Bărbatul de lângă tine te reprezintă



O prietenă mi-a cerut părerea despre iubitul ei, asigurându-mă că părerea mea contează pentru ea.
Dacă nu-ţi place să auzi adevărul, atunci ultimul om căruia ar trebui să-i ceri părerea sunt eu. Nu menajez pe nimeni, niciodată. Sunt lipsită de tact şi de diplomaţie sau, mai precis, de ipocrizie.
I-am spus amicei mele doar atât: "Draga mea, părerea mea despre el este, de fapt, părerea mea despre tine, fiindcă bărbatul de lângă tine te reprezintă. Și sincer, nu am o părere prea bună."
N-aş fi vrut să intru în detalii, dar ea a insistat. Voia să ştie ce nu îmi plăcea la iubitul ei şi i-am spus ceea ce am observat cu ocazia celor câteva întâlniri din anturajul comun.
Desigur, prietenei mele nu i-a plăcut ceea ce i-am spus. "Ţie chiar nu-ţi scapă nimic?! Exagerezi!", mi-a spus, la un moment dat.
De fapt, nu am exagerat cu nimic. Şi ştiu că după ce ei îi va mai trece din îndrăgosteala orbitoare, anumite apucături de-ale lui, pe care acum le trece cu vederea, o vor deranja. Eu i-am enumerat doar câteva exemple, pe care mi le-am amintit, printre care limbajul trivial şi lipsa de maniere la masă. "Scuze, draga mea, că nu se poartă ca la palatul Buckingham!", mi-a spus prietena mea rănită în orgoliu.
N-am înţeles niciodată de ce o bună educaţie este considerată ciudăţenie şi exagerare. Nu vorbesc aici despre emancipare dusă la extrem, ci de bunul simţ pe care ar trebui să îl aibă orice persoană atunci când mănâncă la aceeaşi masă cu alţii. Și mi se pare revoltător că unii nu știu că nu este frumos să fumezi în timp ce alţii mănâncă, doar pentru că ei și-au terminat mai repede mâncarea, că nu știu că nu este normal să bea dintr-o sticlă care nu este numai a lor, doar pentru că le este lene să ceară sau să-și aducă un pahar. Mi se pare lipsă de educație ca la masă să tratezi platourile şi castroanele ca şi cum ar fi doar ale tale şi să-ţi introduci furculiţa linsă de tine în toate castroanele, ca să contaminezi cu saliva ta toate alimentele. Există linguri de servire cu care să îţi pui în farfuria ta, iar dacă nu există, ceri. Şi nu discutăm doar de sila de a mânca după un om străin, ci şi despre igienă. Aşa ceva nu se face nici măcar în familie, darămite între oameni străini. I-am amintit prietenei mele despre o cină la care am fost invitaţi, unde iubitul ei şi-a introdus furculiţa în toate castroanele, făcându-i pe ceilalţi să nu se mai atingă de acele salate. "De ce nu i-ai spus?!", mi-a zis ea indignată. Păi de ce nu i-ai spus tu, draga mea?! N-ai văzut ce face? De ce să-ţi educ eu iubitul, de ce să-i fac eu obsevaţii? Ca să se simtă ofensat? Ca să te superi tu că-ți umilesc bărbatul? Pe tine te reprezintă, nu pe mine. Pe mine doar mă incomodează cu lipsa lui de educaţie şi asta doar pentru că tu eşti prea comodă să te implici şi să ţi-l educi.
I-am mai spus şi că nu mi-a plăcut felul cum o tratează pe ea, având ca exemplu o seară când i-a spus "Mai adă-mi o bere." Fără "te rog frumos". Ea mânca şi a sărit ca arsă să-i aducă prinţului o bere, că el avea slugă şi nu se putea deplasa să-şi ia singur.
Nu am intrat şi în alte detalii, mai ales că am văzut subiectivitatea ei. Ea nu voia părerea mea obiectivă despre iubitul ei, ci avea nevoie să-l laud. Dar nu am avut ce lăuda la iubitul ei bădăran, lăudăros, neatent, needucat. O fi băiat bun în sinea lui, o iubi-o, dar eu nu mă pot exprima decât despre ceea ce văd, despre purtarea lui în societate.
Am observat că nicio femeie, dar absolut niciuna nu suportă să spui ceva negativ despre bărbatul de lângă ea, iar femeile orgolioase îţi aruncă şi câte o replică de genul "Nu trăieşti tu cu bărbatul meu!" Este adevărat, dar purtarea unora îi afectează şi pe cei din jur, iar pe ele le pune într-o ipostază nefavorabilă.

