La mulți ani, 2016!

Celor cărora am pentru ce să le mulțumesc, cu toată inima mea le mulțumesc și îi asigur de recunoștința mea.

Celor cărora ar trebui să le cer iertare pentru ceva ce am făcut sau pentru ceva ce nu am făcut, le cer iertare și sper că nu i-am dezamăgit atât de tare încât să nu mai creadă în mine.  

Celor care m-au dezamăgit și m-au rănit le promit că-i voi ierta, că nu voi avea niciun resentiment față de ei și că voi găsi puterea să mă rog pentru binele lor.

Celor fericiți în această noapte vreau să le spun să nu uite de recunoștință, să nu uite că e minunat să fii fericit, dar este și mai minunat să dăruiești fericire.

Celor triști în această noapte vreau să le spun că nu există necaz care să nu treacă și le doresc inimi puternice pentru a accepta și a depăși orice greutate.

Celor care în noaptea aceasta au un loc gol la masă vreau să le spun că oamenii pe care-i iubim ne locuiesc inimile pentru totdeauna și nimeni nu ni-i poate smulge de acolo. Ei ne bat în piept, deci nu pot fi mai aproape de atât...

Celor singuri în noaptea aceasta vreau să le spun că atâta timp cât există Dumnezeu niciun suflet nu va fi singur pe lume și le doresc să găsească oameni buni care să le fie aproape și care să le ofere toată iubirea de care depind sufletele lor.

Celor care au avut un an greu le doresc să aiba în noul an multă fericire, pace, mângâieri și multă dragoste!  

Celor care mă iubesc le promit dragostea mea până la ultima bătaie a inimii mele.

Vouă, tuturor, vă doresc un an nou plin cu bucurii, cu realizări frumoase, cu oameni buni și iubitori! Sufletele să vă fie pline de pace și de iubire!

Lui Dumnezeu îi mulțumesc pentru tot, pentru fiecare clipă în care l-am simțit aproape și pentru VOI - darul frumos prin care mi-a arătat cât de mult mă iubește!

La mulți ani, oameni dragi! 

10 lucruri adorabile descoperite anul acesta

Dragii mei,

Ultima postare din categoria "10" pe care o voi scrie anul acesta este despre 10 lucruri pe care le-am descoperit în 2015 și care vor rămâne printre preferatele mele. 

Nu voi insista cu informațiile despre produse, dar vă ofer link-uri unde puteți citi despre ele.

1. Parfumul Bonbon - Viktor&Rolf. E acel ceva nou care îmi lipsea în rutina parfumurilor mele. 
Îl găsiți aici: canar.ro

2. Pudrele Guerlain Meteorites. M-am îndrăgostit iremediabil de ele! 
    Le găsiți în magazinele Sephora. 

3. Mierea de Manuka. O ador! Am scris despre ea aici: Articol Mierea de Manuka

4. Volumul de poezii "Oglinzi", scris de Camelia Radulian și albumul cu același nume, cu cântece interpretate de Dan Pantiș. Este cel mai frumos "pachet" pentru suflet. 

Va fi disponibil în curând în librării. 

5. Brățările și charm-urile Thomas Sabo. Adorabile! Le mulțumesc prietenilor mei care mi-au dăruit această brățară! 
Bijuterii Thomas Sabo, aici: http://www.thomassabo.com/

6. Produsele de îngrijire Lancome Genifique. Sunt minunate! 
Le găsiți aici: canar.ro 

7. Ceaiurile și cafeaua de la "Camera din față". Sunt senzaționale! 
Le găsiți aici: http://cameradinfata.ro/

8. Produsele de baie Lolita Lempicka. Sunt un adevărat răsfăț. 
Le găsiți în magazinele de beauty. 

9. Balsamul de păr Moroccanoil. Este cel mai bun balsam de păr (cred că pot afirma asta după ce am încercat cele mai bune balsamuri). 

Îl găsiți la Profihairshop sau Topline.

10. Cartea Arta de a găsi dreapta măsură. Trebuie să o citiți! O să vă ajute foarte mult să faceți alegeri bune, să învățați ce înseamnă simțul măsurii în toate. 

