Suferi sau pleci. Ai de ales.



Când am ajuns la prietena mea acasă, m-a întâmpinat încruntată şi a început să se văicărească plină de nervi (aşa cum făcea de obicei), de data aceasta furioasă pe sora iubitului ei. Am încercat să o liniştesc, dar ea trântea şi bombănea într-una.
-Doamne, tu chiar te legi de orice motiv ca să-ți strici dispoziția?, i-am spus.
Ca și cum nu m-ar fi auzit, și-a continuat pledoaria despre cea care o supărase. 
Văzând-o cât era de înverșunată și de agitată, mi-am amintit că o visasem în noaptea aceea. Dar n-a fost un vis, ci un coşmar. Un coşmar despre cum uitasem să merg la ea şi alergam disperată pe scările blocului ei, iar acestea nu se mai terminau ca să pot ajunge la uşa ei. Am realizat atunci că prietena mea chiar era un om de coşmar.
Ani de zile m-a torturat. Mi-a torturat sufletul în fel şi chip şi mi-a testat răbdarea, toleranţa şi bunătatea. I-am îndurat toate mofturile, toate nemulţumirile, toate toanele şi multe, multe reproşuri. Îmi reproşa orice: ba că nu-i spuneam nu ştiu ce, ba că nu o sunam, ba că nu o chemam când ieşeam cu alţi prieteni (care nu o voiau sub nicio formă în preajma lor).
M-a cuprins deodată un sentiment ciudat de oboseală şi de lehamite. Dintr-o dată n-o mai vedeam ca pe o prietenă, ci ca pe un terorist. Nu-mi plăcea deloc ceea ce simţeam. Sufletul meu îşi dorea cu disperare să nu piardă o prietenă, dar realizam că ea nu-mi fusese prietenă niciodată, că doar eu i-am fost ei prietenă.
Ea s-a dus să se îmbrace ca să plecăm în oraș, iar eu m-am aşezat pe canapeaua din sufrageria ei, sfârșită, de parcă tocmai ajunsesem din acel coşmar în care alergam pe scări. Filmul prieteniei noastre mi se derula cu repeziciune prin minte, dar fără prea multe secvenţe frumoase. Erau puţine momentele despre ea bucuroasă şi mulţumită şi prea multe despre ea încruntată, furioasă, vorbindu-mi de sus şi criticându-mă. De câteva ori mă făcuse să plâng şi-mi aminteam indiferenţa ei la lacrimile mele. "Doamne, de ce am îndurat eu atâtea? De ce am pierdut atâta timp cu ea?, mi-am spus. Timp în care am fost dispusă să-i fiu alături şi să-i ascult toate poveştile despre persoanele pe care nu le plăcea. Fiindcă ea nu plăcea pe nimeni. Avea ceva de criticat la oricine: la mama ei, la bunica ei, la vecini, colegi, iubiţii pe care i-a avut, surorile şi mamele iubiţilor ei... Uneori aveam impresia că ura pe toată lumea. Şi pe mine. Sigur şi pe mine, altfel nu mi-ar fi reproşat fiecare pas și fiecare gest. Mi-am amintit ce scandal mi-a făcut cândva doar pentru că nu-i spusesem că era ziua de naştere a unui prieten comun. Mi-a făcut morală şi mi-a spus că a "durut-o enorm" că nu m-am gândit să-i spun și ei. Pentru un asemenea fleac s-a simţit trădată şi s-a victimizat în fel şi chip.
Toată prietenia noastră a însemnat pentru mine numai justificări. Avea nişte crize paranoice şi suferea de mania persecuţiei pentru că mă acuza tot timpul că nu îmi păsa de ea, că nu voiam să o chem când ieşeam cu alţi prieteni, că nu-i povesteam totul…
Mi-am amintit și de o vacanţă la Mare, când s-a supărat pe mine că n-am lăsat-o să stea în mașină pe scaunul din faţă, lângă iubitul meu. Mi-a stricat vacanţa, fiindcă a fost tot timpul indispusă şi ţâfnoasă. Când n-a mai putut ţine în ea, a izbucnit şi mi-a reproşat că nu m-a interesat că ei îi este rău în maşină dacă stă în spate. (Nu i-a fost rău deloc.) Iubitul meu mă avertizase de acasă că n-are de gând să-i suporte mofturile şi să-i facă pe plac şi că n-are decât să vină cu trenul, dacă nu-i convine să călătorească pe bancheta din spate. El ştia deja că ea îi teroriza pe toţi cu capriciile ei, mai ales că nu numai o dată mă văzuse plângând din cauza ei. Când el pleca din ţară, îmi aducea mereu câte un parfum. De fiecare dată când ea afla că am un parfum nou (sau orice lucru nou), în loc să se bucure, aşa cum ar fi fost normal, se apuca să-mi dea de înțeles că și ea și-ar dori acel parfum, dar că nu-şi permitea (deşi şi-ar fi permis) şi mă făcea să mă simt vinovată. Într-o zi l-am întrebat pe iubitul meu dacă se va supăra pe mine dacă-i voi da prietenei mele ultimul parfum pe care mi-l adusese. "De când prietenele sunt datoare să-şi dea lucrurile? I-ai dat destule, nu-i ajunge? Dacă mâine se va plânge de alt lucru, ce faci? Dă-i toate lucrurile din casă, dacă vrei!" Iubitul meu s-a supărat pe mine şi mi-a ţinut o predică despre cât sunt de fraieră, argumentând cu faptul că ea câştiga aproape dublu faţă de mine, că avea o situaţie materială bună, deci şi-ar fi putut cumpăra orice dorea. Dar, de dragul meu şi pentru liniştea mea (ce aiurea sună, nu?), cu prima ocazie când a plecat din ţară, i-a cumpărat şi ei acelaşi parfum pe care mi l-a cumpărat mie, doar că o cantitate mai mică. S-a bucurat prietena mea, dar când a văzut parfumul meu a spus: "Aaa, ţie ţi l-a luat pe cel mare?" Din nou m-am simţit aiurea. Nici aşa nu era bine pentru ea.