Nici eu nu am întâlnit doar gentlemani. Am avut și eu de înfruntat apucături și orgolii, m-am străduit ca să le scot unora din cap ideea că este cool să fii grobian şi să le ţii hangul prietenilor la purtarea "de stadion", să-i conving că nu numai papagalii sunt manieraţi, că dacă respecți o femeie nu ești sub papuc, ci te respecți, în primul rând, pe tine, ca bărbat. Iar dacă nu am avut cu cine, am renunțat. Nu aș putea sta lângă un bărbat pe care nu l-aș putea respecta, nici lângă un bărbat care să mă schimbe pe mine în rău. Am văzut adesea femei care s-au schimbat radical când a apărut un bărbat în viaţa lor, femei care au renunțat la obiceiurile lor bune, care au făcut tot felul de compromisuri nefavorabile.

Să ajuţi un om să evolueze presupune puţină implicare şi efort. E musai să ieşi din zona de pisiceală şi confort, să tulburi uneori armonia de cuplu, dar trebuie dacă îţi doreşti un bărbat de calitate cu care să nu te ruşinezi, ba chiar de care să fii mândră. Unii bărbaţii trebuie disciplinaţi, la fel cum trebuie disciplinaţi și copiii. Aşa cum ne reprezintă aspectul lor exterior, hainele îngrijite şi igiena, la fel ne reprezintă şi purtarea lor. Formăm un întreg. Iar dacă ne asumăm calităţile lor bune - cu care ne mândrim, trebuie să ne asumăm şi apucăturile lor care lasă de dorit.

Aşadar, dragile mele, eu consider că noi, femeile, suntem vinovate dacă bărbaţii de lângă noi nu sunt aşa cum ar trebui.
Noi suntem vinovate dacă bărbaţii noştri folosesc limbaj trivial în prezenţa noastră, a prietenilor şi chiar a copiilor, dacă înjură şi insultă de îndată ce au un conflict, dacă sunt cocoşi în trafic, în magazine şi alte locuri publice, fiindcă noi le încurajăm apucăturile grobiene, în loc să-i îndemnăm la un comportament blând şi civilizat.
Noi suntem vinovate dacă bărbaţii noştri sunt lipsiţi de maniere şi de eleganţă în comportament, dacă ei merg înaintea noastră pe stradă, dacă în restaurant se aşează primii, dacă îşi comandă înaintea noastră şi dacă ne pun în ipostaze care nu ne fac cinste.
Noi suntem vinovate dacă bărbaţii noştri beau peste măsură şi se fac de ruşine la petreceri.
Noi suntem vinovate dacă bărbaţii noştri sunt ridicoli, fiindcă noi le alimentăm orgoliile şi râdem ca toantele de apucăturile lor care lasă de dorit.
Noi suntem vinovate dacă bărbaţii noştri nu se îngrijesc, dacă se culcă fără să facă duş, dacă ne pupă duhnind a bere şi dacă ne mângâie cu mâini aspre.
Noi suntem vinovate dacă bărbaţii noştri nu ne respectă munca și eforturile, dacă ne tratează ca pe nişte obiecte casnice, fiindcă nu-i învăţăm să-şi asume şi ei din responsabilităţi.
Noi suntem vinovate dacă bărbaţii noştri sunt leneşi, limitaţi şi lipsiţi de ambiţii.
Noi suntem de vină dacă bărbaţii noştri ne tratează mai mult ca pe nişte obiecte sexuale decât ca pe nişte femei iubite. Ei văd în noi ceea ce noi le arătăm. 
Noi suntem vinovate dacă bărbaţii noştri nu ne respectă intimitatea, programul şi tabieturile, fiindcă noi renunţăm adesea la noi ca să le facem lor pe plac și să le fim la dispoziție.
Noi suntem de vină dacă ne pierdem identitatea şi personalitatea doar pentru că bărbaţii de lângă noi ne impun gusturile, preferinţele și mentalitatea lor.
Noi suntem de vină dacă bărbații noștri nu ne respectă, dacă ne tratează cu superioritate, dacă ne pun în ipostaze umilitoare și se poartă de parcă am depinde de ei.
Noi suntem de vină dacă bărbaţii noştri îşi vorbesc de rău fostele iubite, fiindcă-i ascultăm cu gurile căscate şi încurajăm o asemenea purtare, deoarece ne place să auzim că fostele au fost mai naşpa, deşi asta nu ne face nouă onoare şi nici nu ne face să fim superioare lor.
Noi suntem de vină dacă bărbaţii noştri sunt lăudăroşi, dacă vorbesc mai mult decât fac şi dacă aşteptăm mult şi bine după promisiuni.
Noi suntem de vină dacă, deşi avem un loc de muncă și ne câștigăm existența, de multe ori nu avem niciun ban în portofel, iar bărbatului de lângă noi nu-i pasă de siguranţa noastră, de demnitatea noastră, de necesităţile noastre.
Noi suntem de vină de minusurile lor comportamentale, fiindcă banalizăm educaţia și ideea de bărbat respectabil şi demn. 

