Răutatea este cel mai grav handicap omenesc.



Eu cred că un om împăcat cu sine, senin, moral şi cu o viaţă normală, nu are timp de prostii, nu are preocupări mizerabile, nu caută să distrugă, să intrige și să denigreze alți oameni. Cei preocupați cu lucruri degradante, cu bârfe, certuri şi încercări de a le tulbura altora pacea sufletească și de a le strica reputația, sunt doar niște oameni singuri, vexați, complexați, slabi, temători, sărăciți de calități umane, de lumină sufletească şi de bunătate, lipsiți de dragoste (oare de ce?!); și care au decăzut, care nu se mai prețuiesc şi nu se mai respectă nici măcar atât cât să își păstreze demnitatea...
Cândva, înainte să înțeleg cum sunt structurați şi cum funcționează astfel de oameni, mă supăram pe ei... Acum doar îi compătimesc și sper că vor reuși să-și învingă toate slăbiciunile și să devină oameni cu intenții onorabile, demni și care să merite respectul și dragostea de care depind atât de mult sufletele lor singure și bolnave... 
Răutatea este o boală corozivă pentru suflet. Cred că numai un om care se detestă profund își otrăvește sufletul și își irosește viața, abandonându-se urâtului și răului...
Dacă tu nu te iubești pe tine însuți, cum ai vrea să te poată iubi alții?

Cel mai mare dușman al omului rău este el însuși. 

Cu cât un om mă urăşte mai tare, cu atât mai mult îmi întăreşte convingerea că se simte inferior mie şi că se simte slab în fața mea. Iar asta mă face să îl tratez cu compasiune, chiar dacă s-ar aştepta să îi răspund cu aceeaşi ură. Răutatea are întotdeauna o cauză: invidie, prostie, frustrare, complexe de inferioritate sau chiar boli psihice.

Nu vă panicați în fața celor care vă dușmănesc și care încearcă să vă facă rău. Nu-i dușmăniți și nu vă băgați în luptele lor murdare.
E mai onorant să pierzi o luptă rămânând OM decât să o câștigi decăzând.
La un moment dat dușmanii vor obosi și vor avea propriile necazuri, proprii dușmani care să încerce să le tulbure liniștea. 
Nimic nu rămâne neplătit în viața asta. Primești ce oferi, ai ce meriți.
Atunci când se vor întreba de ce li se întâmplă vreo nenorocire sper să realizeze că nu fac decât să plătească răul pe care l-au făcut altora.
Așa cum spunea și Benjamin Franklin: "Orice începe la mânie se termină în rușine." 



  1. Sa invatam sa iertam! Vom fi puternici,vom fi mai presus decat cei ce ne insulta!Vom fi buni,vom iubi aproapele ,vom fi mana-n mana cu DUMNEZEU SI ACESTA ESTE CELMAI VALOROS LUCRU!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu știu dacă este vorba de răutate sau pur și simplu, frustrări, nemulțumiri, care răbufnesc...
    Acțiunile noastre sunt ca o oglindă a propriei persoane, ceea ce critică la alții, modul cum ne purtăm cu alții, este ceea ce urâm la noi înșine, ceea ce suntem noi.
    Și dacă noi nu suntem capabili să ne controlăm răbufnirile, să iertăm, să fim puternici, buni, iubitori, chiar și cu cei ce ne greșesc, unde se ajunge?...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oamenii au devit chiar rai si invidiosi si au uitat de semenii lor.Chiar daca vrei sa faci un bine te izbesti de zidul din mintea si din sufletul lor.

      Ștergere
  3. Impacarea cu tine este dificila, dar nu imposibila... daca esti om. Iar pe ceilalti.... lasa-i in plata Domnului... Stie ce are de facut. Te simti fantastic atunci cand poti sa treci peste raul pe care ti-l face cineva si sa ramai om. SI , mai ales sa nu il urasti, sau chiar sa il ierti!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. In câteva rânduri ...ai spus mai mult decât decât alții dintr-o carte!