O găsiți aici: Arta-de-a-gasi-dreapta-masura

Aștept cu drag să-mi spuneți și voi ce lucruri bune ați descoperit în 2015! 

Ai dreptul să pleci, dar nu și să te întorci.

Atunci când ne-am îndrăgostit unul de celălalt nu ţi-am ascuns ce înseamnă pentru mine o relaţie de iubire: ţi-am spus că eu nu-ţi voi lua libertatea şi că te voi iubi aşa cum eşti, la pachet cu tot ceea ce însemni tu şi cu toată lumea ta. Ţi-am spus că eu nu voi încerca să te transform în produsul meu, că eu doar voi încerca să te ajut să devii cea mai bună varianta a ta, dar fără a încerca să-ţi forţez alegerile şi evoluţia. Şi te-am asigurat că eu nu am aşteptări nerealiste, că vreau doar să mă respecţi, să îmi respecţi alegerile şi să respecţi ceea ce iubesc.

Ţi-am spus atunci că, eu când iubesc, iubesc, nu posed. Că îţi voi respecta obiceiurile şi nevoile. Că vreau să te simţi liber, să faci doar ceea ce vrei, să nu te simţi constrâns şi dator şi că nu vreau să devii un sclav care să-mi facă mie pe plac. Şi ţi-am mai spus că mi s-ar părea îngrozitor să fii lângă mine, dar tu să-ţi doreşti să fii în altă parte. Că nu merit să mă înşeli şi să mă umileşti prefăcându-te că eşti prezent în viaţa mea şi că mă iubeşti, când inima ta de fapt este la altă femeie.

Ţi-am spus că sunt o persoană rezonabilă și realistă şi că iau în calcul şi posibilitatea să te îndrăgostești cândva de o altă femeie... una mai frumoasă ca mine, una care să-ţi ofere mai mult decât pot eu să-ţi ofer, una care să te împlinească mai mult decât mine. Și ți-am spus atunci că, dacă într-o zi nu mă vei mai iubi, poţi să pleci. Ți-am promis că, oricât de tare mă va durea plecarea ta, nu-ţi voi condamna alegerea, nu-ţi voi îngreuna situaţia cu reproşuri şi cu victimizări inutile şi, deşi nu îmi va conveni plecarea ta, nu voi încerca să te opresc. Te-am asigurat atunci că sunt conştientă că poţi alege pentru cine să-ţi bată inima, dar că nu voi tolera minciuna şi viaţa dublă. Şi ţi-am promis că n-am să te urăsc dacă vei alege să pleci şi să mă laşi într-o singurătate cumplită. Ba chiar te-am rugat să nu mă menajezi, să nu-ţi amâni plecarea doar de mila mea sau din vreun simţ al datoriei. Te-am rugat să pleci de îndată ce nu-ţi va mai face plăcere să fii în prezenţa mea, de îndată ce nu vei mai simţi nevoia să te grăbeşti spre casă, să mă vezi, să mă îmbrăţişezi, să mă săruţi, să împarţi cu mine casa, perna, visurile... Te-am rugat să pleci de îndată ce te vei simţi străin de mine şi să o faci fără a aştepta un moment potrivit... Te-am încurajat să nu eziţi să mă laşi singură, chiar dacă va trebui să pleci când voi fi cea mai fericită, când voi avea cel mai mult nevoie de tine sau poate de Sărbători...

Ţi-am spus atunci că vei avea dreptul să pleci oricând vei dori, dar am uitat să-ţi spun că nu vei avea şi dreptul să te întorci.

Îmi pare rău că am omis să îţi spun şi asta. Credeam că ştii şi tu că sufletele oamenilor nu au un buton de pauză pentru perioade în care unii sunt în căutarea sinelui, a ceva mai bun şi a fericirii...

Credeam că ştii şi tu că nimeni nu e dator să aştepte şi să mai spere după ce a fost abandonat şi rănit. Credeam că ştii şi tu că oamenii sunt dependenţi de iubire, dar nu depind de iubirea celor care sunt dispuși să iubească prin rotaţie. Credeam că știi și tu că, odată ce închizi anumite uși, în urma ta acestea nu se vor mai deschide niciodată. Credeam că ştii şi tu că aşa cum unii nu sunt de neînlocuit pentru tine, nici tu nu ești de neînlocuit pentru mine. Credeam că știi și tu că oamenii care nu cer nimic sunt conștienți totuși de ceea ce merită.