Bărbaţii de lângă noi trebuie să fie mai mult decât "frumoşi, deştepţi, romantici şi cu bani". Trebuie să fie educaţi, respectabili, responsabili, atenţi, prezenţi, implicați. Trebuie să avem alături de noi bărbaţi demni de respect, iar dacă ei n-au venit la pachet cu toate calităţile care să-i facă nişte bărbaţi respectabili, e datoria noastră să-i ajutăm să devină aşa cum ar trebui.
Dar, dacă ne dorim domni lângă noi, trebuie să fim şi noi doamne. Bărbatul nu se educă folosind apelative de genul "prostule", "măgarule", "porcule", nici insultându-i și învinovățindu-i familia și prietenii. Nu se educă în public, umilindu-l. Bărbatul se educă doar cu iubire şi cu respect. Se educă fiind un exemplu bun pentru el, un exemplu pe care să-și dorească să-l urmeze. O ţaţă nu va reuşi niciodată să formeze un domn.





  1. si viceversa e valabil. foarte bun articolul! bravo !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Desigur, este valabilă și viceversa. Și noi îi reprezentăm pe ei, iar dacă avem bărbați responsabili și de calitate, nu ne vor lăsa să fim needucate, vulgare, neîngrijite, ridicole.
      Eu cred că omul de lângă tine arată cât te respecți și ce ambiții ai.

      Ștergere
    2. Un domn se reeduca nu trebuie educat.

      Ștergere
    3. educatia este cea primita de la parinti. Mai departe trebuie doar sa iubesti , sa inveti si restul va veni de la sine.!

      Ștergere
    4. Nu numai de la părinți. Și anturajul te educă... dar depinde de fiecare ce ia de la fiecare.

      Ștergere
    5. ...Da barbatul,a avut si el o mama, o femeie, ea ce l-a invatat???...consider ca" cei sapte ani de acasa"isi lasa amprenta toata viata!!!deci, nu sotiile sunt vinovate, ci mamele baietilor care-i trateaza ca pe niste printi, iar cand se casatoresc, au impresia ca si-au luat sluga la casa!!

      Ștergere
  2. Alex al tau te reprezinta? Tu il reprezinti pe el?

    RăspundețiȘtergere
  3. Este prea adevarat ce ai scris azi. Eu am avut de educat si azi imi este recunoscator pentru ce am facut! Azi ne amintim cu drag de acea etapa si incepem sa plangam amandoi...pentru ca nu a fost usor nici pentru mine nici pentru el. Ne-am indragostit unul de altul, apoi la scurt timp ne-am dat seama cat de diferite sunt lumile noastre si aveam in fata doua variante: ori sa ne aliniem lumile, ori sa ne despartim. A urmat o etapa grea pentru amandoi, pentru ca slefuirea si finisarea unui caracter este de cele mai multe ori GREA, simti ca lupti cu imposibilul, te lovesti de INCAPATANARE cum te lovesti de beton atunci cand cazi pe el; si de multe ori cand cel drag se incapataneaza, iti lasa rani adanci in suflet, care se vindeca greu. Asa a fost la noi. Dar n-am cedat si nu m-am facut ca el, IAR EXEMPLUL PERSONAL si IUBIREA l-a facut si pe el sa nu mai bea, sa nu mai fumeze, sa nu mai injure, sa nu mai spuna minciuni. Imi spunea mereu: "As vrea sa fiu si eu ca tine...", de aceea sfatul meu este: LASATI EXEMPLUL PERSONAL SA VORBEASCA, si criticati numai atunci cand o faceti constructiv; de exemplu cand ii spui cuiva "esti rau" pune o virgula dupa aceasta eticheta si spune-i "dar poti fi si bun"!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Minunat. Felicitari pentru ambitie si rabdare! Mi-as dori sa pot face si esu asta.