      Ștergere
  4. Eu am numai 27 de ani si imi e din ce in ce mai greata de persoanele cu care sunt nevoita sa comunic (nu toate bineinteles) incat am senzatia ca sunt intoxicata de rautate. E ca o molima. Daca ar exista un atidot i-as injecta pe toti! Si durerea cea mai mare este ca desi trec si specimenele astea prin greutati nu isi dau seama ca undeva gresesc atat fata de semenii lor dar si mai mult fata de Dumnezeu, si insista in prostia lor sa invenizeze vietile altora, doar pentru ca ei nu sunt in stare sa o traiasca frumos pe a lor. Pentru mine acestia sunt iremediabili si irecuperabili si trebuie pusi pe report as spam. Iubesc, sunt iubita zilnic mi se arata acest lucru si nu vad cum as putea sa ma preocupe activitati sau vorbe care distrug si nu construiesc nimic. Am invatat sa stau in patratelul meu si sa ma bucur de toata dragostea care mi se ofera si de faptul ca am un suflet neatins de handicapul omenirii: RAUTATEA.




    RăspundețiȘtergere
  5. Un om prost nu are cum sa se simta inferior tie...el iti este superior in orice situatie...pentru simplul fapt ca este...prost. Incerci sa cataloghezi oamenii in functie de standardele tale dar uiti ca fiecare are propria masura in viata. Nu toti se simt slabi, nu toti sunt decazuti, frustrati sau cu boli psihice ci pur si simplu se raporteaza la alt sistem de valori diferit de al tau. De exemplu eu nu am putut niciodata sa ma razbun cu adevarat pe cineva, mi.am iertat intotdeauna "dusmanii" , dar nu iti impartasesc standardele de moralitate, eu nu il am pe Dumnezeu alaturi, sunt ateu...asta nu ma impiedica sa fac ceea ce cred eu ca este corect si pentru majoritatea oamenilor de pe aceasta planeta. Altora, propriile standarde le impun sa-si minta apropiatii sau sa-i molesteze, sa-si demonstreze anumite valeitati pentru a se ridica in ochii lor...fiecare comunitate are propriile reguli...prioritati si nimeni nu e mai presus de altii pentru a-si impune propria masura ca fiind cea buna, cea universal valabila.

    RăspundețiȘtergere
  6. ''Impacarea cu tine este dificila dar nu imposibila''..
    .Ne iertam pe noi..dupa care ii vom putea ierta si pe ceilalti..exact cum spuneai si tu, Irina,'' Daca nu te iubesti pe tine, cum ai vrea sa te iubeasca altii''.. tine doar de noi si atat.

    RăspundețiȘtergere
  7. Tuturor ni se intampla si bine si rau. E legea compensatiei. Referitor la cartea -Fluturi- ... asta ca sa fiu usor critica, m-au nemultumit greselile gramaticale. Inca o dovada ca majoritatea editurilor sunt ceva comercial, fara oameni ds calitate. Subiectul este frumos, exceptand gandirea prea matura a personajului principal, o gandire fortata pentru o varsta inocenta. Mai nou, toata lumea mizeaza pe iubiri ca-n filme de la varste nepotrivite, ca mai apoi sa constate cu durere ca tinetetea a trecut si nu le mai ramane mare lucru de consumat ... Si inca o remarca: femeia care se lasa agresata fizic in numele iubirii, nu face decat sa-si anuleze intreaga frumusete :(

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Lume, lume…, Irina draga. Daca fiintei umane terestre, lipsa neuronilor ar provoca reactii dureroase, stiinta ar descoperii cerneala cenusie. Sau poate lumea asta ar fi mult mai goala de oameni. Multi ar urla de durere, si-ar fugii in tipete de disperare cu spatele ca racii, inapoi in epoca de piatra. Stii, Irina?, cu stiloul de granit si cu laptopul desenat pe nisip, se fac mai greu greseli de ortografie. Si char daca se fac, se pot retroviza pe softul de quarz. Poate chiar atunci a batut vantul pe-o fereastra, si-o-ingitit o litera ca tineretea de albastra. Astazi, aici, acum, suntem mult mai evoluati, dar stiinta nu a descoperit inca insecticidul. Critica, criticieni, docenti literari si gramaticali in aproape toate artele si pentru fiecare artist in parte, avem mii de exemplare si specialisti cu gramada. Suntem invadati de o plaga aparent profesionala. Dar aici Irina, procentual vazut, si cu toata bunavoiinta, nu cred ca poate fi vorba de “ legea compensatiei”. Legea ar fi nedreapta. Cine oare ar putea compensa invazia din atata rau, in iubirea, cu la fel de mult bine?
      Cat priveste iubirile, sau o iubire sublima, exista si au existat si acum 2000 de ani. Fara film. Ne place sa comparam totul; “ca la gradinita”; “ ca la spectacol”; “ca-n filme”. Filmul este o inspiratie dintr-o iubire sublima reala. Prima data a existat cuvantul, si dupa aceea restul, si nu invers. Altfel toata viata noastra este o rola de film, si poate exista si iubiri mai frumoase decat cele, „ca-n filme“.
      Si, nu, Irina. Din tot ceea ce facem cu proprie initiativa interioara, miscata de un instinct real si sincer cu iubire, si neinpins de ganduri ascunse, reflective si cu profiturii retrospective, nimic nu este prea devreme sau prea tarziu. Totul este asa cum trebuia si trebuie sa fie. Si in afara de “legea compensatiei”, mai exista si o lege a Universului. Cauza si efect, sau Legea Suprema.
      Si inca o remarca, frumoasa Irina. Multii in lumea asta daca taceau, docenti si filozofi ramaneau.