Credeam că ştii că ai oricând dreptul să pleci, dar nu şi să te întorci.

Mergi cu bine!

Fragment din Cartea Insomnii

Suferi sau pleci. Ai de ales.

Când am ajuns la prietena mea acasă, m-a întâmpinat încruntată şi a început să se văicărească plină de nervi (aşa cum făcea de obicei), de data aceasta furioasă pe sora iubitului ei. Am încercat să o liniştesc, dar ea trântea şi bombănea într-una.

-Doamne, tu chiar te legi de orice motiv ca să-ți strici dispoziția?, i-am spus.

Ca și cum nu m-ar fi auzit, și-a continuat pledoaria despre cea care o supărase. 

Văzând-o cât era de înverșunată și de agitată, mi-am amintit că o visasem în noaptea aceea. Dar n-a fost un vis, ci un coşmar. Un coşmar despre cum uitasem să merg la ea şi alergam disperată pe scările blocului ei, iar acestea nu se mai terminau ca să pot ajunge la uşa ei. Am realizat atunci că prietena mea chiar era un om de coşmar.

Ani de zile m-a torturat. Mi-a torturat sufletul în fel şi chip şi mi-a testat răbdarea, toleranţa şi bunătatea. I-am îndurat toate mofturile, toate nemulţumirile, toate toanele şi multe, multe reproşuri. Îmi reproşa orice: ba că nu-i spuneam nu ştiu ce, ba că nu o sunam, ba că nu o chemam când ieşeam cu alţi prieteni (care nu o voiau sub nicio formă în preajma lor).

M-a cuprins deodată un sentiment ciudat de oboseală şi de lehamite. Dintr-o dată n-o mai vedeam ca pe o prietenă, ci ca pe un terorist. Nu-mi plăcea deloc ceea ce simţeam. Sufletul meu îşi dorea cu disperare să nu piardă o prietenă, dar realizam că ea nu-mi fusese prietenă niciodată, că doar eu i-am fost ei prietenă.

Ea s-a dus să se îmbrace ca să plecăm în oraș, iar eu m-am aşezat pe canapeaua din sufrageria ei, sfârșită, de parcă tocmai ajunsesem din acel coşmar în care alergam pe scări. Filmul prieteniei noastre mi se derula cu repeziciune prin minte, dar fără prea multe secvenţe frumoase. Erau puţine momentele despre ea bucuroasă şi mulţumită şi prea multe despre ea încruntată, furioasă, vorbindu-mi de sus şi criticându-mă. De câteva ori mă făcuse să plâng şi-mi aminteam indiferenţa ei la lacrimile mele. "Doamne, de ce am îndurat eu atâtea? De ce am pierdut atâta timp cu ea?”, mi-am spus. Timp în care am fost dispusă să-i fiu alături şi să-i ascult toate poveştile despre persoanele pe care nu le plăcea. Fiindcă ea nu plăcea pe nimeni. Avea ceva de criticat la oricine: la mama ei, la bunica ei, la vecini, colegi, iubiţii pe care i-a avut, surorile şi mamele iubiţilor ei... Uneori aveam impresia că ura pe toată lumea. Şi pe mine. Sigur şi pe mine, altfel nu mi-ar fi reproşat fiecare pas și fiecare gest. Mi-am amintit ce scandal mi-a făcut cândva doar pentru că nu-i spusesem că era ziua de naştere a unui prieten comun. Mi-a făcut morală şi mi-a spus că a "durut-o enorm" că nu m-am gândit să-i spun și ei. Pentru un asemenea fleac s-a simţit trădată şi s-a victimizat în fel şi chip.
Toată prietenia noastră a însemnat pentru mine numai justificări. Avea nişte crize paranoice şi suferea de mania persecuţiei pentru că mă acuza tot timpul că nu îmi păsa de ea, că nu voiam să o chem când ieşeam cu alţi prieteni, că nu-i povesteam totul…
În minte îmi veneau tot felul de scene pe care le făcuse. Şi m-am văzut pe mine străduindu-mă de fiecare dată să-i ofer, să o fac să se simtă bine, să fie fericită, să se simtă iubită. Eu chiar o iubeam şi empatizam ca toanta cu toate durerile ei închipuite. Am făcut mereu cum i-a plăcut ei şi am uitat complet de plăcerile mele.