      Ștergere
    2. Minunat. Felicitari pentru ambitie si rabdare. Mi-as dori sa pot face si eu asta insa imi este foarte greu. Uneori imi vine sa renunt.

      Ștergere
    3. Înainte să renunți pune în balanță calitățile și defectele. Nu aș renunța la un soț bun sau la un tată bun dacă singurele lui defecte ar fi lipsa de eleganță în comportament. Și cred că un om poate fi schimbat din punctul acesta de vedere.
      Dacă lista de defecte este mai plină decât cea a calităților, renunțarea poate fi o soluție, dar nu înainte de a face tot posibilul să ajuți omul să se schimbe.
      Eu am renunțat cândva la un om extrem de orgolios, care nu suporta nicio observație, un om autosuficient, căruia i se părea minunat tot ce făcea și doar cum făcea el, un om care mă compara cu mama lui și cu foste iubite (care l-au acceptat așa cum este). Nu am reușit sub nicio formă să-l ambiționez, să-l fac să-și dorească mai mult, așa că, am renunțat.
      Uneori lupți degeaba, alteori eforturile și iubirea ta dau cele mai frumoase roade. :)

      Ștergere
  4. Cine nu e orgolios/orgolioasa o sa invete cate ceva din textul asta.

    RăspundețiȘtergere
  5. Mi-ar placea sa vad si un articol despre cum ar trebui sa fie o femeie.Chiar sunt curioasa!:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Reiese din articol...bărbatul este oglinda femeii, sacul și petecul, bărbatul este capul, iar femeia gâtul, cât despre indicațiile de la finele articolului, valabil 100%.Felicitări Irina, super articol, ca de altminteri tot ce scrie.

      Ștergere
  6. Nu,bărbatul de lângă noi nu ne reprezintă,dintr-un simplu motiv:nu suntem inferioare bărbatului si nici nu ducem vreun "război" in care sa avem nevoie de vreo reprezentare de felul acesta.Bărbatul de lângă noi se reprezintă pe el ,asa cum este,si nu poate reprezenta decât cel mult o alegere din viata noastra,la un moment dat.Ca ulterior,de multe ori,se dovedește a fi o altă persoană decât ne-am imaginat noi este partea a doua,iar acceptarea lângă noi devine suma mai multor factori si este o mare greseală sa pui pe același piedestal,nivel si femeia care ii este parteneră.
    Sa încerci sa schimbi un bărbat ,sa-l "ajuti" sa evolueze este o risipă de energie fantastica,oamenii nu se schimbă fundamental,le poti schimba câteva tabieturi sa zicem dar pe viitor cu sigurantă vor apărea altele la fel de deranjante si nu faci decât sa încerci sa schimbi o persoană care ti-a plăcut de alfel foarte mult candva.
    Totul tine de acceptare si nivelul de toleranta,până unde esti dispus sa mergi,până cand găsesti ca e suficient,până cand realizezi ca vrei altceva.

