Când vom fi mai fericiți?


Irina Binder


A încerca să fim ca altul înseamnă a ne ofili sufletul.
Am venit pe această planetă pentru a  exprima cine suntem noi.”
Louise L. Hay

M-a întrebat o amică:
- Irina, când o să fim mai fericiți?
- Când o să realizăm că mâncarea e bună și dacă n-o gătim în Dry Cooker, i-am răspuns fără să mă gândesc.
Vă imaginați stupoarea ei? N-am apucat să continui, că ea mi-a și spus:
 - Măi, câtă dreptate ai!
Probabil că a avut o revelație și a asociat imediat imaginea tigăii cu iPhone-ul la care visează și pentru care strânge bani de 2 luni.

Răspunsul meu mi-a amintit de o întâmplare...

Cu ceva timp în urmă am mers în vizită la niște oameni minunați, la țară. Știind că vin, s-au pregătit cu tot ceea ce au crezut că ar fi mai bun pentru niște musafiri pretenţioşi de la oraș. Au cumpărat cașcaval, tot felul de mezeluri frumos ambalate, salam de Sibiu și pâine feliată.
De îndată ce am ajuns, după o călătorie de vreo 7 ore cu mașina, m-am refugiat în prima încăpere unde am văzut o ușă deschisă. Căutam răcoare. Era o bucătărie de vară. Gazda m-a strigat din curte, disperată să îmi spună că nu acolo mă primește, ci în „casa mare”. Nu m-am mișcat din loc. De ce? Pentru că zărisem pe colțul unei sobe un taler de lemn pe care era o bucată de mămăligă. M-am năpustit asupra ei. Nu pentru că aș fi fost leșinată de foame, ci pentru că îmi era poftă. Când a venit gazda și m-a văzut cum mâncam din mămăliga rece, mi-a spus cu un ton blajin că a pregătit mâncăruri bune și că mă roagă să mergem la masă.
- Săru’mâna. Dar n-aveți o bucată de brânză? am întrebat-o înfulecând cu poftă exact cum ne se aştepta să facă o don'șoară de la oraș.
- Am, dar am pregătit gustări. Domnișoară, aia e mămăliga găinilor..., a spus femeia, uimită peste măsură de gestul meu.
- Și credeți că, dacă o mănânc eu, găinile se vor supăra rău pe mine?

Mi-a dat biata femeie o bucată de brânză și mi-a adus pe rând: farfurie, șervețel...
Cred că a fost cea mai bună mămăligă pe care am mâncat-o vreodată. Aia a găinilor. Așa rece cum era. Am mâncat cu o poftă hulpavă, apoi m-am justificat în fața gazdei și i-am spus că mămăliga e mâncarea mea preferată.
Două zile cât am stat acolo, nu m-am atins de cașcaval și nici de celelalte bunătăți pe care  le cumpărase. Am mâncat numai mâncare gătită și mămăligă dimineața, la prânz și seara. Avea tanti un ceaun vechi... iar tigaia în care ne-a prăjit cărniță (şi slănină, la cererea mea) cred că era de pe timpul Primului Război Mondial. Și nu am stat în casa mare unde domneau covoarele persane și mobila nouă, ci acolo în bucătăria ei mică de vară. Acolo erau miresmele, oameni care veneau și plecau (știți cum e la țară), oameni simpli, dar atât de buni și de curați, care se închinau înainte și după mese, care povesteau lucruri banale, pământești, dar atât de frumoase și lipsite de orice urmă de răutate... A fost magic. Un fel de fericire pe care n-aș ști cum să o descriu acum...
Era pace. Și îmi era foarte bine. Simțeam că nu îmi lipsește nimic.