      Ștergere
  8. Azi am terminat de citit cartea "Fluturi".Am ramas extrem de impresionata de felul tau,Irina, de a scrie.Citind cartea se vede ca scrii cu sufletul si inima.Recunosc ca nu-mi place sa citesc carti pentru ca ma plictisesc ,dar cartea ta m-a impresionat intr-un fel anume si m-a facut sa privesc lumea,viata,problemele si tot ce ma inconjoara,cu alti ochi.Iti multumesc,Irina,pentru ca existi si ne bucuri scriind atit de frumos si cu atita dragoste.Vreau sa iti urez ginduri bune si mult,mult succes si nu uita ca noi cititorii te iubim si te incurajam in tot ceea ce faci.Te pup,si astept cu mare drag volumul 3. Cu drag,al tau cititor din Republica Moldova.

    RăspundețiȘtergere
  9. Nimic nu ramane neplatit in viata asta...si mai este o vorba "bine faci,bine gasesti".De ce le place unora sa faca rau? De ce le place sa traiasca in rautate si prin raul lor sa infecteze si persoanele care vor sa traiasca decent , sa aiba o viata linistita , sa distruga oameni ce vor sa realizeze ceva in viata? Am trait langa un asemenea om si pot zice clar ca mi-a distrus sufletul si e si mai grav ca ma distruge si prin copilul meu caruia nu ii pot oferi mai mult din cauza rautatii lui.Desi ne-am despartit de patru ani parca nu se mai termina tot raul lui varsat asupra sufletului meu.Au ramas problem pe care nu vrea sa le resolve din rautate,din ambitii prostesti,lovind in mine loveste si in copilul lui.Sper sa isi dea seama de acest rau voit al lui si imi doresc sa nu se intoarca acest rau asupra lui pentru ca nu pot gandi asa ceva,nu sunt facuta sa doresc rau vreunui om.Incerc sa imi linistesc sufletul singura insa e greu.Ma hranesc,asa cum am scris si pe facebook cu ceea ce postezi pe facebook,mai nou am gasit o liniste in handmade confectionand aranjamente cu flori din hartie creponata.Ma linistesc psihic.Insa am momente cand se strang toate problemele,ma acapareaza si mai cedez psihic si atunci plang pe ascuns ca sa nu deranjez persoanele dragi din jurul meu.Iti citesc cu drag postarile si iti multumesc pentru tot ceea ce gandesti si asterni pe paginile internetului.

