Unde şi când se termină iubirea?



„Opusul dragostei nu este ura, ci indiferenţa.”
- Elie Wiesel

Unde și când se termină iubirea? Şi de ce?
Pentru că unii spun că iubirea adevărată nu se termină uşor. Că omul care iubeşte nu pleacă de îndată ce apar câţiva nori pe cerul relaţiei. Că, dacă iubeşti, faci compromisuri şi sacrificii. Dar câte? Şi până când?
Iubirea se termină atunci când apare nesiguranța.
Se termină atunci când doi oameni descoperă că s-au grăbit să se iubească înainte să se cunoască. Când încep să se incomodeze unul pe celălalt cu tabieturile şi capriciile personale. Când trece euforia îndrăgostelii şi descoperă că cel de care s-au îndrăgostit n-are doar calităţi, ci şi defecte majore, cu care nu se pot împăca.
Iubirea se termină atunci când, deşi eşti împreună cu omul iubit, te simţi singur şi ţi-ai dori să fii oriunde în altă parte şi cu oricine altcineva.
Când trupurile sunt foarte aproape, dar sufletele foarte departe. Când privirile, gândurile și atingerile nu mai generează nicio emoție.
Se termină atunci când aştepţi ceva ce ştii că nu se va întâmpla şi când oboseşti să visezi şi să te hrăneşti cu iluzii frumoase, când promisiunile nu mai valorează nimic.
Iubirea se termină atunci când, în loc să te simți iubit, te simți ignorat sau, şi mai rău, folosit. Se termină atunci când omul de lângă tine are ambiţii atât de mici, încât îţi limitează întregul univers. Şi se termină atunci când pentru partenerul tău de viaţă oricine şi orice pare a fi mai important decât tine.
Se termină atunci când privirea celuilalt nu mai are nicio sclipire de bucurie că te vede, când nu te mai simţi frumos/frumoasă în privirea celuilalt, când nu te mai regăseşti în părerile pe care le are despre tine, când braţele sale nu ţi se mai par confortabile şi protectoare.
Se termină atunci când celălalt îţi adresează mai multe reproşuri decât vorbe de alint, făcându-te să simţi că tot ce faci este greşit, că nu eşti destul de bun/ă, că nu te străduieşti destul, că eşti o povară, că doar chinuieşti, irosești și abuzezi.
Se termină atunci când tocmai omul de lângă tine, pentru care însemnai odată totul, îţi arată cât de puţin însemni de fapt, când te face să te simţi mic/ă şi invizibil/ă.
Se termină atunci când vă simţiţi sufocaţi de aşteptările celuilalt, când lucruri banale pe care altă dată le făceaţi cu drag necesită acum eforturi obositoare. Şi explicaţii îndelungi.
Se termină atunci când celălalt nu mai reprezintă un motiv să te grăbeşti să ajungi acasă.
Se termină atunci când nu mai aveţi niciun vis comun, niciun dor comun…
Se termină atunci când „împreună” nu mai înseamnă o bucurie, ci un supliciu…


Fragment din Cartea Insomnii

http://bit.ly/Insomnii-BinderIrina



39 de comentarii

  1. Irina,unele iubiri nici nu incep dar cred ca exista...

    RăspundețiȘtergere
  2. Iubirea adevarata nu se termina ! Iubirea nu este limitata de timp !

    RăspundețiȘtergere
  3. mare dreptate Irina,tocmai trec printr-un divort si exact asa am ajuns si noi sa fim,doi straini.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. M. cel mai rau e cand strainul de langa tine te dezechilibreaza pe viitor in asa fel incat nu mai recunosti iubirea nici cand o ai in mana

      Ștergere
  4. putini au curajul s-o recunoasca.Frumos spus.Din pacate,am trait/o, murind.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. poate au fost pre multe diferente la mijloc de na recunoscuto...dc nu ai facut primul pas daca ai simtit ca e o iubire impartasita??

      Ștergere
    2. Ai observat vreodata un cuplu de indragostiti la o plimbare in parc? Pasii lor sunt sincronizati (ca si inimile lor) daca nu ar fi unul ar merge mai repede si e foarte posibil sa se rataceasca unul de altul. Ma tem ca eu am facut prea multi pasi deodata :)

      Ștergere
  5. cata dreptate ai ...... Irina in tot ce asterni pe coala de hartie...

    RăspundețiȘtergere
  6. Si eu am divortat. Stii ce mi-a zis avocatul inainte de a divorta? "Prin divort nu iti castigi libertatea, ci singuratatea..."

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ei na....prin divort iti castigi linistea de fapt. si eu am divortat si dupa perioada de tristete - care nu dureaza mai mult de 4 luni - am simtit acea usurare si mi-am zis - bine ca m-a lasat ca daca nu o facea ajungeam la nebuni.:)

      Ștergere
    2. Dupa un divort/despartire castigi in primul rand stima de sine, increderea in tine si timp si spatiu personal. Poti fi de fapt singura si in doi... eu am experimentat si asta ... si da, dupa un divort/despartire mai castigi experienta unei relatii, cu bune si cu mai putin bune :) si cu lectii, unele dureroase, pe care le-ai invatat si cu siguranta nu le vei repeta :)

      Ștergere
  7. Bravo, Irina! Ceea ce ai spus tu poate fi dureros de ascultat/citit, insa in felul cum ai pus problema pare mai simplu. :)

    Am scris recent (http://iubescinreluare.blogspot.ro/2014/08/de-ce-iubim.html), iar ceea ce ai scris tu pare o completare si totodata o contradictie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. stiu si eu, blair... tu ai suris acolo despre atasamente, dependente, pasiuni sau nevoi. iubirea zic eu, e usor altceva..

