Ai dreptul să pleci, dar nu și să te întorci.

„Iubirea nu este un motiv ca să tolerez lipsa de respect.”

- Anonim

Atunci când ne-am îndrăgostit unul de celălalt nu ţi-am ascuns ce înseamnă pentru mine o relaţie de iubire: ţi-am spus că eu nu-ţi voi lua libertatea şi că te voi iubi aşa cum eşti, la pachet cu tot ceea ce însemni tu şi cu toată lumea ta. Ţi-am spus că eu nu voi încerca să te transform în produsul meu, că eu doar voi încerca să te ajut să devii cea mai bună varianta a ta, dar fără a încerca să-ţi forţez alegerile şi evoluţia. Şi te-am asigurat că eu nu am aşteptări nerealiste, că vreau doar să mă respecţi, să îmi respecţi alegerile şi să respecţi ceea ce iubesc.

Ţi-am spus atunci că, eu când iubesc, iubesc, nu posed. Că îţi voi respecta obiceiurile şi nevoile. Că vreau să te simţi liber, să faci doar ceea ce vrei, să nu te simţi constrâns şi dator şi că nu vreau să devii un sclav care să-mi facă mie pe plac. Şi ţi-am mai spus că mi s-ar părea îngrozitor să fii lângă mine, dar tu să-ţi doreşti să fii în altă parte. Că nu merit să mă înşeli şi să mă umileşti prefăcându-te că eşti prezent în viaţa mea şi că mă iubeşti, când inima ta de fapt este la altă femeie.

Ţi-am spus că sunt o persoană rezonabilă și realistă şi că iau în calcul şi posibilitatea să te îndrăgostești cândva de o altă femeie... una mai frumoasă ca mine, una care să-ţi ofere mai mult decât pot eu să-ţi ofer, una care să te împlinească mai mult decât mine. Și ți-am spus atunci că, dacă într-o zi nu mă vei mai iubi, poţi să pleci. Ți-am promis că, oricât de tare mă va durea plecarea ta, nu-ţi voi condamna alegerea, nu-ţi voi îngreuna situaţia cu reproşuri şi cu victimizări inutile şi, deşi nu îmi va conveni plecarea ta, nu voi încerca să te opresc. Te-am asigurat atunci că sunt conştientă că poţi alege pentru cine să-ţi bată inima, dar că nu voi tolera minciuna şi viaţa dublă. Şi ţi-am promis că n-am să te urăsc dacă vei alege să pleci şi să mă laşi într-o singurătate cumplită. Ba chiar te-am rugat să nu mă menajezi, să nu-ţi amâni plecarea doar de mila mea sau din vreun simţ al datoriei. Te-am rugat să pleci de îndată ce nu-ţi va mai face plăcere să fii în prezenţa mea, de îndată ce nu vei mai simţi nevoia să te grăbeşti spre casă, să mă vezi, să mă îmbrăţişezi, să mă săruţi, să împarţi cu mine casa, perna, visurile... Te-am rugat să pleci de îndată ce te vei simţi străin de mine şi să o faci fără a aştepta un moment potrivit... Te-am încurajat să nu eziţi să mă laşi singură, chiar dacă va trebui să pleci când voi fi cea mai fericită, când voi avea cel mai mult nevoie de tine sau poate de Sărbători...

Ţi-am spus atunci că vei avea dreptul să pleci oricând vei dori, dar am uitat să-ţi spun că nu vei avea şi dreptul să te întorci.

Îmi pare rău că am omis să îţi spun şi asta. Credeam că ştii şi tu că sufletele oamenilor nu au un buton de pauză pentru perioade în care unii sunt în căutarea sinelui, a ceva mai bun şi a fericirii...

Credeam că ştii şi tu că nimeni nu e dator să aştepte şi să mai spere după ce a fost abandonat şi rănit. Credeam că ştii şi tu că oamenii sunt dependenţi de iubire, dar nu depind de iubirea celor care sunt dispuși să iubească prin rotaţie. Credeam că știi și tu că, odată ce închizi anumite uși, în urma ta acestea nu se vor mai deschide niciodată. Credeam că ştii şi tu că aşa cum unii nu sunt de neînlocuit pentru tine, nici tu nu ești de neînlocuit pentru mine. Credeam că știi și tu că oamenii care nu cer nimic sunt conștienți totuși de ceea ce merită.

Credeam că ştii că ai oricând dreptul să pleci, dar nu şi să te întorci.

Mergi cu bine!

Fragment din Cartea Insomnii