    RăspundețiȘtergere
  7. Salut,Irina ! Ai intrebat ce parere avem despre situatie,adica despre cum ai raspuns prietenei tale!Voi scri sincer...Nu cred ca cu o prietena adevarata,prezenta caruia conteaza in viata ta,ai fi discutat astfel!A fost o critica destructiva si deloc constructiva ! Plus la toate oamenii ii vedem in majoritatea cazurilor asa cum dorim noi!Te irita probabil acel baiat,sinteti prea diferiti,sau nu stiu care e motivul,INSA ai cautat doar negativ in el!Munciuna care vindeca,este mai de pret ca orice adevar!Daca mai acel suflet bun un tine,repara aceasta greseala,si discuta cu EA!Ei sint diferiti de tine,atit!Am scris din suflet!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dragă Angi,
      în ultimul timp mi-am redus prietenii... și am rămas cu cei care mă cunosc, care știu că orice le spun, oricât de dur ar părea, este cu intenții bune, cu toată dragostea. Nu-mi doresc să fiu o prietenă irositoare de timp și ipocrită, nu vreau să fiu una de la care să nu se învețe. De aceea spun ce gândesc, bun sau rău, dar spun.
      Nu cred în minciuna care vindecă! Minciunile care plac auzului sunt cele mai distructive în orice relație.
      Prietenei mele nu i-au plăcut pe moment observațiile mele, dar mă iubește și nu se supără pe mine. Știe că-i vreau binele.
      Nu am nimic împotriva iubitului ei, pur și simplu nu-mi plac anumite lucruri la el. Sunt sigură că are și calități, dar eu m-am exprimat strict asupra lucrurilor pe care le cunosc.
      Ei doi nu sunt diferiți de mine... ai înțeles greșit.
      Nici eu nu m-am născut educată. Am învățat de la alții și am știut ce să iau de la fiecare.
      Te îmbrățișez cu drag și te asigur că și în cele mai dure postări ale mele există intenții bune.

      Ștergere
    2. Multumesc pentru raspuns,draga Irina!Eram si eu cindva asa,adevarul PE primul plan,am consumat prea multa energie si nu am primit decit reprosuri!Iti doresc sa fie altfel in relatiile tale!

      Ștergere
    3. Nu as putea respira fără adevăr..o minciuna cit ar fi de mica nu poate fi nevinovata....imaginativa o lume in care toti am fi sinceri...poate contează modul in care..spunem lucrurilor pe nume...dar respectul...chiar si de sine implica adevsrul cate mai devreme sau mai tirziu apare la iveala...minciuna..r doar o pierdere mare din timpul vietii noastre...e tare frumoasa si magica lumea condtruita pe adevăr.o ador si niciodată nu voi renunta la ea tocmai pentru ca iubesc si respect oamenii
      Gabrielle vaslui

      Ștergere
  8. O femeie trebuie sa fie perfecta pentru a putea reprezenta un barbat perfect. Perfectiunea este subiectiva si relativa, fiecare avand propriul set de valori acceptate ca valori. O fiara salbatica o poti domestici, dar va exista intotdeauna riscul de a fi sfasiat. Daca educatia nu a fost facuta din primii ani de viata, poate fi completata mai tarziu, dar apucaturile primare vor reveni in anumite momente. Nu sunt decat constatari ale unei indelungi experiente.

    RăspundețiȘtergere
  9. Nu cred in perfectiune si nici in educatia sau morala facuta la altii. Toate cele de mai sus imi indica o carenta din familie, deci maica sa e de vina.
    Dar avem dreptul sa ne auto-educam, sa devenim mai buni, sa ne iubim pe noi si sa ne respectam pe noi. Sotul nu mi-ar cere niciodata: da si mie o bere si nici eu nu i-as cere asa, fara un TE ROG, etc. Si eu am defecte, dar incerc sa mi le schimb: copilul copie de la mine, copilul face ce vede acasa.
    Si eu am fost copil.

