Tăcerea ca virtute



O întâmplare din copilăria mea (întâmplare de care nu sunt deloc mândră) a fost pentru mine o lecţie dură, dar foarte utilă pentru viaţă.
Fără să mă gândesc la consecinţe, l-am pârât pe un băieţel părinţilor lui, cărora le ascunsese că făcuse o prostioară. Nu ştiu de ce am făcut asta, dar mi-am regretat fapta, care a avut repercusiuni grave asupra acelui copil.
Părinţii l-au certat rău şi l-au pedepsit. Câteva zile nu a fost lăsat afară să se joace, dar cel mai dureros pentru el a fost că a fost lăsat să participe la petrecerea de ziua de naştere a unei fetiţe de pe strada noastră. Ei doi erau prieteni buni, iar fetiţa aceea, dar şi ceilalţi copii m-au detestat pentru că din cauza mea băieţelul nu a putut fi cu noi.
M-am simţit mizerabil pentru suferinţa pe care le-am pricinuit-o tuturor şi am simţit tortura fiecărei priviri dispreţuitoare a copiilor prezenţi. Când am plecat de la petrecere, m-am oprit acasă la băieţel, dar acesta nu a vrut să-mi deschidă poarta. L-am văzut printre scândurile gardului cum stătea singur în curte şi era foarte trist.
Aş fi vrut să dau timpul înapoi, să nu le fi spus părinţilor acelui băieţel ceea ce ştiam. Mă simțeam rușinată.
Dar, aşa cum spuneam, greşeala aceea a fost o lecţie importantă pentru mine. Am învăţat atunci cât de urât este un om care pârăşte, chiar dacă spune adevărul.
Înainte să spunem ceva rău despre cineva, ar trebui să ne punem următoarele întrebări:
- Trebuie neapărat să spun asta?
- Ceea ce voi spune îmi va face cinste ca om?
- Ceea ce voi spune va face rău cuiva?
- Eu sunt mai presus din punct de vedere moral decât persoana pe care o judec și o denigrez?
Şi, în funcţie de aceste răspunsuri, ar trebui să alegem dacă spunem ceva sau dacă tăcem pentru totdeauna.

Acum știu că a păstra secretele cuiva înseamnă o virtute, iar divulgarea lor o dezonoare.
Și mai știu că sufletele mărunte găsesc satisfacție în a le face rău celor care au greșit și care sunt la pământ, dar sufletele mărețe pot face mai mult de atât, de aceea nu vor găsi bucurie în necazul și decăderea cuiva, ci vor face tot posibilul să-l ajute pe om să se ridice.

De nenumărate ori am văzut în viaţă fel şi fel de oameni care s-au pârât și bârfit unii pe alţii: colegi, prieteni, foşti iubiți, fraţi... Privind din afară asemenea spectacole triste, am realizat câtă dreptate avea Albert Camus atunci când a spus că „Un om este mai mult om prin lucrurile pe care le tace decât prin lucrurile pe care le spune”.
Unii oameni nu pot să tacă. Ei cred că lucrurile pe care le știu trebuie neapărat spuse. De atâtea ori am auzit „Îți spun eu adevărul despre...”, dar prea rar am aflat un adevăr, iar atunci când era un adevăr nu mi-a folosit la nimic.
Aşa cum spuneam într-un interviu, atât minciuna, cât şi adevărul sunt bune doar dacă sunt folosite în scopul binelui. Adevărul n-are nicio valoare atâta timp cât este folosit ca armă împotriva altora. Adevărul care răneşte şi care distruge este mai urât decât minciuna.
Lumea este plină de pârâcioşi. Oameni iresponsabili care spun tot ce ştiu şi chiar şi ce nu ştiu, cu toate că sunt conştienţi că fac rău. Atunci când pârăsc, oamenii nu se gândesc la prejudiciile şi la suferinţa pe care le provoacă celor pe care-i pârăsc şi chiar şi altor oameni nevinovaţi.
Divulgarea lucrurilor compromiţătoare nu are niciodată un scop nobil, aşa cum vor unii să pară. Sub pretextul protejării celui minţit, mulţi dintre cei care divulgă informaţii intenţionează doar să facă rău.
Pârâcioşii trăiesc cu impresia că arătând greşelile și defectele altora ei par imaculaţi. De fapt, nimic nu murdăreşte mai tare decât mârşăvia.



Fragment din Cartea Insomnii

Irina Binder - Insomnii





  1. Faci tu cum faci si ne inveti mereu sa sa fim buni...multumesc! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. imi aduc aminte de un episod din fluturi in care si tu ai fost parata, si am realizat ca nu e un gest deloc frumos. Si asta pentru ca nu vine din dorinta de a-l ajuta pe celalalt... Pentru ca daca ar fi venit din aceasta dorinta, s-ar purta o discutie intre 4 ochi. Te iubesc, minune draga si frumoasa! Esti deosebita si speciala si te imbratisez cu tot sufletul!