Chiar cred că vom fi mult mai fericiți când ne vom bucura de viață şi de ceea ce avem deja. Pentru că mâncarea e bună și dacă nu e gătită în tigăi magice, iar prietenii sunt aceiași și dacă nu-i ții într-o listă pe iPhone. Și habar nu aveți ce buni sunt pufuleții când îi mănânci cu oameni dragi! Și ce confort îți oferă o rablă de mașină când mergi către cineva drag, iar dacă te mai și ține cineva de mână... cânți și te prosteşti și ai o călătorie memorabilă.
Vom fi mai fericiţi când vom preţui timpul mai mult decât preţuim banii. Când vom prețui mai mult oamenii decât lucrurile. Când vom realiza că suntem sclavii lucrurilor şi ai imaginii publice, că ne sacrificăm pentru nimicuri care nu ne fac neapărat viața mai frumoasă, că ne îndatorăm şi facem rabat de la calitatea vieţii și amânăm totul de parcă am trăi o mie de vieți.
Vom fi mai fericiţi când vom realiza că valoarea unei maşini şi a unei călătorii o dau oamenii din maşină, nu preţul maşinii.
Vom fi mai fericiţi când vom şti cum să alegem oamenii care să facă parte din viaţa noastră.
Vom fi mai fericiţi când vom înţelege că a fi este mai important şi mai înălţător decât a avea. Că banii pot cumpăra lucruri, chiar și oameni, dar nu pot cumpăra iubirea. Că lucrurile pe care le preţuim atât nu ne iau în braţe noaptea, nu se bucură când ne întoarcem acasă, nu ne mângâie când suntem trişti sau bolnavi şi nu plâng alături de noi și nici după noi când nu vom mai fi...
Vom fi mai fericiţi când vom înţelege că între preţ şi valoare este o mare diferenţă.
Vom fi mai fericiţi când vom realiza că orgoliul şi vanitatea sunt distructive. Când nu ne vom mai teme și nu vom mai fi prea mândri ca să ne cerem iertare. Când vom spune „Te iubesc!” cu toată inima.
Vom fi mai fericiți atunci când vom înțelege că nefericirea altora nu ne ajută, când vom învăța să ne vedem de drum fără a-i urî pe cei care ne-au dezamăgit și când vom înceta să ne răzbunăm pe cei cu care am încheiat relații. 
Vom fi mai fericiţi când vom înțelege că există probleme mai grave decât faptul că afară plouă, că vecinul s-a uitat urât la noi, că nu ştiu cine vorbeşte urât despre noi, că ne-am pătat bluza preferată sau că mașina are o zgârietură...
Vom fi mai fericiți când nu ne vom mai compara fericirea sau nefericirea cu alţii.
Vom fi mai fericiți când vom trăi așa cum ne dorim, când vom face mai mult ce ne place decât ceea ce „trebuie”, când nu ne vom mai teme să spunem adevărul și să fim așa cum simțim cu adevărat. Când nu-i vom mai lăsa pe alții să facă alegeri pentru noi și în locul nostru.
Vom fi mai fericiți când toate gândurile și faptele noastre vor porni din inimi pline de iubire.

Nu mai amânați să vă bucurați de viață. Până o să aveți telefonul ăla, mașina aia și ce știu eu ce mai visați, bucurați-vă cu ceea ce aveți acum. Azi.


Fragment din Cartea Insomnii

Irina Binder - Insomnii





  1. Nu cred ca am mai citit vreodata ceva atat de pur si frumos. Pe tine,dragă Irina,te reprezintă sensibilitatea. Iti doresc multa iubire si sanatate!

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte frumos spus... și sunt de aceeași părere. Nu am pus niciodată accent pe lucrurile materiale și pot spune că sunt fericită chiar dacă nu am niciodată prea mulți bani în buzunar. O singură viață am și prefer să mă bucur de ceea ce am, de părinți, de omul iubit, de prieteni, de pasiunile mele... întotdeauna am considerat că ei sunt cea mai mare avere, nu mașinile sau telefoanele sau mai știu eu ce. Singura mea sursă de nefericire acum este că sufăr de ceea ce se numește ”blocajul scriitorului”, nu reușesc să așez măcar o frază pe foaie, în rest... am prea mulți oameni de iubit și pasiuni de cultivat, nu am timp să fiu nefericită :)
    Iar postarea asta e un motiv în plus să fiu veselă. Îmi plac oamenii optimiști, care pun punctul pe ”i” și în textele cărora mă regăsesc aproape întotdeauna. Mereu învăț câte ceva de la tine sau îmi reamintesc ceea ce n-ar fi trebuit să uit...
    Pupici și îmbrățișări!

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumos articol...extraodinara maturitate...imi propun sa citesc cat mai des acest mesaj, poate asa ma trezesc si eu mai repede. Multumesc Irina!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multi vrem sa ne trezim...dar e greu sa ne luptam cu noi insine...cel mai de temut dusman care l.am intalnit vreodata...OARE e ceva mai de temut de atat?

      Ștergere
  4. Foarte frumos!Esti fercit si liber cand nu te legi de lucrurile materiale!Mi-am adus un ceaunel sí in Spania.Ce buna e mamaliga cu carnati,branza si varza acra!

    RăspundețiȘtergere
  5. Viata trebuie traita cu momente de fericire, simplitate, si cu tot ceea CE avem!