    RăspundețiȘtergere
  10. Eu zic asa, ca daca iti iei un suflet pereche langa tine, nu-l iei in nici un caz ca sa-l cresti moral, spiritual, sa-l motivezi,sau sa-l educi- Asta revine in sarcina mamei dansului, care teoretic ar trebui sa fie dusa la bun sfarsit pana il intalnesti tu. Ca doar nu il infiez de la mama lui, ci il iau de-a gata cum s-ar zice. Intrebarea este il iau sau nu-l iau, asta-i tot. ca sa ma apuc sa ma invinovatesc pentru fiecare caracteristica negativa din comportamentul lui, ar insemna sa ma consider cea mai incapabila persoana. Pai eu nu-mi iau un copil, imi iau un barbat care stie sau nu stie sa se comporte. Mama sa are datoria morala de a-l invata cum sa se comporte in societate, asa cum eu am datoria morala numai fata de copilul meu sa-l invat cum sa actioneze ca un om educat. Si daca barbatul este sogur ca comportamentul lui in anumite privinte nu este deloc nepotrivit, asa cum vedem noi din afara, atunci cum il convingi ca ceea ce a facut el este gresit. Ca eu cand i-am spus fostului sot, ca la o petrecere a fost de toata jena, el mi-a raspuns un felul urmator- Cui nu i-a convenit de mine era liber sa parasesca camera. Ce-i drept ca eu as fii facut asta fara doar si poate in acele momente. Si nu am ras niciodata ca prostanaca la imbecilitatile lui, ca sa-i dau apa la moara. Cei din jurul meu au spus cel mult ca nu ne potrivim, in nici un caz nu m-au confundat si nu m-au facut responsabila de comoprtamentul lui. Am observat ca la unele dintre " Noi suntem de vina pentru ca barbatii nostri.... " ai dat si explicatia de ce, insa as fii curioasa sa explici la toate paragrafele, (de exemplu aia cu barbatii lenesi, limitati si lipsiti de ambitii, daca-si comanda inaintea noastra, daca ne pun in situatii nedemne, daca sunt laudarosi, si vorbesc mai mult decat fac) Asta tine strict de mentalitatea lor ca oameni, de educatia primita , repet, de la mama-sa. Da, el ca barbat se poate auto- educa, insa numai daca el considera ca este ceva de auto-educat. Tu ca femeie poti sa troncani toata ziua, sa-i arati si sa-i explici, ca el tot BARBAT ramane. E bine cu hai sa incercam sa-i slefuim putin, dar ca la orice proces de slefuire, daca a fost luat prea mult grad, cum mai pui innapoi?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. cred ca numai o tzoapa ar accepta unul care sa o trateze fara respect.cunosc cazuri din pacate si nu putine!

      Ștergere
    2. Există mame care îşi educă băieţii până la un punct. Unele consideră că e suficient ca băiatul să fie politicos, să salute, să nu înjure… Nu toate-şi învaţă băieţii maniere elegante. Unele nu ştiu, altele n-au timp, altele nu se implică prea mult.
      De acasă pleci cu un bagaj de cunoştinţe, dar în timp te educi. Vezi purtarea celor din jur, compari şi iei ceea ce e mai bun. Aşa e firesc, nu?
      Mă întrebai de ce sunt femeile vinovate dacă bărbaţii sunt leneşi şi lipsiţi de ambiţii. Sunt. Am prietene care muncesc, dar ai căror bărbaţi stau toată ziua şi se joacă pe laptop. De ce? Fiindcă nu găsesc un job suficient de bun… dar nici nu încearcă să facă altceva, să facă un curs, o specializare. Cât timp nu eşti invalid mi se pare umilitor să fii întreţinut de o femeie. Umilitor mi se pare să fii şi o femeie întreţinută de un bărbat, dar asta este o altă poveste.

      Apoi, am văzut adesea bărbaţi pe care nu-i deranja un bec ars, o priză care atârna, o pânză de păianjen în colţul camerei… şi care stăteau comozi pe canapea la tv şi-şi cheamau iubitele (care munceau prin casă) să le aducă ţigările sau apă… Ele sunt de vină că acceptă aşa ceva. Asta nu este iubire, e slugărnicie.

      Cât despre purtarea în restaurant, eşti de vină dacă nu-i spui bărbatului tău că nu este frumos să se aşeze înaintea ta la masă, că nu e frumos să îşi comande lui mai întâi (frecvent văd bărbaţi care-şi comandă primii din meniu, apoi îşi întreabă consoartele “Tu ce vrei?“). Mi se pare umilitor.
      Nu sunt aşteptări exagerate, sunt noţiuni minime de bun simt pe care ar trebui să le ştie orice bărbat. Însă, ca să nu le stricăm zenul prinţilor şi ca să nu devenim neplăcute lor, preferăm să nu le spunem nimic şi să ne lăsăm tratate fără respect. Suntem de vină pentru că nu încercăm să-i schimbăm. Iar dacă aşteptăm să-i luăm de la mămicile lor gata educaţi… vom aştepta mult și bine. Consider că doi oameni care formează un cuplu cresc şi se educă reciproc. Dacă iubești omul de lângă tine faci totul ca să-l ajuți să devină cea mai bună variantă a lui.

      Ștergere
  11. si pe mine ma dispera aia care isi baga furculitele si lingurile lor in bolurile cu icre,vinete si in borcanele de zacusca si dulceata!nu inteleg cum naiba nu se gandesc ca nu este frumos,ca e dovada de lipsa de bun simt sa iti bagi bacteriile din gura ta in toata mancarea!
    ai multa dreptate,si eu cunosc barbati care mananca foarte urat,care beau urat,dar nici femeile lor nu sunt mai breze,se poarta la fel.macar de ar citi ce ai scris aici,poate ar invata!