    RăspundețiȘtergere
  3. Din ciclul "Lecții de viață"...

    RăspundețiȘtergere
  4. Mereu le zic celor dragi,minciuna ce salveaza o prietenie,o relatie frumoasa,un cuplu este mai presus ca orice adevar!In teorie sintem toti filosofi,sper sa reusim si in practica! O zi frumoasa tuturor!

    RăspundețiȘtergere
  5. Ecaterina Ionescu10 iulie 2015, 14:24

    Da, sunt multe de spus .De cele mai multe ori a tacea nu este o virtute,iti poate face rau, nu un rau imediat .Stiti cum se spune se aduna si se umple paharul.Taci din bun simt ,din timiditate, poate din dorinta de a nu provoca discutii care iti pot face si tie rau.Taci si suporti ,esti nemultumit si taci.Da cele mai multe nu ai cum sa schimbi ceva daca vorbesti si.. taci .Cei din jur interpreteaza gresit tacerea ta, ca o acceptare ,o aprobare ,a tot ce se intampla in societate sau in familie,iau hotarari in numele tau fara sa-ti ceara parerea Si atunci cand indraznesti sa vorbesti,sa-ti spui parrea ,,oful,, cand nu mai poti tine in tine , sunt foarte mirati, contrariati ca nu esti de acord cu ei, ca poti face acest lucru. Si atunci ce spuneti ?Sa taci ?!Este tacerea o virtute ?!Uneori poate fi ,atunci cand gandesti inainte sa vorbesti, te gandesti daca faci rau sau bine vorbind.Totul este influentat de detaliile de moment, sunt multe de spus

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai perfecta dreptate....

      Ștergere
    2. Nu trebuie să taci atunci când ți se fac nedreptăți sau atunci când ar trebui să comunici ca să rezolvi anumite neînțelegeri. Era vorba de pâră, de bârfe, de darea în vileag a unor lucruri care fac rău...

      Ștergere
    3. Cand ai un secret dureros, care poate face rau cuiva, e bine sa-l spui unui copac, acela sigur il va pastra pentru el! Ii vor plange frunzele, i se vor incovoia crengile, il va trasni cerul si va arde, dar va tacea pentru totdeauna.
      Asa zisa "pârā", atat timp cat este folosita in scop educativ (in cazul copilului), nu trebuie sa te mahneasca, pedeapsa pentru o fapta urata este necesara pentru indreptare.

      Ștergere
  6. Nimeni nu o sa te poata inlocui. Nimeni. Niciodata.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Păi nimeni nu poate înlocui pe imeni oricum... suntem unici. Fiecare în parte. Pupici

      Ștergere
  7. depinde si de scopul pe care il ai cand faci lucrul asta.

    RăspundețiȘtergere
  8. Stimata domnisoara,unii tac tocmai cand ar trebui sa vorbeasca si vorbesc tocmai atunci cand ar trebui sa taca.De aceea auzi mai multe barfe decat lucruri frumoase.Societatea de acum ii si influenteaza mult.Ati observat ca se vorbeste depre nimicuri si mizerii si se tace cand ar trebui sa se povesteasca despre realizarile unor oameni despre care ar trebui sa se vorbeasca.
    Eu stiu cum procedeaza femeile,ma scuzati,nu vreau sa par misogin,dar femeile rar se lauda una pe alta.Dar daca au ocazia sa se spurce,o fac cu o pasiune feroce.
    Respectele mele sincere!

    RăspundețiȘtergere
  9. Irina la tine vin oameni cu barfe si care sa parasca pe cineva? daca da cum reactionezi? :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mai sunt încercări, dar eu nu mai ascult de mult persoane care nu au ceva bun sau frumos de spus. ;)

      Ștergere
  10. Te iubesc Irina si multumesc pentru incredera acordata in a ne dezvalui aceasta delicata "povestioara "pentru oameni mari . Te pup frumos

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îți mulțumesc și îți trimit gânduri pline de iubire!

      Ștergere
  11. cuvinte bine alese şi pline de adevăr! îţi doresc multă sănătate !

    RăspundețiȘtergere
  12. Sunteti pur si simplu minunata , plina de viață și superba , ador Fluturi și aveți un talent aparte de a povesti , vreau să va întreb dacă ati rămas cu Robert ?

    RăspundețiȘtergere
  13. Nu stiu de ce se asociaza ideea de barfa acestei povestioare despre un copil care spune parintilor altui copil ca a gresit si ca ascunde ceva..Eu m-as mai gandi cand as declara cu totul monstruos sa taci ca sa acoperi greseala unuia.A fost o injectie utila care poate a remodelat la timp un caracter. Acuma...mai depinde si despre ce fapta a fost vorba dar in principiu e gresit a fi complice prin tacere..sau..nu?

    RăspundețiȘtergere