    RăspundețiȘtergere
  6. Cat adevar exista in vorbele tale! Mereu reusesti sa ma impresionezi😚

    RăspundețiȘtergere
  7. Mi-ai ridicat moralul, care azi mi-a fost la pământ..... îti mulțumesc iubita mea...nici nu ști câtă energie pozitivă îmi transmiți... te pup..Cerasela.

    RăspundețiȘtergere
  8. Deci e clar...noi doua nu putem sta la aceeasi masa cu o singura mamaliguta, fie ea si rece :-)))))
    Tigaita aia de care zici, face cea mai buna carne si cele mai bune ochiurisi cele mai bune jumari si toate tefloanele si fitzele din lume nu vor putea in veci sa copieze gustul...
    Cunia, cum se mai zice la bucataria de vara, are intr-adevar miresmele ei, povestile ei, fumul ei si, daca are si masuta din aia joasa cu trei picioare, e deja poveste...
    Cum spun eu mereu, ar trebui sa facem toti o vacanta fortata de vreo trei luni in Africa neagra, unde se moare de foame si abia apoi vom vedea ca suntem fericiti cu ce avem si restul e numai moft...din ce avem, din ce ne dorim mai mult si nemultumirea e din ce in ce mai mare...MOFTURI...asta e cuvantul
    Deci, cand punem de-o mamaliguta?!?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mare, mare dreptate aveti! Am avut fericita posibilitate de a merge intr-o "vacanta" din asta in Africa, in Tanzania. Si, da...e asa cum va imaginati. Am stat acolo pentru o luna si am trait ca ei... Cand m-am intors, eram alt om. Un om care pretuieste mai mult lucrurile mici. Pentru ca astea ne fac fericiti.

      Ștergere
  9. Ești minunată, Irina! Când citesc ceea ce scri tu, mi se pare ca un "deja vous?". Parcă e exact ceea ce gândesc eu despre acele situații sau lucruri despre care scri. E atât de drăguț sentimentul încât te-aș citi non stop. De curând am achiziționat și cartea. E genială. Dar am și eu o curiozitate. Cât % e între-adevăr viața ta? Pentru că povestea e ... Fără cuvinte. Ai atâtea de învățat. E pură curiozitate întrebarea. Și chiar dacă e ficțiune, tot genială rămâne. Și tot un om minunat și special rămâi. Dacă e viața ta, te felicit din suflet pentru curaj. Toată lumea care află că am "Fluturi" mi-o cere să o citească. Ești extrem de îndrăgită.
    Mult succes în continuare! Te pup și te îmbrățișez cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  10. Mi-am adus aminte de bunicii mei.. si de cum este la ei la tara. Cand mergem, si noi intram in bucataria de vara, in care stau ei in fiecare zi, si nu ne ducem in casa cea mare care e pentru oaspeti. Nu are nici un farmec sa stau intr-o camera care nu are mirosul lor, care nu e incalzita cu iubirea lor. E minunat modul in care ai descris. Mi s-a facut dor de bunici... abia astept sa merg sa-i vad.
    Iti multumesc ca mi-ai inseninat ziua si ca mi-ai deschis ochii.
    Te pup si te imbratisez cu drag! Andreea

    RăspundețiȘtergere
  11. EXTRAORDINAR!!!!! Mi-ai starnit "invidia" si amintirile.
    Mi-am amintit de strabunici... Mergeam la ei, cam la doua saptamani si colindam dealurile cat era ziua de lunga. Odata, ne-a prins ploaia si ne-am adapostit intr-un bordei. Nu aveam telefon mobil sa ne anuntam parintii si bunicii dar nici ei nu erau ingrijorati ca "li s-au scrantit odorii". Cand ne intorceam acasa, ne asezam toti in jurul mesei din bucataria de vara (eu, sora mea, fratele meu si cele doua verisoare care locuiau in curte cu strabunica).Strabunica ne dadea tot ce avea ea mai bun: mancare gatita pe plita si niste placinte minunate facute in cuptorul de pamant din curte.
    Oameni care traiesc sus, la munte, departe de tehnologia moderna sunt cei mai fericiti si sanatosi si se iubesc unul pe altul cu adevarat.
    Te imbratisez draga Irina si iti multumec pentru ca existi!