    RăspundețiȘtergere
  12. FEMEILE SUNT PERFECTE?NU AI VAZUT NICI UNA CARE NU STIE SA SE POARTE?CE PARERE AI DE BARBATII CARE TIN FEMEI NECIOPLITE LANGA EI?
    MULTUMESC!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu, nici femeile nu sunt perfecte. Tot ce am scris este valabil și pentru bărbați și pentru femei.
      Am văzut femei care nu știu să se poarte, vulgare, needucate, cu apucături care lasă mult de dorit, care n-au habar să se poarte în societate. Dar dacă nici bărbatul nu știe... ce să o învețe? Dacă știe și tace, e grav. :)

      Ștergere
  13. Citesc de mult timp pe blogul tau Irina, dar este prima data cand adaug un comentariu. A trebuit sa.l "educ" pe sotul meu intr.o situatie si l.a inceput s.a incapatanat. Deh, orgoliu... Eu i.am spus :" nu.i nimic.... Eu din dragoste am dorit sa te invat dar daca tu nu vrei este alegerea ta. Cei care vor vedea cum te porti ma vor compatimi pe mine si te vor judeca pe tine". Eram prea indurerata ca sa pot argumenta prea mult si asta a contat mai mult decat cuvintele... Il iubeam, suntem de multi ani impreuna avem copii si nu vroiam ca ceva sa umbreasca relatia noastra. Dar s.a schimbat radical. Nu pe loc, nu a doua zi....dar cred.ca a inteles ca aveam dreptate. Importante sunt si cuvintele dar mai ales atitudinea, felul cum ii spui ceea.ce nu.ti place in atitudinea sau comportamentul partenerului. Multumesc mult pentru toate postarile. O seara minunata si.....se pare ca de inspiratie nu duci lipsa...si este mereu de actualitate. Inspirata din realitate. Realitatea zilelor noastre.

    RăspundețiȘtergere
  14. Buna Irina, iti apreciez foarte mult felul in care scrii si as vrea sa stiu cand apare in librarii vol 3 din Fluturi. Ard de nerabdare sa le citesc si am senzatia ca dureaza o vesnicie pana apar. Iubesc felul in care scrii!!!

    RăspundețiȘtergere
  15. Nu spun nu ,e normal ce scrii..dar au trecut ani si ani ...nu am reusit ,am dat tot ce am putut si fara ca sa vad ceva schimbare din contra ,e mai rau...a ajuns chiar nesimtirea sa -l domine..si cred ca atunci cand vezi ca nu poti educa,pentru ca de schimbat chiar e imposibil ,mai bine alege-ti calea ta...

    RăspundețiȘtergere
  16. Fiecare dintre noi suntem unici...asta e clar...se spune...atunci cind iubesti un om nu trebuie sa-l schimbi...poti sa-l ajuti dar nu trebuie transformat intr-un robot..sa placa oamenilor...nu intii trebuie sa-ti placa fie...exista însă o mare problema...oamenii isi pun ades masti..cind leagă relatii dorind sa facă impresie...si vine o zi si descoperi...ca a căzut masca si ce vezi nu prea iti place...si ma întorc si spun fiti sinceri...intii cu voi..evitati altfel sa legati relatii false...evitam dezamăgiri astfel...te întrebi...daca merita sa ajuti sa se indrepte..trebuie sa vrea..mai intii...apoi trebuie sa inteleaga...iubirea face minuni....poate trebuie sa fim doar mai atenti...la noi...la cei din jur...cu drag'
    Gabrielle Vaslui.

    RăspundețiȘtergere
  17. Draga Irina!Te felicit pentru sinceritatea ta,sa nu te schimbi niciodata!Inteleg foarte bine cum e sa pierzi prieteni pentru ca ai fost prea sincera si le-ai spus lucrurilor pe nume fara sa menajezi pe nimeni.Si eu sunt la fel de lipsita de diplomatie(sunt Sagetatoare,ce sa fac) si am avut destul de pierdut din cauza asta.....dar tot raul spre bine,nu-i asa?

    RăspundețiȘtergere