Ea nu se bucura de nimic. Iar dacă ea nu se bucura, le strica și altora bucuria. Era tot timpul concentrată doar asupra lucrurilor pe care nu le avea sau a lucrurilor care nu-i plăceau. La plimbare, la masă, oriunde, trebuia să i se asculte ofurile cu care-i încărca pe ceilalți negativ. 

Nimeni din anturajul meu nu o plăcea. Toţi mă întrebau de ce accept o persoană atât de negativă şi de urâcioasă în viaţa mea. Dar eu mă încăpățânam că ea era prietena mea. O prietenă extrem de posesivă, obsedată de control, egoistă, cu așteptări aberante, care mă persecuta și-mi tulbura pacea sufletului dacă nu-i convenea ceva.

- Hai să mergem, sunt gata., mi-a spus prietena mea, întrerupându-mi brusc gândurile.

- Eu nu mai merg nicăieri., m-am trezit spunând.

Simţeam nevoia să fug de acolo, să fiu cât mai depate de ea. Prietena mea mă privea contrariată şi aveam impresia că va sări să-mi scoată ochii.

- Cum adică nu mai mergi?

- Pur şi simplu. Am realizat că nu vreau să merg în oraş cu tine. Nu-mi face nicio plăcere să petrec câteva ore auzindu-te cum te văicăreşti pentru orice prostie, cum îi vorbeşti pe toţi de rău, cum reproşezi. N-am chef de tine şi de frustrările tale. N-am chef să mă mai încarc negativ doar pentru că tu eşti o inadaptată și o urâcioasă.

- Eşti nebună la cap? Ce te-a apucat?!

- Nu m-a apucat nimic. Dar vezi tu, lumea asta nu e doar despre tine. Nu e doar despre ceea ce vrei tu, nici despre ceea ce-ţi place ţie şi ce ţi se cuvine ţie. Nu e despre mofturile tale. Lumea asta este şi despre mine, şi despre ceea ce vreau eu şi mai ales despre ceea ce merit eu. Iar eu nu merit o prietenă ca tine. De fapt, tu nu meriţi o prietenă ca mine. Aşa că, adio! Să nu mă mai cauţi niciodată. Regret fiecare clipă pe care am petrecut-o în preajma ta. Regret fiecare minut în care, în loc să mă bucur de soare, de ploaie, de mâncare, de vacanţă și de oameni, eu am detestat totul doar pentru că tu vedeai ceva greşit în tot. N-am amintiri frumoase cu tine și n-am învățat nimic bun de la tine. Mi-am pierdut timpul degeaba. Să fii sănătoasă şi fericită!

Ultima replică i-am spus-o din hol, apoi am închis uşa în urma mea. Am închis acolo o parte din viaţa mea, un capitol  pe  care nu-mi mai doream să mi-l amintesc.

Este adevărat, pe drumul spre casă am plâns, fiindcă nu-mi era uşor să renunţ, dar totodată îmi simțeam sufletul ușor. După câteva zile am realizat cât de bine îmi era fără ea. Fără reproşurile ei, fără privirile ei urâcioase şi tăceri apăsătoare care-mi transmiteau că o supăra ceva la mine şi care mă făceau să mă simt ca un om de nimic. Eram liniştită.