    RăspundețiȘtergere
  12. Extraordinar articol. Ar trebui pus mare la vedere in locul afiselor publicitare. Esti un ingeras cu chip uman Irina. Pupici. Cristina

    RăspundețiȘtergere
  13. Nu stiu ce ar fi potrivit sa spun,cred ca "minunat" nu ar fi suficient.Va citesc postarile,va admir si va respect pentru curajul de a face totul,pentru ca-ti trebuie curaj sa faci si greseli!Va multumesc pentru tot

    RăspundețiȘtergere
  14. Articolul nu este frumos. Ar fi prea puțin spus. Este magnific și se constituie dintr-o lecție pe care ar fi preferabil să o memorăm și să o transformăm într-o deviză. O deviză pentru viața noastră de azi înainte: Fericirea debutează acum!

    RăspundețiȘtergere
  15. Da Irina, ai dreptate: atunci suntem cei mai fericiti cand nu avem dorinte....stupide...masina...smartphone si alte tampenii....pacat ca oamenii se lasa atat de usor prinsi in vartejul imbogatuírii materiale...si lasa sa se ppiarda imbogatirea spirituala....sunt foarte bucuroasa ca mai sunt oameni ca tine! imi aduci multa bucurie si alinare si speranta. numai bine, Irina. cu tot dragul, Delia.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cineva ma invatat odata sa nu judecam pe nimeni. Nu stim de unde au plecat oamenii astia cu dorinte stupide ...Sa ne rugam la d_zeu sa nu trecem prin ce au trecut ei.

      Ștergere
    2. Esti minunata Irina<3

      Ștergere
  16. Azi am cunoscut omul Irina Binder....nu am sperat la asa o surpriza! Dar surpriza cea mare a fost sa descopar un om extraordinar de cald, plin de buntate, de respect si de modestie. Stiam deja din paginile scrise ca esti o persoana deosebita, dar realitate este fermecatoare. Ma simt norocoasa. Si te voi citi mereu cu drag si iti voi acorda incredere oarba pentru ca esti extraordinara!
    Iti multumesc pentru tot draga mea Irina!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur ca ai avut aceasta ocazie. Cred ca suntem multi care visam sa o intalnim pe Irina. Cine stie, poate Dumnezeu ne-o va scoate vre-odata in cale. Insa pana atunci, ne bucuram de ceea ce ne ofera ea in scris :)

      Ștergere
  17. Buna! Povestea din carte este reala? M-a acaparat complet poveste, m-a facut sa o citesc in 24 de ore si sper sa nu fiedoar un fictiva, desi nu cred:d

    RăspundețiȘtergere
  18. Cand apare "Fluturi vol. 3"? Va rog mult sa imi spuneti !

    RăspundețiȘtergere
  19. Mereu uimesti prin ceea ce scri, esti minunata Irina draga. Iti multumesc ! :). I.

    RăspundețiȘtergere
  20. Da draga,te poti lauda cu peste 47 de milioane de vizualizari pe google....fantastic,bravo!dar te-as intreba ce ai facut tu pentru omenirea asta de meriti atata interes si atentie?poti raspunde?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dar tu?Ai facut mai mult ca ea? Ea ofera o alinare(chiar si virtuala) multora!Sa fii OM(cu suflet bun,sa ajuti aproapele....),deja inseamna sa faci ceva pt omenire

      Ștergere
    2. Iti spun eu "draga" ce a facut Irina daca nu stii. A reusit prin forte proprii sa ajunga unde este, a scris o carte superba care a schimbat mentalitati si destine si pentru care ii multumesc multi oameni. Scrie lucruri frumoase prin care invata lumea ceea ce a uitat, ceea ce incearca unii sa strice de tot.
      Si ajuta foarte mult oameni sarmani! Ajunge?
      Acum zi-ne si tu ce faci bun pentru lumea asta?

      Ștergere
    3. Uite aici ce a facut!!!!!!!
      http://www.irinab.com/2014/02/azi-m-bucurat.html

      Ștergere
  21. Foartre frumos . Ne aduci aminte ca santem oameni creati de Dumnezeu si nu de Satana care ne-a Orbit cu totul oferindu-ne cele minunate adica un Rahat frumos inpachetat. Cam asta inseamna masini scumpe , si multe altele. DOAMNA AJUTA!

    RăspundețiȘtergere
  22. Un post deosebit, ca şi celelalte de asemenea. Sunt de acord cu tine la fraza "cred că vom fi mult mai fericiţi când ne vom bucura de viaţă cu ceea ce avem", deoarece, cum ai spus şi tu, prietenii sunt aceiaşi, chiar dacă nu-i ţii într-o listă de iPhone.