    RăspundețiȘtergere

  10. Nu, Irina. Nu este un handicap. Dar grav este. Este poate mai grav decat am putea admite si accepta. Un om cu handicap este un om jalnic de compatimit, de regretat din adancul sufletului, pentru ca ar vrea si nu poate. Oamenii cu handicap sunt de regula suflete bune, frumoase, curate si nobile care doar sufera in neputinta. Rautatea. Rautatea este un ciclon negativ popular de masa. Rautatea este sportul, olimpiada natiunii mondiale. Un sport care face parte din categoria atletismului de sol pur egoist. Un maraton epidemic la care se inscriu din ce in ce tot mai multi candidati. Candidati care inpinsi de o sete nedefinita moral si convertiti spiritual, se grabesc undeva, nestiind sau neacceptand ca acel undeva se termina cu siguranta in neant. Un maraton la care fostii oameni vor deveini invingatorii propriului destin. Destin care nu se poate minti, cumpara sau insela. Destinul. Un bumerang cu o memorie incredibila, se reintoarce si dupa 30 de ani, si nu uita nici pentru viata de apoi. Dar si fericirea cronica a maratonului de masa este o afacere lucrativa. Toti participantii vor fi decorati. Si uite asa se creeaza noi preocupari, si locuri de munca. Natiuni intregi muncesc deja la proictul ochelarilor de soare pentru intuneric. Pentru societatea alergatoare premiile nelipsite. Infiintarea fabricilor gigantice pentru podium, decoratii si medalii.
    Dar stii Irina? Ma intreb adesea, si nu stiu daca si tu te-ai intrebat vreodata. Oare cat de frumoasa a-r putea fi lumea asta fara astfel de podoabe decorative?

    RăspundețiȘtergere
  11. Draga Irina imi place la nebunie cum scri despre oameni.Se vede clar ca iti place sa ai in jurul tau numai oameni care te iubesc si oameni in care poti avea incredere.Si se mai vede cat de mult iti place sa scri,tu esti o presoana speciala cu un suflet bun.

    RăspundețiȘtergere
  12. Prin 2011, cineva spunea într-un comentariu pe blogul meu că am de transmis ceva...din fericire, unele lucruri nu se uită. Era o fiinţă bună, aureolată de un suflet nemaîntâlnit care mai târziu, a scris ceva frumos. Ardeleancă parcă la origine, nu mai reţin :D Ideea e că cel puţin eu, te înţeleg. Am lipsit ENORM din " bloggereală " şi m-am întors acum din " Dragoste de doruri ". Cât despre cele spuse de tine mai sus, pot să mă citez pe mine cu permisiunea ta: uneori, renaştem din lacrimi, din durere şi din suferinţă. Tu, ai renăscut de mult timp. Toţi renaştem. Oameni suntem şi de aceea avem inclusiv noi frustrări, pentru nedreptăţile lumeşti. E în firea lucrurilor. Mă regăsesc şi eu în ceea ce ai scris dar am o metodă eficientă: iertare şi apoi indiferenţă. Irina Binder o cheamă pe femeia frumoasă ca o conştiinţă care a spus asta, mai ţii minte? Eşti atât de puternică prin sensibilitatea ta că uiţi iute ceea ce ne înveţi şi pe noi, dar nu îmi convine dacă e să fie cu riscul să te necăjeşti tu. Scopul " Insomniilor" este să ne rătăcească frumos printre " Fluturi". Restul e o poveste deloc nemuritoare. Vorbele împotriva noastră şi invidia mor singure. Dacă ne vom mai întâlni în următoarea viaţă, o să îţi povestesc mai multe. În asta e prea mult de spus şi nu prea e timp, deci îl contrazic pe Paler. La bună vedere şi gânduri frumoase din depărtări.

    RăspundețiȘtergere
  13. Foarte înțelept e să nu luăm personal răutățile și să înțelegem că un om răutacios e un om nefericit și nemulțumit de propria persoană.

    RăspundețiȘtergere
  14. Bună seara, eu nu inteleg de ce oamenii sunt asa rai? Și eu pot fi rea sau critică dar atunci când nu sunt înțeleasă, sau su nu stiu să ma fac înțeleasă. Dar răutatea mea rezuma în răbufniri când intr-un în panică de timp, cand am de terminat o lucrare si am impresia ca nu o pot termina la timp. Eu de fapt, pentru mine fiecare om are frumusețe lui.fiecare om este special cu calități în primul rând . În fata mea nici o persoană nu trebuie sa depună eforturi să isi arate ce are frumos în el. Dar ma uimește de ce acești oameni pe care eu îi vad ca pe niște creații reusite din multe puncte de vedere , de ce tocmai ei merg în stânga și în dreaptă și ma discuta punandu-mi în cârcă lucruri și fapte urâte parca as fi dușmanul lor încercând să ma distruga și să ma elimine din colectiv. Menționez ca sunt o persoana destul de plăcută la vedere și incerc sa fiu la fel de plăcută și în comportament. Oamenii ma urăsc chiar daca eu îi iubesc ! Este foarte greu ! ! !

    RăspundețiȘtergere