În minte îmi veneau tot felul de scene pe care le făcuse. Şi m-am văzut pe mine străduindu-mă de fiecare dată să-i ofer, să o fac să se simtă bine, să fie fericită, să se simtă iubită. Eu chiar o iubeam şi empatizam că toanta cu toate durerile ei închipuite. Am făcut mereu cum i-a plăcut ei şi am uitat complet de plăcerile mele.
Ea nu se bucura de nimic. Iar dacă ea nu se bucura, le strica și altora bucuria. Era tot timpul concentrată doar asupra lucrurilor pe care nu le avea sau a lucrurilor care nu-i plăceau. La plimbare, la masă, oriunde, trebuia să i se asculte ofurile cu care-i încărca pe ceilalți negativ. 
Nimeni din anturajul meu nu o plăcea. Toţi mă întrebau de ce accept o persoană atât de negativă şi de urâcioasă în viaţa mea. Dar eu mă încăpățânam că ea era prietena mea. O prietenă extrem de posesivă, obsedată de control, egoistă, cu așteptări aberante, care mă persecuta și-mi tulbura pacea sufletului dacă nu-i convenea ceva.
- Hai să mergem, sunt gata., mi-a spus prietena mea, întrerupându-mi brusc gândurile.
- Eu nu mai merg nicăieri., m-am trezit spunând.
Simţeam nevoia să fug de acolo, să fiu cât mai depate de ea. Prietena mea mă privea contrariată şi aveam impresia că va sări să-mi scoată ochii.
- Cum adică nu mai mergi?
- Pur şi simplu. Am realizat că nu vreau să merg în oraş cu tine. Nu-mi face nicio plăcere să petrec câteva ore auzindu-te cum te văicăreşti pentru orice prostie, cum îi vorbeşti pe toţi de rău, cum reproşezi. N-am chef de tine şi de frustrările tale. N-am chef să mă mai încarc negativ doar pentru că tu eşti o inadaptată și o urâcioasă.
- Eşti nebună la cap? Ce te-a apucat?!
- Nu m-a apucat nimic. Dar vezi tu, lumea asta nu e doar despre tine. Nu e doar despre ceea ce vrei tu, nici despre ceea ce-ţi place ţie şi ce ţi se cuvine ţie. Nu e despre mofturile tale. Lumea asta este şi despre mine, şi despre ceea ce vreau eu şi mai ales despre ceea ce merit eu. Iar eu nu merit o prietenă ca tine. De fapt, tu nu meriţi o prietenă ca mine. Aşa că, adio! Să nu mă mai cauţi niciodată. Regret fiecare clipă pe care am petrecut-o în preajma ta. Regret fiecare minut în care, în loc să mă bucur de soare, de ploaie, de mâncare, de vacanţă și de oameni, eu am detestat totul doar pentru că tu vedeai ceva greşit în tot. N-am amintiri frumoase cu tine și n-am învățat nimic bun de la tine. Mi-am pierdut timpul degeaba. Să fii sănătoasă şi fericită!
Ultima replică i-am spus-o din hol, apoi am închis uşa în urma mea. Am închis acolo o parte din viaţa mea, un capitol  pe  care nu-mi mai doream să mi-l amintesc.
Este adevărat, pe drumul spre casă am plâns, fiindcă nu-mi era uşor să renunţ, dar totodată îmi simțeam sufletul ușor. După câteva zile am realizat cât de bine îmi era fără ea. Fără reproşurile ei, fără privirile ei urâcioase şi tăceri apăsătoare care-mi transmiteau că o supăra ceva la mine şi care mă făceau să mă simt ca un om de nimic. Eram liniştită.
Desigur, ea nu a înţeles de ce am ales să nu mai fim prietene. S-a lamentat şi s-a plâns prietenilor comuni că am părăsit-o fără niciun motiv, cu toate că ea m-a iubit. Dar eu nu am simţit niciodată că ea m-ar fi iubit, din contră. Am simţit tot timpul că nu sunt destul de bună pentru ea, că îmi va fi imposibil să o mulţumesc vreodată, că sunt o pacoste, nu o bucurie. În preajma ei m-am simţit tot timpul sub lupă, neputincioasă, tristă şi singură. Iar prietenia înseamnă altceva. Un prieten nu-ți inspiră nelinişte şi teamă, ci pace și siguranță. Prietenia nu înseamnă posesivitate. În preajma unui prieten te simţi liber. Prietenii nu te transformă în bufonul lor şi nu au pretenţia să le fii mereu la dispoziţie şi să le faci mereu pe plac. Prietenii nu concurează cu tine, nu te fac să te simţi vinovat dacă ai mai mult şi nici inferior dacă ai mai puţin. Prietenii nu te fac să te simţi inutil, nedorit, neiubit, lipsit de valoare. Prietenii nu te irosesc, nu abuzează de bunătatea ta și nu te folosesc ca să-și aline singurătatea sau ca să-și atingă scopurile. Prietenii te respectă, nu te umilesc și nu te expun ridicolului. Prietenii nu uită tot ce ai făcut bun, de îndată ce i-ai deranjat cu ceva. Prietenii nu te dușmănesc de îndată ce nu le faci pe plac.