    RăspundețiȘtergere
  23. fiecare prietenie se pare k are o limita in ziua de azi.......................................banul

    RăspundețiȘtergere
  24. M-a apucat plansul de fericire, pentru ca ceea ce povestesti tu traiesc eu de ceva timp..

    RăspundețiȘtergere
  25. :)))))))))) mamaliga pentru gaini? Asa pofta mi s-a facut de paine cu untura si praz sau ceapa verde de nu cred ca o sa rezist tentatiei de a iesi din casa dupa praz

    RăspundețiȘtergere
  26. Esti minunată ! Mă bucur tare mult ca exiști suflet curat. Mi-ar plăcea sa te cunosc ( desi am impresia ca te cunosc de o vesnicie) , să stăm la gura sobei ,sa mâncăm mămăligă cu brânză si sa povestim despre oameni simpli si frumosi. Tine-o tot asa!

    RăspundețiȘtergere
  27. Ai dreptate, TIMPUL trebuie pretuit .

    RăspundețiȘtergere
  28. Cat adevar exista in vorbele tale. Iti multumesc Irina ca m.ai facut sa va redescopar si sa realizez k st cea mai fericita femeie de pe pamant doar prin simplele tale vorbe. Sa iti de.a Dumnezeu multa sanatate si numai bine. Esti minunata si sa ramai asa😄😗

    RăspundețiȘtergere
  29. Deci, foarte curând, mămàliguță cu pește și mult mujdei! Cum zice fata ,, curcubeu pe cerul gurii'' !
    Povestioara ta mi-a adus aminte de bunica, facea o mămăliguță mare, o punea pe măsuța de lemn rotundă in mijlocul casei și ne chema la masă. Iar jumerile direct din tigaița care avea peste suta de ani. Doamne ce miresme! Te iubesc, Irinuca!

    RăspundețiȘtergere
  30. DragaIrina,ma uimesti cu ce scrii...esti o minune...poate cer prea mult la Dumnezeu ....vreau sa te cunosc ...sa vorbesc cu tine ....sa-ti aud glasul.

    RăspundețiȘtergere
  31. Irina esti minunata...OARE Dumnezeu ma va ajuta sa te cunosc ,doresc sa-ti aud voces...Sant un om simplu care a avut multe incercari de la viata ....atat pot spune ....cand ma gandesc plang ...TE ADMIR MULT IRINA ....ESTI UN INGER .

    RăspundețiȘtergere
  32. Sunteți minunată, fiecare cuvințel transmite simplitate și căldură. (și eu ador mămăliga :))...)

    RăspundețiȘtergere
  33. Sa sti draga Irina ca desi sunt la pensie ma gandesc din ce in ce mai mult la anii copilariei cind in curtea cu 5 fete (eu cu sora mea si 3 verisoare) era veselie mare.Traiam intr-o casuta de poveste cu o prispa mare unde ne harjonem in voie de dimineata pana seara.Nu exista dumineca in care mamele noastre sa nu ne rasfete cu bunatati facute in casa. Ne asezam pe prispa casei cu un platou generos de gogosi, biscuiti,placinta cu branza si alte minunatii simple dar cu un gust pe care nu cred ca-l mai voi intalni vreodata.Dumineca dupa amiaza ne scoteau parintii in parc unde noi ne jucam in voie, mancam mici si in final la plecarea acasa ne opream la o prajitura sau la o inghetata. Lumea nu se stresa dupa lux si se bucura cu un confort minim, toata atentia fiind concentrata asupra fericirii si bunastarii familiei.Si cate amintiri nu ma coplesesc. Acum copiii au o copilarie limitata. Parintii vor prea mult de la ei;scoala , un sport, o limba straina si cat se poate mai mult, fara a se gandi ca le fura din copilarie.Ma opresc aici pentru ca ar insemna sa scriu un roman despre frumusetea copilariei de altadata.Sa fi fericita Irina, pentru ca ai reusit sa faci sa vibreze inimi la povestioara ta.


    RăspundețiȘtergere
  34. ...esti un om minunat...iar azi ai fost prietena care m-a ajutat sa ma ridic...voi folosi randurile tale, le voi reciti iar si iar si voi porni la drum.

    RăspundețiȘtergere
  35. ...uneori ... in situatii de rascruce ale vietii intalnesti persoane care.... cu un cuvant, cu o poveste, cu un gest, cu o imbratisare..iti schimba pur si simplu destinul sau macar modul de a gandi. Tu IRINA esti acel om minunat care a reusit sa faca acest lucru si iti multumesc din suflet. Te imbratisez cu drag.

    RăspundețiȘtergere