      Ștergere
  8. Este foarte adevarat din pacate...Frumosul...se termina...si lasa loc obisnuintei...rutinei...

    RăspundețiȘtergere
  9. Si ce faci cand simti toate astea, dar nu ai curaj sa spui adio? Se va termina vreodata relatia daca nu cedeaza niciunul?

    RăspundețiȘtergere
  10. Iubirea nu se termina, doar incetam noi sa ne mai gandim la iubire, o dam uitarii!
    Devenim atat de ocupati de viata sa ne-o traim incat trecem prin ea adesea fara a simtii iubirea,cel mai important detaliu in viata.
    Stim unde incepe iubirea, unde se naste, in acel zambet, acel moment in care ochii vad pentru prima data ceva ce inima cauta, cuvinte, zambete, priviri si atingeri, sunt doar niste moduri de a exprima iubirea, cand iubirea insasi isi face aparitia, nu mai ai nevoie de cuvinte, priviri sau zambete, stii ca e acolo...
    Cu timpul lucrurile se schimba si incetam sa mai simtim, ne gandim asa de mult sa realizam ceva in viata incat pierdem notiunea timpului, uitam sa mai hranim iubirea cu cate-un "te iubesc", o imbratisare si un "multumesc ca imi esti alaturi", cu timpul de dam seama ca e prea tarziu...iar acolo se termina iubirea, unde singuratatea isi face prezenta si neputinta ne tine in loc...

    RăspundețiȘtergere
  11. Buna intrebare Anonim .....as vrea si eu sa stiu raspunsul

    RăspundețiȘtergere
  12. ...se termina atunci cand incetezi sa vrei sa-i mai arati ca iti pasa...

    RăspundețiȘtergere
  13. eu cred ca iubirea asta e impartita in doua, una usoara si una grea.
    aia grea e mai putin accesibila, dar e deplina, e inteleasa si asumata intru totul, si e la fel de greu epuizabila pentru ca sursa ei nu e dependenta de target. cea usoara e la indemana aproape oricui dar e conditionata de multi factori, e schimbatoare (metamorfozabila) deci e trecatoare, si pe undeva e o manifestare a fricii subconstiente de singuratate.
    fireste ca ambele au in spate emotii, stari de bine, motivarea actiunii... dar totusi sunt comparabile in masura in care poti compara piramida lui keops cu o replica din plastic din magazinul de suveniruri...

    RăspundețiȘtergere
  14. Iubirea..cine o poate înțelege? Îți oferă sentimente atât de frumoase,dar uneori îți oferă şi suferință atât de multă... Cât de greu e atunci când priveşti omul de lângă tine,bărbatul pentru care erai totul, şi vezi ca azi,pentrul el eşti doar o povară !

    RăspundețiȘtergere
  15. Citind aceste randuri realizez ca si la mine s-a terminat dragostea. Intrebarea este ce faci atunci cand viata a doi copii depinde de unitatea familiei? Pentru ca una este dragostea de parinte si alta dragostea pentru cel de langa tine. Avem dreptul sa rupem legaturile intre tata si copii doar pentru ca nu ne mai simtim iubite? Sau poate ca el a uitat sa mai iubeasca.... Si atunci, repet : Ce-i de facut?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce ai făcut Ana, ai reușit sa pui fericirea copiilor înaintea fericirii tale? Și eu sunt în aceeași situație, care ma dezradacineaza, ma face sa mi pierd identitatea și mi produce o anxietate teribila....

      Ștergere

  16. Nimic nu este permanent in aceasta lume, poate doar schimbarea. Oamenii se schimba ca si relatiile dintre ei. Orice relatie de cuplu are suisuri si coborasuri. Momente de extaz si implinire, dar si conflicte si tensiuni puternice. Exista oameni care reusesc sa depaseasca aceste momente si sa continuie proiectul comun, altii nu.Poate e din cauza pierderii comunicarii , numai exista atractie probabi , se pierde increderea . Dragostea se termina atunci cand dispare “noi ” si cand ramane doar “ tu si eu” , din pacate .

    RăspundețiȘtergere
  17. din pacate ,,eu trec printr-un divort,,,este trist ca dupa 25 ani de viata ,,sa fi data la o parte,aruncata ca un lucru vechii de care te-ai saturat ,eu asa ma simt .Cum am sa depasesc aceate momente ,,inca nu stiu ,,,stiu doar ca aceste randuri ,,ma fac sa constietizez ,cate greseli am facut ,am trait pentru familie si nu stiu cum sa traiesc fara ei,,,MULTUMESC IRINA,,,esti ca un balsam pentru sufletul meu

    RăspundețiȘtergere
  18. Irinia, ai scris foarte frumos si cred ca este adevarat ce ai scris aici. Azi am dat comanda pentru cartea Fluturi si abia astept sa vina si sa o citesc. Sper ca maine sa ajunga:)

    RăspundețiȘtergere
  19. De unde iti vine inspiratia? Ca ne omori,Irino! Esti minunata,te ador,astept cu nerabdare sa publici al3 lea volum! Multa sanatate tie si celor dragi!

    RăspundețiȘtergere
  20. totul se termină cu căsătoria. aşa că... succes celor care visează la rochiţe de nuntă, pamperşi, soacre, bucătăreală...

    RăspundețiȘtergere
  21. pentru multi se termina cand incepe singuratatea in doi...

    RăspundețiȘtergere
  22. Am trecut print-un divort acum 6 ani,acum am o relatie de 6 ani si simt ca se termina si asta nu cred ca am fost creata pentru un raport nu cred ca am iubit vreotata prea multa minciuna si dezamagire

    RăspundețiȘtergere
  23. daca in noi mai este vointe ,nu renuntam ,incercam pana cand apare absolutul!

    RăspundețiȘtergere