Într-o zi te saturi!



Într-o zi oboseşti şi te saturi. Te saturi să convingi oameni încăpăţânaţi şi să lupţi cu ei pentru binele lor.
Te saturi să te explici mereu, să îți justifici fiecare cuvânt, fiecare acțiune și fiecare neputință.
Te saturi să le dovedești mereu ce sentimente ai celor care au impresia că nu sunt destul de apreciați și de iubiți. 
Te saturi să le gâdili orgoliile, să-i menajezi şi să le spui doar ceea ce le place să audă unor oameni care nu suportă adevărul, care au pretenţia să fii ipocrit de dragul unei relaţii armonioase. Te saturi să-i tratezi de parcă ar fi mai presus decât tine şi de parcă le-ai datora toată atenţia şi dăruirea ta.
Te saturi să te rogi de oameni mofturoşi, care se cred centrul universului şi care trăiesc cu impresia greşită că toţi ceilalţi sunt datori să le stea la dispoziţie şi să le facă pe plac.
Te saturi să îi tot asculţi pe cei care se văicăresc din orice motiv banal şi nesemnificativ, care au mereu câte un motiv de nemulţumire, care nu văd nimic bun şi frumos în nimic şi în nimeni. Te saturi de tendinţa obsesivă de victimizare a unora.
Te saturi să fii folosit, irosit, istovit, enervat. Te saturi de vampiri energetici, de oameni egoişti, indiferenţi la sentimentele tale, care te încarcă negativ și care îți fură pacea sufletului
Te saturi să faci mereu eforturi disperate să-i mulţumeşti şi, devii deodată indiferent. Imun. Pentru că realizezi că nimeni nu este nici mai presus și nici mai important decât tine. Și pentru că realizezi că meriți altceva.





  1. Iti mulțumesc. Cuvintele tale ma inspira de fiecare data

    RăspundețiȘtergere
  2. Scurt, concis si cu mult talc. Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  3. jocul inspiratiei este iubirea...alta decat cea cunoscuta ...o alta forma de iubire....nu am timp sa explic...

    RăspundețiȘtergere
  4. Adevarat Irina! Vine un timp in viata cand tot ce vrei este dragoste, apreciare, pace si liniste asa ca ma inconjor de oamenii care respecta acelasi valori.

    RăspundețiȘtergere
  5. Draga mea ,daca ai stii ! acum citeva minute ma gindeam la ce ai scris tu aici si imi doream sa pun pe hirtie acele ginduri,dar cum nu prea am talent dumnezeu ma adus la tine ca sa imi citesc propriile ginduri. :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Ma regasrsc ***** in toate cele scrise ;si cate alte persoane !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