  1. aham... si acum ai inteles de ce am plecat de unde am plecat? :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Neuron Minus ai plecat pentru ca esti prea orgolioasa,pt ca nu ai iubit nici o secunda prietenii respectivi,pt ca ti-ai vazut doar interesele si pt ca nu accepti ca acei oameni au dreptul sa placa pe altcineva.De aia ai plecat.Si ai facut-i intr-un mod urat.Nimeni nu a meritat asta.

      Ștergere
  2. imi este foarte cunoscut acest tip de "prietenie"... te imbratisez, draga mea irina, cu mult drag, cu multa admiratie... ma bucur ca existi! love you...

    RăspundețiȘtergere
  3. Ma regasesc pana si in spatiul dintre cuvinte...Zici ca e despre mine...Superb!

    RăspundețiȘtergere
  4. Sa nu lași niciodată pe nimeni sa-ti controleze viața fii tu mereu la carma vietii tale.Prietenia e parteneriat nu competiție e iubire, nu ura, e libertate nu control.Sper sa nu te dezamagesc niciodata!

    RăspundețiȘtergere
  5. Aud mereu acele cuvinte, încerc să le uit, dar ele stau cuminți într-un colț rânjind la mine.
    ,, Ai intrat în viața mea cu bocancii! "
    Doar am iubit-o, o prietenie sinceră fără interes.
    Te iubesc, Irina!

    RăspundețiȘtergere
  6. prietenia oare cum e fara ea fara nimeni alaturi cu care sati poti impartasi trairile si emotiile si intimplarile din viata ta sa te poata asculta si sal asculti si tu la nevoie sa rideti sa plingeti sa glumiti sa uriti dar totul impreuna ca intre prieteni e pacat ca uneori e doar o prietenie e ochii cuiva e o prietenie greoae falsa si fara sens..e greu cind unu din voi se aseaza pe tine cu probleme lui e pacat ca prietenia poate fi al naibii de fatarnica si urita...dar totusi o prietenie nu strica niciodata ia poate lasa urme amare dar si urme pe viata frumoase si sa fie o prietenie strins legata pe viata...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poti avea prieteni cum spui, sa imparti momentele frumoase si mai putin frumoase dar...nu trebuie sa te atasezi de niciun prieten. Eu am facut-o si mi-a otravit viata.