Desigur, ea nu a înţeles de ce am ales să nu mai fim prietene. S-a lamentat şi s-a plâns prietenilor comuni că am părăsit-o fără niciun motiv, cu toate că ea m-a iubit. Dar eu nu am simţit niciodată că ea m-ar fi iubit, din contră. Am simţit tot timpul că nu sunt destul de bună pentru ea, că îmi va fi imposibil să o mulţumesc vreodată, că sunt o pacoste, nu o bucurie. În preajma ei m-am simţit tot timpul sub lupă, neputincioasă, tristă şi singură. Iar prietenia înseamnă altceva. Un prieten nu-ți inspiră nelinişte şi teamă, ci pace și siguranță. Prietenia nu înseamnă posesivitate. În preajma unui prieten te simţi liber. Prietenii nu te transformă în bufonul lor şi nu au pretenţia să le fii mereu la dispoziţie şi să le faci mereu pe plac. Prietenii nu concurează cu tine, nu te fac să te simţi vinovat dacă ai mai mult şi nici inferior dacă ai mai puţin. Prietenii nu te fac să te simţi inutil, nedorit, neiubit, lipsit de valoare. Prietenii nu te irosesc, nu abuzează de bunătatea ta și nu te folosesc ca să-și aline singurătatea sau ca să-și atingă scopurile. Prietenii te respectă, nu te umilesc și nu te expun ridicolului. Prietenii nu uită tot ce ai făcut bun, de îndată ce i-ai deranjat cu ceva. Prietenii nu te dușmănesc de îndată ce nu le faci pe plac.

Scrisoare pentru mama

Mama păstează lucruri la care nici nu te aștepți. Am întrebat-o într-o zi care este cea mai frumoasă amintire pe care o are (legată de mine) și mi-a arătat această scrisoare (foarte lungă) din care vă împărtășesc doar prima pagină. I-am scris-o cu ani în urmă, când am plecat din țară. 
A fost nevoie să ajung departe de mama ca să îmi dau seama ce înseamnă pentru mine și ca să am curajul să-i spun tot ce simt pentru ea...

Cred că fiecare mamă trebuie să primească, la un moment dat, o asemenea scrisoare...

Dacă le-ați scrie mamelor voastre o scrisoare, ce le-ați spune? 

Acum știu...

A mai trecut un an din viaţa mea. A fost un an frumos şi încărcat cu de toate. Un an în care am trăit intens şi în care am învăţat multe despre viaţă, despre oameni, dar mai ales despre mine.

Un an în care m-am redescoperit, în care m-am maturizat şi în care mi-am îngăduit să trăiesc mai mult aşa cum am vrut şi mai puţin după cum au vrut alţii. Un an în care am scris un capitol frumos al poveștii mele de viață.

A fost un an care mi-a oferit multe lecţii, aşadar acum știu mai multe decât știam în anii trecuți.

Acum ştiu că „prea târziu” este doar la ultima bătaie a inimii, dar că nimic nu trebuie amânat până atunci deoarece nu știi niciodată când ajungi la capătul vieții.

Acum ştiu că viaţa merge înainte, niciodată înapoi, că trecutul nu mai merită nici lacrimi, nici timp dedicat, că el şi-a primit deja timpul lui, emoţiile, suferinţa lui.

Acum ştiu că regretele nu schimbă nimic şi nu ajută pe nimeni, că părerile de rău nu vindecă răni, dar că trebuie să ne îngăduim să mai şi greşim, dar şi să ni se greşească.

Acum ştiu că până şi cel mai urâcios om merită să-i zâmbeşti, fiindcă surâsul tău este, de fapt, un dar pentru tine, nu pentru el, pentru că surâsul tău te înfrumusețează pe tine.

Acum ştiu că este o greşeală să amâni să te bucuri de tine doar pentru că nu-ţi place cum arăţi în exterior; că frumuseţea interioară este cea care-i face pe oameni să te iubească cu adevărat.

Acum ştiu că nimic nu te face mai frumos decât să fii pentru alţii pace, alinare, încredere, sprijin, bucurie.

Acum ştiu că Dumnezeu ne-a dat lacrimile ca să ne plângem durerile adevărate și bucuriile, nu răutăţile celor care vor să ne facă nefericiţi, nu fricile, nu slăbiciunile.

Acum ştiu că, după ce un om a închis o uşă în urma lui, nu ştii dacă se va mai întoarce vreodată.

Acum știu că lumea e plină de oameni dispuși doar să primească, nu și să ofere.