    RăspundețiȘtergere
  7. Partea 1
    Comentariul pe care am sa-l scriu se datoreaza sotiei mele iubitoare si pe care la randu-mi o iubesc nespus de mult. Ieri mi-a aratat articolul si dupa ce l-am citit l-am aprobat si comentat impreuna. Sunt cuvinte pe care le gandesti dar nu le rostesti. In sfarsit cineva,si nu oricine, a spus-o. Dar astazi, in timp ce munceam, ma gandeam la articol si m-am surprins spunandu-mi - trist dar adevarat. Apoi un beculet rosu mi s-a aprins in minte. Cum adica trist? Tristetea desi nu face parte din armata de cuvinte ce insoteste raul, se datoreaza totusi lui. Daca e tristete nu e bucurie, daca nu e bucurie nu e iubire, si daca nu e iubire inseamna ca Dumnezeu lipseste din ecuatia asta. Desigur marea majoritate a celor ce au citit articolul se regasesc in ipostaza persoanei nedrepatite, a celui ce s-a saturat, chiar daca uneori pe parcursul vietii si noi am fost de partea cealalta, rai si meschini, am inteles ca proverbul "ce tie nu-ti place, altuia nu-i face" este foarte corect si adevarat, ca de alfel toate proverbele romanesti ce cristalizeaza in cateva cuvite simple,mii de ani de experienata si intelepciune populara. Asa ca am hotarat sa fim de partea binelui, sa fim corecti si buni. Dar oare noi n-avem nici o vina cand suntem tratati asa? Oare noi nu gresim cu nimic? Ba eu cred ca da. "Nimeni nu se poate implinii in afara iubirii" spunea parintele Pantelimon de la Manastirea Oasa. Nu ne-am "implinit" suficient, nu iubim din suflet.Ori confundam iubirea cu dragostea si nu o acordam orcui ori credem ca iubirea este o stare de slabiciune in lumea de astazi, cand de fapt ea este calea. Omul este facut de Dumnezeu din iubire, noi avem inlauntrul nostru un izvor nemasurat de iubire dar il tinem zagazuit. Ne place sa fim iubiti dar noi iubim atat de putin. Daca i-am iubii cu adevarat pe cei ce ne fac asta am diferitil. Daca alegem calea iubirii, n-am putem sa-i lasam pe cei care fac asta in greseala, le-am arata unde si cum gresesc.Nu prin dezbateri, nu prin argumente, nu prin contraziceri si cearta ci pur si simplu spunandu-ne parerea noastra. Iar daca parerea mai este urmata si de fapta lucrurile ar sta cu totul alfel.Dar noua ne este suficient sa stim ca noi avem dreptate, si chiar avem o placere rautaciuasa uneori sa-i lasam in greseala. Uitam ca aprobarea noastra tacita inseamna o semnatura in alb pe fapta lor ce va sa vina pe viitor. Le confirmam lor ca sunt"pe drumul cel bun".Presupunem ca toata lumea stie ca noi suntem nedreptatiti, dar poate ca unii nu stiu si iau acceptarea noastra ca o aprobare pentru cei din urma. M-am inrebat de ce facem totusi asta daca realizam ca lucrurile nu sunt asa cum ar trebuii? Pai de cele mai multe ori credem ca nu se cade, ca interlocutorul este mai in varsta ca noi, ori din alta clasa sociala mai superioara,ori mai cu studii, ori mai bogat punct de vedere material sunt cei din urma din punct de vedere spiritual, iar noi-cei din urma din punt de vedere material putem fi cei dintai din punct de vedere spsau cel mai dificil caz este "sefu" nostru. De parca in fata lui Dumnezeu cei batrani au reducere de graseli, sau cei mai "studiosi" au scutire sau cei bogati dau o valiza cu dolari spaga ca sa fie judecata mai usoara, ori sefiilor li se accepta ceva in plus. Nimic din toate astea nu se intampla.

