Cu Dumnezeu...


Irina Binder

„Nu mi-e frică de Dumnezeu, ci de absenţa lui Dumnezeu.”

- Octavian Paler

Cei care au citit cartea Fluturi, sau postarea Prietenie, ştiu cine a fost domnul profesor Horaţiu.
În momente mai dificile ale vieţii îmi amintesc o întâmplare cu domnul Horaţiu care-mi schimbă brusc starea sufletească şi mă ajută să iau decizii bune.

Într-o zi eram atât de supărată, de parcă tot universul îmi stătea împotrivă. Nu-mi mersese nimic bine. În ziua aceea trebuia să merg în vizită la domnul profesor şi, deşi nu aveam niciun chef să mă vadă în starea aceea deplorabilă, nu am vrut să îl dezamăgesc. Ştiam că se pregătea minuţios pentru fiecare vizită a mea, scoțând din vitrina veche din mahon cele mai frumoase ceşti din porţelan şi făcând un drum de vreo 3 km până la piaţă, ca să cumpere câteva flori proaspete, pe care să le pună în vază, pe măsuţă. Desigur, ţinuta lui era mereu impecabilă (nu l-am văzut decât în spital fără cămaşă perfect călcată şi fără cravată).
De îndată ce m-a văzut în pragul uşii, şi-a dat seama că eram supărată. A aşteptat răbdător să intru şi mi-a preparat ceaiul din flori de tei pe care îl beam de obicei împreună.
- Eu îmi propusesem să te învăţ cum se citesc sonetele lui Shakespeare, dar se pare că ai nevoie să vorbim despre altceva, mi-a spus el, zâmbind cu blândeţe.
În momentul acela nu am mai putut să-mi opresc lacrimile. Am plâns în tăcere până am obosit, iar domnul profesor a asteptat cuminte să mă liniştesc. Bunătatea şi înţelepciunea lui mă înduioşau. Îl asemănam fără să vreau cu tata, pentru că în preajma lui mă simţeam mereu ocrotită şi ştiam că nu mi se poate întâmpla nimic rău şi că nu mă va dezamăgi vreodată cu ceva. Am început să-i spun tot ce aveam pe suflet. Nu îmi amintesc tot monologul meu, dar ştiu că i-am mărturisit că obosisem, că parcursesem un drum greu şi anevoios, că mi-era teamă, că nu eram pregătită pentru anumite încercări şi că mă simţeam foarte singură în lupta mea cu viaţa.
- Pe Dumnezeu unde l-ai lăsat? m-a întrebat domnul profesor.
- Cum adică unde l-am lăsat?
- Pe drumul asta anevoios pe care l-ai parcurs, undeva L-ai abandonat pe Dumnezeu. N-ai zis că eşti singură?
- Eu cred că El m-a abandonat pe mine.
- Eşti sigură? Haide să vedem: cine nu mai crede în tine, tu sau Dumnezeu? Cine e încărcată de temeri, tu sau Dumnezeu?

În seara aceea domnul profesor mi-a spus că un om este înfrânt numai atunci când îşi pierde nădejdea, curajul şi credinţa:
- Copila mea, un om fără Dumnezeu chiar e singur, indiferent câţi oameni are alături de el. Şi mereu va simţi teamă şi nesiguranţă pentru că se bazează doar pe propriile puteri, nu şi pe ajutorul lui Dumnezeu.

Nu ştiu cât am înţeles atunci ceea ce mi-a spus domnul profesor, dar i-am notat cuvintele în jurnal şi le-am tot recitit.
Acum înţeleg perfect sensul spuselor lui.

Au mai existat momente în care L-am abandonat pe Dumnezeu, momente în care El n-a avut loc printre oamenii din viaţa mea, dar L-am regăsit de fiecare dată, la fel de proaspăt şi de răbdător ca în ziua cea dintâi. Dumnezeu este singurul care aşteaptă neobosit, care iartă neîncetat, care ne primeşte mereu cu braţele deschise, fără a ne reproşa că l-am uitat, fără a se răzbuna că L-am nedreptăţit... Dumnezeu este înţelepciune şi iubire. Slăviţi-l!


Fragment din Cartea Insomnii

Irina Binder - Insomnii


Foto: Cătălin Pleșa

18 comentarii

  1. Marianna Serediuc17 martie, 2015 20:19

    Frumos putin spus.Foarte adevarat,cand suntem bine uitam de d-zeu.Ori cand suntem in necazuri ,care le credem ca nu avem scapare,atunci ne indoim ca exista d-zeu s-au spunem ca ne-a abandonat.

    RăspundețiȘtergere
  2. Esti un inger trimis de Dumnezeu,sa ne bucure sufletu .

    Multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  3. Cat este de adevarat!Traiesc in prezent momente de acestea...si chiar asa e!Il pierd pe Dumnezeu...si nici nu mai stiu daca Il regasesc eu sau ...nu ma paraseste El.Cert este ca ma ridic de fiecare data...din ce in ce mai greu...dar cred cu tarie ca El ma iubeste cu adevarat si nu mai vreau sa-L dezamagesc!Irina...scrierile tale sunt ca un pansament pentru sufletul meu ranit!Dumnezeu te-a trimis pe pamant...pentru noi!

    RăspundețiȘtergere
  4. Nimic nu se intampla fara voia Lui! El este speranta si nadejdea mea! El e cel care mi-á trimis semne cand nu mai aveam speranta! Fiecare e liber sa creada sau nu!Multi judeca popii si biserica,dar D-zeu nu e nici popa,nici biserica! D-zeu e speranta,bunatate si tot.El e natura,e zambetul copiilor mei,e ziua care incepe...Chiar tu ai zis,si imi place f mult...Nimic fara D-zeu!

    RăspundețiȘtergere
  5. Ma bucur mult ca ai folosit poza mea pentru textul acesta. E o asociere foarte frumoasa. Poza e facuta de sotul meu (Catalin Plesa) prin 2010 pe drumul spre mare, spre Corbu. http://www.shutterstock.com/pic-57785707/stock-photo-young-beautiful-woman-walking-through-a-poppy-field-in-summer.html?src=cFyMj8EYfVTFuPtKoHDK-Q-1-0 ; http://www.shutterstock.com/pic-57785710/stock-photo-young-beautiful-woman-in-a-poppy-field-in-summer.html?src=pp-same_model-57785707-cFyMj8EYfVTFuPtKoHDK-Q-1&ws=1 Ramona (Trofin) Plesa

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dragă Ramona,
      poza este superbă, tu la fel. Te rog să îmi dai un link dacă soțul tău are site dedicat, pentru a menționa sursa. Sau dorești să pun linkul pe care mi l-ai lăsat?
      Mulțumesc!

      Ștergere
  6. A mi pune nadejdea in Dumnezeu imi da putere,imi intareste sufletul.....cand simt descurajare si frica,sunt cateva cuvinte de nadejde cu efect miraculous asupra starii mele sufletesti....Nu te teme de nimic,caci Eu sunt cu tine!Nu te uita cu-ngrijorare! Eu te voi sprijini,te voi intari!!!

    RăspundețiȘtergere
  7. :) Nici o problema nu trebuie sa pui link. M-am bucurat mult ca ti-a placut poza si iti multumesc ca ai publicat-o. O pretuiesc foarte mult. Daca vrei sa scrii Catalin Plesa e ok, el nu tine neaparat. Pozele noastre sunt facute cu mare drag si fiecare are o poveste frumoasa. La fel ca tot ce scrii tu. Ramona

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vă mulțumesc și vă doresc să faceți poze cât mai frumoase!

      Ștergere
  8. Pun sufletul meu in randurile tale, de fiecare data cand ma simt...a nimanui.. dar..fara sa-l uit pe Dumnezeu, pentru ca el a fost acolo...intotdeauna

    RăspundețiȘtergere
  9. Esti minunata!...sa fii binecuvantata!

    RăspundețiȘtergere
  10. Dumnezeu este mereu cu noi, eu cred foarte tare in asta. Cand credeam ca m-a parasit, mi-a dat cea mai mare lectie si m-a ajutat sa ma ridic.
    Nu suntem niciodata singuri atata timp cat il iubim si il pastram in sufletul nostru. Perioadele grele din viata noastra sunt acolo sa invatam ceva din ele si sa progresam. Uneori cand te uiti inapoi iti dai seama cat de mult sens a avut un moment greu pentru tine si formarea ta

    Laura

    RăspundețiȘtergere
  11. Draga Irina , te admir enorm de mult si iti multumesc pentru faptul ca esti un om atat de bun ! Iiti dorec multa fericire si te imbratisez cu drag !
    ELENA

    RăspundețiȘtergere
  12. Eu cred ca Dumnezeu este reprezentat cel mai bine de cuvintele incredere si speranta... poate si ambitie ori perseverenta, insa ne deosebeste pe fiecare cum privim imaginea lui Dumnezeu.

    RăspundețiȘtergere
  13. Va iubim!...semanati iubire pe unde trceti💓

    RăspundețiȘtergere
  14. Ai întâlnit oameni deosebiți in calea ta, si noi te-am întâlnit pe tine! Esti o binecuvântare! Te iubim si iti multumim! Te iubim, iubim, iuuuubim! Mult de toooot! :*

    RăspundețiȘtergere