      Ștergere
  7. Asta e motivul pt care eu am f f f putini prieteni. Sunt f selectiva si din moment ce Eu dau totul intr o prietenie ma astept la acelasi lucru de la prieteni.
    Oricum, in viata nu poti sa te astepti mereu ca ai de invatat doar de la prieteni. In viata zi de zi se intalnesc persoane noi.
    Imi pare rau pt prietena ta. Nu a fost politicos din partea ta sa i faci toate acuzele publice dar asta e alegerea ta. Sper sa ti fie bine .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ii multumim din suflet Irinei pentru tot ce a spus! Nu era nevoie sa generalizeze ci sa spuna exact. In felul acesta ne-am regasit in fiecare situatie si am capatat curaj sa renuntam la masca de bufon si sa fugim din lesa. Ii suntem datori Lui Dumnezeu sa tanjim spre libertate! Multumim, Irina, pentru sinceritate!

      Ștergere
  8. Am avut neplacerea de a avea o asemenea prietena, egoista, invidioasa, posesiva care intr-un final s-a dovedit un sarpe pe care l-am gasit zdrobit in drum, l-am ingrijit si cand ma asteptam cel mai putin, m-am muscat. Eram prietene de-o viata. Suferea insa de invidie. Nu suporta ca nimeni, nici macar eu prietena ei, credeam eu, sa aiba parte de putina feeicire. Am dat-o la o parte din viata mea! Dar am primit o lectie pe viata.

    RăspundețiȘtergere
  9. Esti frumoasa , femeie draga!....pentru sufletul tau cald si sensibil...Esti frumoasa asa cum esti tu, Irina!

    RăspundețiȘtergere
  10. Stiu cum e!Am si eu o prietena care se poarta la fel,care nu vorbeste cu mine zile intregi daca o refuz cu ceva si care ma face cu nervii.Mai este si profitoare,cand iesim in oras platesc numai eu,ea nu se ofera niciodata.Si imi povesteste numai tampenii despre colegele ei de birou si despre sefa ei pe care nu o suporta.Eu nu apuc niciodata sa ii povestesc ceva.Am inceput sa o evit si imi tot scoate ochii ca nu imi fac timp de ea.Mai bine stau singura si ma uit la televizor sau citesc decat sa ma intalnesc cu ea!!!

    RăspundețiȘtergere
  11. Asta nu-i nimic!Eu am avut o “prietena”cum vezi in filmele alea cu psihopati.M-a invidiat intotdeauna,noi am faut generala si liceul impreuna.Cand mi-a placut de un baiat a facut tot posibilul sa il cucereasca,numai sa imi arate ca e mai tare ca mine.Daca aveam un ruj fain sau un fard se uita la ele si le scapa intentionat pe jos ca sa se strice.Cand mi-am luat masina trantea portiera cat putea de tare ca sa o strice.Daca n-a reusit a varsat cafea fierbinte pe bancheta.I-am dat o rochie sa mearga la nunta si a adus-o arsa cu tigara.Foarte multe mi-a facut.Eu nu mi-am dat seama ca face totul din rautate,chiar daca mama imi spunea.Dar am aflat de la cineva ca ma vorbea de rau,ca spunea ca ai mei sunt inculti si alte chestii….cu toate ca ai mei au primit-o in casa ca pe copilul lor si i-au dat ce au avut mai bun.Ma bucur ca am scapat de ea.Te pup!

    RăspundețiȘtergere
  12. Frumoase cuvinte, ai avut tarie de caracter sa-i poti spune asa ceva ,si tu ai dreprul la ce dai prietenie=prietenie nu mofturi.

