Trebuie să știi când e cazul să pleci...



Când am suferit pentru prima oară din cauza lipsei de considerație (pe care o manifesta o prietenă față de mine), am avut norocul să îl am pe tata alături. Nu ştiu cum se făcea, dar el găsea mereu cuvintele potrivite cu care să îmi aline tristeţea şi prin care să mă facă să înţeleg adevărul profund din spatele anumitor situaţii. Îi sunt recunoscătoare pentru înţelepciunea cu care m-a îndrumat în viaţă, iar dacă astăzi sunt omul care sunt, acest lucru i se datorează şi lui.
Aveam pe atunci o prietenă, să-i spunem Ioana, pe care o preţuiam foarte mult, dar care se purta din ce în ce mai rece cu mine. Oricât de multe eforturi de apropiere făceam, aveam impresia că nu mai reuşeam nicicum să-i fac pe plac. Şi nu mă simţeam vinovată de nimic, iar ea nu îmi spunea despre ce era vorba, ca să ştiu măcar cu ce o deranjasem şi să-mi cer scuze. Ea era tot mai distantă, iar eu tot mai tristă. Nu înţelegeam de ce.
Când i-am spus tatălui meu că Ioana se comportă astfel, cu tactul lui caracteristic de care mi-e dor în fiecare zi, tata mi-a amintit imediat de o cunoştinţă de-a noastră care avea prostul obicei să meargă des în vizită la cunoscuţi şi să uite să mai plece. Era vestită pentru obiceiul ei deranjant de a sta mai mult decât se cuvenea, uneori până noaptea târziu, şi cei din cercul nostru de prieteni începuseră să o evite.
Nu înţelegeam de ce tata îmi dăduse acest exemplu – care era legătura dintre acea cunoştinţă şi prietena mea, dar tata m-a lămurit.
- Fetiţa mea, în viaţă trebuie să ştii când e timpul să pleci din casa unui om sau din viața lui. Trebuie să simţi când nu eşti dorită și nu trebuie să aștepți până când prezenţa ta devine deranjantă. Nu abuza de ospitalitatea unui om. Trebuie să ştii când e cazul să te retragi. Să nu insişti niciodată să rămâi acolo unde observi că nu eşti bine primită. Sufletul omului este ca o casă: nu insista să rămâi dacă nu te mai simți dorită acolo... Ceea ce e în exces dăunează. Fii mereu atentă cu cât te expui – mai bine să fii scumpă la vedere, iar când apari prezenţa ta să fie apreciată, decât să îi oboseşti pe oameni. Fii atentă să îţi crească rădăcini numai în casa şi în viaţa celor care contează. În rest, fii precum vântul – vii, stai puţin şi apoi pleci mai departe. 



Fragment din Cartea Insomnii

Irina Binder - Insomnii




  1. Cita dreptate avea tatal tau ! Asa este , trebuie sa ne dam seama cind nu mai suntem bine veniti intr-o relatie , indiferent de natura ei !

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte adevarat!!Te felicit Irina pentru aceste ganduri atat de similare cu ale noastre.Din pacate uneori suntem foarte toleranti cu cei dragi si nu punem mereu punct cand trebuie.

    RăspundețiȘtergere
  3. minunat tot ce scrii. minunat parinte care a stiut cum sa te modeleze

    RăspundețiȘtergere
  4. Si totusi,cand moare un copilas de cativa anisori de o boala nemiloasa,cand oameni nevinovati sunt spulberati de nebuni care apasa pe acceleratie ..priveste lucrurile invers...pentru cel care face actiunea e alegerea lui,dar pentru celalalt?Fata violata,e vina ei,persoana ucisa de criminal, e tot vina ei,s-au aflat la locul nepotrivit si momentul nepotrivit?Dumnezeu chiar nu se implica niciodata in nimic,totul e un hazard,atunci de ce mai credem in El?Daca nimic dar absolut nimic nu depinde de El?

    RăspundețiȘtergere
  5. Va rog mult,ajutati-ma..unde trebuie sa ma inregistrez,ca sa pot citi regulat blogul irinei Binder?

    RăspundețiȘtergere
  6. Cuvinte profunde si frumoase ! Un gind bun !

    RăspundețiȘtergere
  7. Cele mai frumoase ganduri pentru un OM minunat !

    RăspundețiȘtergere
  8. Pari o fată deșteaptă; am să fiu cu ochii pe tine!!!!

    RăspundețiȘtergere