5. Cîte i-am zice, nu-i de-ajuns ❤❤❤

    RăspundețiȘtergere
  6. Mi-au dat lacrimile! Minune ce esti! Te iubesc

    RăspundețiȘtergere
  7. Ai reusit sa ma emotionezi pana la lacrimi.Mai ales ca dupa ce am redistribuit in cronologia mea primul like a fost de la fiul meu. Multumesc ca existi si ca te-am descoperit.Iti doresc sanatate multa si tot binele din lume.

    RăspundețiȘtergere
  8. Multumesc pt emotiile ce le-am trait citind aceste minunate cuvinte,ma regasesc in multe din cele enumerate mai sus,dar nimic nu poate fi comparat cu bucuria de a fi mama!!!!!Semneaza:o mama!!!!

    RăspundețiȘtergere
  9. Nu pot sa citesc deoarece plang si nu ma pot opri,atat de frumos si atat de trist!!!te iubesc mama atat de mult!

    RăspundețiȘtergere
  10. "Toate femeile devin asemeni mamelor lor.Aceasta este tragedia lor.Nici unui barbat nu i se întâmpla asta.Aceasta este tragedia lui." -Oscar Wilde -

    RăspundețiȘtergere
  11. As vrea sa fac toate cele de mai sus ...dar nu mai am pentru cine ! As vrea sa fiu iar franta de oboseala ...dar nu mai am pentru cine ! As vrea sa dau timpul inapoi ,dar nu pot ! As vrea sa fiu iar mama...acum nu mai stiu cine sunt ! Mi-am pierdut identitatea o data cu moartea singurei fiice ! Celor ce simtiti ca sunteti la limita ...bucurati-va ca sunteti mame !

    RăspundețiȘtergere
  12. Da ,trebuie sa ne iertam,chiar trebuie...si sa profitam de timpul care il mai avem sa ne bucuram de noi insine,pe noi insine!

    RăspundețiȘtergere
  13. Pretuiti-va mamele ca-s cele mai 'pure' femei de langa voi ! Si dragostea materna n-o sa moara niciodata oricat de mult ati gresi .

    RăspundețiȘtergere
  14. https://www.youtube.com/watch?v=VO-xvUjzldg

    RăspundețiȘtergere
  15. Exista oameni pe care -fara sa ii fi intalnit vreodata- ii cunosc, ii simt, sunt cumva ai mei. Tu, Irina, esti unul dintre oamenii care si-au lasat larg deschise ferestrele sufletului si de acolo au zburat milioane de fluturi. Iar unul special a poposit in palma mea.

    Iti multumesc pentru ca te daruiesti neobosit, iti multumesc ca vorbesti despre ceea ce este cel mai important. Iti multumesc pentru toate povestile care mi-au mangaiat sufletul. Preferata mea este Ciocolata amaruie .... Iti multumesc pentru fiecare poveste pentru ca sunt absolut sigura ca fiecare dintre ele a ajutat intr-un fel sau altul pe cineva.

    La fel ca si tine, am invatat in ultimii ani sa ma iubesc neconditionat, sa traiesc frumos, sa multumesc zilnic, sa apreciez clipa prezenta, sa zambesc des, sa am o inima si o minte flexibile. Te simt ca pe o sora de suflet!

    Iti multumesc cu toata fiinta mea ca impartasesti cu noi toti din toate lectiile tale de viata!

    O mare imbratisare de peste ocean. Insomniile au ajuns si in America :)

    Alina

    RăspundețiȘtergere
  16. MINUNAT SCRIS! NU POT SA SPUN DECAT....IARTA-NE MAMA, DE ACOLO DE SUS DIN STELE!

    RăspundețiȘtergere
  17. Fix acum cand sunt certata cu mama mea a trebuit sa citesc asta...
    Si sa-mi dau seama ca trebuie sa vorbesc cu ea indiferent de cine a gresit sau nu.

    RăspundețiȘtergere
  18. Mama mea a murit acum 2 ani si o regasesc in fiecare rand de mai sus. Poate daca am stii sa pretuim oamenii pe care-i iubim la adevarata lor valoare cat sunt inca in viata..

    RăspundețiȘtergere
  19. Irina , câtā emotie 💗 .
    Sunt ceva ani de când spuneam mamei mele sā nu uite cā are dreptul sā fie fericitā si sā se gândeascā mai mult la ea . Pe cât posibil încerc sā-i alin bātrânetea .Mama este Zeita 💝 Mele .
    Iti Multumesc , Irina , pentru fiecare emotie si lacrimā de bucurie , picurate în sufletul Meu 💝

    RăspundețiȘtergere
  20. Sublim...mama mea mă veghează din ceruri de 30 de ani; eram foarte tinără atunci cînd a plecat.O regăsesc în fiecare rând.Daca as mai avea o as tine o ca pe o icoana.Multumesc Irina

    RăspundețiȘtergere
  21. Am plins si am simtit mai mult decit 1000 de cuvinte . Multumesc !

    RăspundețiȘtergere
  22. Multumesc dna Irina.Poate postati cand va apare noua carte.Multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  23. Îți mulțumesc mamă scumpă cu aceste cuvinte potrivite ale Irinei Binder și pe care nu le -am știut rosti la vremea respectivă. Mi-e tare dor de tine, mămică dragă!

    RăspundețiȘtergere
  24. Mulțumesc mama!! Și iartă-mă..

    RăspundețiȘtergere
  25. Câtă adevăr!... dar,dacă aș lua o de capăt, tot asa as face!... dar,ma iert!

    RăspundețiȘtergere
  26. MULTUMESC CA MA REGASESC IN DESCRIERILE TALE SI CA NU REGRET NIMIC DIN TOATE SACRIFICIILE CE LE AM FACUT PTR FAMILIA MEA SI PTR CEI CEI IUBESC. IUBIREA PTR ALTII M A IMPLINIT SI M A INALTAT CA OM! IUNIREA NECONDITIONATA CERE JERTFA SI ASTA AM FACUT M AM JERTFIT PTR CEI CEI IUBESC1

    RăspundețiȘtergere
  27. Buna dimineata!
    Am citit tarziu acest fragment din cartea "Fluturi"-multumesc!Citind ,mi-am amintit de bunica si mama mea ,inca odata multumesc pentru ca ai dat lumii prin volumele publicate bucati din sufletul,mintea si inima ta!

    RăspundețiȘtergere