    RăspundețiȘtergere
  8. Partea 2
    Uitam ca ne aflam exact acolo unde trebuie si atunci cand trebuie sa invatam cava. Si in functie de ivatatura care ne-o insusim evoluam sau nu pe calea spirituala. Cred ca zicala "Cei din urma vor fi cei dintai" s-ar potrivi destul de bine aici.Adica, ei - cei dintai din iritual. Putem fi, dar nu suntem. Avem acel izvor al binelui in noi, pentru ca realizam toate cele le-a expus atat de bine Irina, dar nu mergem mai departe, stagnam, stam in zona gri. Dar nu exista gri in spiritualitate, exista doar alb sau negru. Avem o sansa extraordinara sa folosim iubirea pentru a ne schimba pe noi in primul rand, si n-o folosim. Daca nu ne folosim de iubire sa devenim mai buni, mai devreme sau mai tarziu o sa parasim zona gri catre negru. "Pentru ca raul sa triumfe este suficient ca binele sa nu faca nimic". Lupta s-a dat totdeauna in interiorul nostru, unii au pierdut-o altii au castigat-o dr multi inca nu au dat-o.Si nu este vorba numai de noi, este vorba si de ceilati ce ne fac rau momentan, ce au nevoie de iubirea noastra sa se "contamineze" si ei cu bine.Nu ne convine cum suntem tratati, dar vrem ca "celalat" sa se schimbe, nu noi.Cum am putea fi noi,ca doar noi avem dreptate? Si daca nu ne schimbam noi, adica sa ne spunem punctul de vedere, cei drept cu calm si fermitate cu blandete si iubire cu sinceritate si diplomatie, ce facem? Facem compromisuri. Lasam de la noi. Ca sa nu creem discutii, sa nu ne certam, sa nu creem rupturi. "Lasatul de la noi" este calea usoara, este buna intentie ce te duce in directia gresita, este ispita. Cand alegem ceea ce credem noi ca este calea grea, si chiar este grea uneori, suntem pe drumul cel bun Chiar daca la inceput este mai greu si pot apare acele confruntari de care ne tot ferim si le tot amanam, in final vom avea infinit mai mult de castigat nu numai noi ci si cei carora incercam sa le dam o pilda. Si in definitiv chiar daca o sa "pierdeti" cativa "prieteni" cine de fapt va pierde: voi care ati ramas in anturaj fara persoane ale caror comportamente va faceau rau sau ei care au pierdut o persoana care-i iubeste si pt. ca-i iubea le-au spus adevarul ce nu le-a convenit si a dus la cea despartire. Stiu ca e "usor de zis greu de facut", si eu ma simt uneori ca medicul ce dupa un consult ii scrie pacientului o reteta cu tigara aprinsa in coltul gurii si ii zice sa nu fumeze ca dauneaza sanatatii, dar asta cred ca este calea. Compromisul, are rostul lui, nu-i poti zice omului despre una sau alta, chiar cu blandete,cand este suparat ca are copilul bolnav sau cand cineva ia lovit masina, dar el(compromisul) este si trebuie sa ramana o exceptie, nu sa devina sport national. Ganditiva putin, daca stramosii nostrii(da chiar avem asa ceva pt. cei ce i-au iutat) lasau de la ei mereu si mereu,noi nu mai existam azi ca natie. Ei si-au spus intodeauna parerea, calm si ferm chiar daca raul ne-a lovit continuu si tare.Dupa 1000 de ani de hoarde migratoare si 1000 de imperii ce ne-au lovit nencetat raul a vazut ca nu ne poate invinge asa, din exterior, si si-a schimbat strategia. De vreo suta de ani ataca din interior,si la propriu si la figurat.N-ae indus niste virusuri comportamentale ce vrea sa ni le prezinta ca fiind ale nostre si nicidecum ale lui.Noi baieti buni l-am crezut ne-am lasat pacaliti si mintiti si efectele n-au intarziat sa apara."Minte-ma frumos" este titlul unei comedii romanesti aparute de curand.Ca in film asa si-n viata.Nu vrem "crudul adevar" preferam o minciuna frumoasa. Daca vrem sa invigen raul si noi trebuie sa adoptam aceeasi strategie, sa ne schimbam pe noi insine din interior si apoi negresit binele va triumfa. Va urez sa va raspundeti la intrebarea ce v-a adresat-o Irina - "v-ati saturat?"
    Sa iubiti si sa fiti iubiti la randul vostru.
    Eugen.

    RăspundețiȘtergere
  9. Irina,cand va aparea vol 3 din seria Fluturi?

    RăspundețiȘtergere
  10. Te rog raspunde..te implor

    RăspundețiȘtergere
  11. De unde as putea cumpara bratara ,, Nimic fara Dumnezeu,,?

    RăspundețiȘtergere
  12. Si oare cand voi deveni si eu indiferenta? Tu oare cum ai reusit?

    RăspundețiȘtergere
  13. si cand te porti bine cu sora ta si ea e stisfacuta doar cand te vede umilita si lasi mereu de la tine si nu se schimba ce trebuie sa faci ...sa devii indiferenta

    RăspundețiȘtergere
  14. Astăzi, chiar și ieri, vorbele Irinei Binder mi-au venit ,,mănușă". Parcă a gândit cu mintea mea, cu sufletul meu.

    RăspundețiȘtergere