Acum ştiu că unii oameni n-au nevoie de motive ca să te urască, iar altora nu le ajung toate motivele din lume ca să te poată iubi.

Acum ştiu că unora nu le este de ajuns nici măcar totul, că nu le vei fi niciodată suficient, oricât te-ai strădui, dar nu pentru că nu eşti tu destul de bun, ci pentru că ei au goluri interioare prea mari, pe care se străduiesc neîncetat să le umple.

Acum ştiu că nu disperarea, nu suferinţele, nu neajunsurile și nu teama, ci doar dragostea ne apropie de Dumnezeu și ne învaţă cum să ne rugăm.

Acum ştiu că oamenii buni nu pot vorbi urât despre nimeni, că oamenii siguri de calitățile și de valoarea lor nu caută să evidențieze defectele altora, că orice denigrare a cuiva este, de fapt, un strigăt disperat al neîncrederii, al complexelor și frustrărilor celor care se simt mici, lipsiți de valoare, neiubiți. 

Acum ştiu că unora nu le pasă de tine cât timp nu ieşi în evidenţă, dar nu te vor ierta dacă vei fi fericit şi se vor strădui să-ţi tulbure bucuria şi pacea sufletului.

Acum ştiu că războaiele nu ajută pe nimeni, că ele doar distrug, că nimic nu urâțește și nu degradează mai tare ca ura și cearta.

Acum ştiu că, la un moment dat, ne vine rândul fiecăruia să dezamăgim pe cineva, să însemnăm ceva rău în viaţa cuiva, fiindcă nu întotdeauna suntem cei buni în relaţiile noastre.

Acum ştiu că, oricât de mulţi oameni ne-ar iubi, oricât de mulţi prieteni am avea, vor exista momente în care nu ne vom avea decât pe noi înşine.

Acum ştiu că întotdeauna vor exista alţii mai buni, mai frumoşi, mai iubiţi, care vor avea mai mult, iar să încerci să-i întreci este o irosire dacă ai deja ceea ce-ţi trebuie pentru a trăi frumos şi pentru a fi fericit.

Acum știu ce merită și ce nu să privesc, să ascult, să cred, să iubesc.

Acum ştiu că orice are un preţ, dar nu orice are neapărat şi valoare.

Acum ştiu că atunci când iubeşti un om nu-l posezi, nu-l faci dependent de tine și nu depinzi de el.

Acum știu că, de cele mai multe ori, a te încăpățâna să păstrezi pe cineva lângă tine îți face mai mult rău decât dacă a-l lăsa să plece.

Acum ştiu că unii oameni vor însemna doar un capitol, nu povestea.

Acum ştiu că oameni care, la un moment dat, ne umplu sufletele până la refuz, pot deveni atât de mici, încât abia dacă îi mai simţim rătăciţi printr-un colţ de suflet.

Acum ştiu că nu primeşti întotdeauna ceea ce meriţi, că ceilalţi nu se poartă mereu la fel cum te porţi tu cu ei, dar că seara, când îți spui rugăciunea, contează doar cum te-ai purtat tu cu oamenii, nu şi cum s-au purtat ei cu tine.

Acum ştiu mai mult… şi totuşi, cred că mai am atât de multe de învăţat.

Fragment din Cartea Insomnii

10 parfumuri pe care le ador

Al doilea articol din rubrica "10" va fi, la cererea voastră, despre zece dintre parfumurile mele preferate. 
Grea alegere. :)  

1. Coco Noir - Chanel

 2. Ombre Platine - Jean Charles Broseau

 3. Midnight Rain - La Prairie

 4. Flowerbomb Extreme - Viktor & Rolf

5. Alien - Thiery Mugler

 6. Opium Black - Yves Saint Laurent

7. Si - Armani

 8. Tresor la Nuit - Lancome

  9. Addict - Christian Dior

10. Princess - Vera Wang

Știu că mă veți întreba de unde îmi cumpăr parfumuri, de aceea vă recomand magazinul canar.ro, unde veți găsi parfumuri și produse cosmetice originale, la prețuri foarte bune: canar.ro

Aștept cu drag să-mi spuneți și voi care sunt parfumurile voastre preferate!