    RăspundețiȘtergere
  13. Si eu am avut o asemenea prietena inca de la inceputul facultatii,acum sunt in ultimul an.Era nemultumita,nu-I convenea cum ma imbrac,cum vorbesc,cum rad.Imi spunea ca vrea sa ma vada schimbata.Imi reprosa anumite lucruri,vroia sa aiba viata mea sub control.La un moment dat simteam ca nu mai traiesc autentic ci doar cum vroia ea.Si acum e uracioasa.O data mi-a zis,,in sfarsit ti-ai facut si tu sprancenele ca lumea,,cu toate ca eu sunt mult mai draguta ca ea!Sunt multe de zis dar am trecut peste.Acum vorbim dar foarte rar.

    RăspundețiȘtergere
  14. Prietenii care nu prea au multe in comun cu noi ne pun răbdarea la încercare ,asa ca e mai bine sa renunti la ei decat sa te incarci negativ.Din mica mea experiență am invatat ca e bine sa ai si prieteni mai in varsta.. :))
    Cu bine atât Irinei cat si fanilor ei!!

    RăspundețiȘtergere
  15. in viata ai poate un prieten sau niciunul.In rest sunt doar cunostinte.Cel care te ridica merita sa-ti fie alaturi deoarece se ridica odata cutine. Ceilalti nu exista. Nu trebuie sa existe in viata noastra.

    RăspundețiȘtergere
  16. Ce draga imi esti, Iri... :*

    RăspundețiȘtergere
  17. Bună Irina,apreciez mult articolele tale mai ales Fluturi:).Am început de curând să scriu si ei ceva ti-as fi recunoscător daca te-ai putea uita Putin peste ce-am scris.

    RăspundețiȘtergere
  18. Nu prea pot sa-nteleg cum unii oameni asa de rautaciosi pot sa aiba prieteni asa de buni si sa nu-i pretuiasca, iar altii care sunt buni si ajuta si spun vorbe bune nu primesc nicio atentie decat atunci cand e nevoie de ei.

    RăspundețiȘtergere
  19. Sa iti fie bine mereu ai suflet si inteligenta pt 10 La multi ani(ma regasesc in tot ce ai scris despre pritenie)

    RăspundețiȘtergere
  20. Ai atat de multa dreptate in absolut tot ce scrii. Te iubesc cu sufletul si iti multumesc pentru fiecare articol. Am ce invata din fiecare so ma linistesc in momente tensionate. Si eu scriu, in special poezii insa am de gand sa incep o carte pentru suflet, care sa ajute oamenii. Multumesc inca o data pentru fiecare litera impartasita cu noi. Meriti tot binele, fericirea, consideratia si respectul tuturor. Ai grija de tine, suflet minunat!!!

    RăspundețiȘtergere
  21. am avut si eu o prietena asa iar faza cu parfumul sa intamplat si lamine doar ca eu cumparasem unul mic pentru mine si unul il primisem cadou ,
    era ziua mamei mele si parfumul era un cadou perfect ,mai ales ca il vroia de ceva timp.
    prietena mea mi a zis clar ca sa il dau ei ca daca am doua iar eu iam zis ca e cadou pentru mama,si ce crezi ca mi a raspuns sa ii dau ei pe cel care il primisem cadou si pe cel cumparat sa il dau mamei .
    deci atunci a fost momentul in care am inteles cat de rea este dupa multe zile in care ma facea sa plang,ma judeca,imi critica si iubitul,chiar mia zis odata daca esti prietena mea ma ajuti sa dau afara alta colega de munca,daca nu ma ajuti nu esti prietena mea,judeca pe toata lumea,toate colegele ,una era proasta alta usuratica alta avea picioare strambe,se certa pana si de la ce mancare sa dea la copil nefiind de acord cu alte colege cu copii,zice de altele ca sunt proaste.
    exact ce ai scris mi sa intamplat si mie o prietena toxica .ar fi vrut ea parfumul meu primt cadou desi stia ca celalat era cadou pentru mama,a indraznit chiar sa zica ca ce mama e batrana nu ii trebuie ca pot sa il opresc eu

    RăspundețiȘtergere
  22. Prietenia este un cuvant SFANT ce nu trebuie pronuntat pentru oricine. Pacat ca unii chiar pun suflet, dar asta nu se vede. Chiar daca te doare sufletul de mori...trebuie sa te detasezi usor, usor :( Asa-i in viata, nimic nu-i reciproc, dar cu toate astea am sa te pastrez in adancul sufletului meu toata viata chiar daca nu o sa ne mai vorbim...Iarta-ma ca am indraznit sa ma consider prietena ta si-am sa te rog sa ai grija de tine, draga mea! I.B.

    RăspundețiȘtergere