Educaţia începe cu lumea poveştilor



Una dintre cele mai frumoase poveşti pe care mi le-a spus tata când eram copil a fost despre doica lui. 
Era o doamnă trecută de 50 de ani, care lucra în casa bunicilor mei încă din tinereţe. Era omul bun la toate, cunoştea rostul casei şi cred că era persoana în care bunicii mei aveau cea mai mare încredere. Ştiam de la tata că doica lui a fost mereu singură. De când s-au născut tatăl meu şi fraţii lui, acea femeie a avut grijă de ei.
Tata mi-a povestit că doica lui avea o carte de poveşti din care îi citea seara înainte de culcare. „Cred că mi-a citit cele mai frumoase poveşti” mi-a spus tata.
Când era mic, tata privea cartea groasă de poveşti ca pe un obiect magic. De-a dreptul miraculos. Cartea stătea sus, pe cel mai înalt raft din bibliotecă, iar doica o lua ori de câte ori tata o ruga să-i citească o poveste.
Anii au trecut, doica a murit, iar tata a ajuns bărbat în toată firea. Într-o zi, când a mers să reamenajeze casa în care a copilărit, a găsit în mulţimea de cărţi acea carte fantastică ce i-a înfrumuseţat copilăria. Şi-a amintit de îndată de bucuriile copilăriei şi s-a dus cu gândul imediat la o poveste care îi plăcea foarte mult, pe care o ruga mereu pe doică să i-o citească. Nostalgic, tata a luat cartea prăfuită şi a privit-o. Copertele învechite şi cartonate, de pe care se mai vedea puţin scris auriu nu-i spuneau nimic. A deschis nerăbdător cartea, sperând că va găsi acolo poveştile minunate care i-au încântat copilăria, dar în cartea aceea cu litere gotice nu erau poveşti… Era scris cu totul şi cu totul altceva...
 Atunci tata a realizat că doica lui nu ştia să citească, ci inventa poveştile pe care i le spunea cu atâta dragoste şi răbdare. Ori poate că îi spunea poveşti pe care le auzise şi ea în copilăria ei. 
Această relatare m-a impresionat prin simplitatea şi bunătatea acelei femei care, deşi nu ştia să citească, nu le-a răpit copiilor de care avea grijă bucuria poveştilor. Această întâmplare este ea însăşi o poveste despre dragostea unei femei pentru un copil care avea nevoie de magia basmelor, care avea nevoie să viseze senin la lumea fabuloasă în care totul este posibil.
Tata a păstrat cartea cu sfinţenie, ca şi cum acolo chiar s-ar fi aflat poveștile pe care doica lui i le „citea”.
Dragi părinţi, v-aţi gândit vreodată cât de important este pentru un copil ca părinţii lui să îi citească poveşti? Eu cred că, prinşi în iureşul vieţii agitate de azi, părinţii zilelor noastre au uitat să îşi mai petreacă timpul citindu-le copiilor poveşti. Preocupaţi să le oferim copiilor „totul” – adică toate bunurile materiale pe care noi nu le-am avut – uităm ce este mai important pentru ei – clipele împreună.
Copiii nu îşi vor mai aminti ce lucruri le-aţi oferit, dar îşi vor aminti cu mult drag ce momente le-aţi oferit. Cele mai frumoase amintiri ale lor trebuie să fie despre apropierea dintre ei şi părinţi, despre momentele calde, de fericire, despre momentele când au fost ajutaţi să înţeleagă, să creeze, să viseze, când au fost copleșiți cu dragoste și atenție…
Educaţia începe cu lumea poveştilor… mă ţineţi minte asta?

Şi, pentru că anticipez deja întrebarea voastră “ce cărţi ne recomanzi pentru copii”, vă dau o lista mică, deocamdată. Lângă fiecare titlu găsiți și link unde puteți comanda cartea, cu transport gratuit prin curier, până la voi acasă.

Micul prinț:  http://bit.ly/miculprint
Cuore, inimă de copil: http://bit.ly/inimadecopil
Regatul de gheață: http://bit.ly/regatuldegheata
Prinț și cerșetor: http://bit.ly/printsicersetor
Fantasticul domn vulpe: http://bit.ly/Fantasticul-domn-vulpe
Coliba unchiului Tom: http://bit.ly/Coliba-unchiului-Tom
Pollyanna - Jocul Bucuriei: http://bit.ly/Pollyanna-Jocul-Bucuriei
Din cetatea lui tu în cetatea cerului: http://bit.ly/Din-cetatea-lui-Tu-in-cetatea-cerului






  1. Multumesc Irina pt acest articol! Nu sunt parinte, dar imi aduc aminte cu o deosebita placere de anii copilariei, cand citeam acele carti de mai sus. Pur si simplu uitam de lumea reala; eram acolo in lumea fanteziei cu Colt Alb, cu Lassie, Robinson Crusoe, Moby Dick si bineinteles sa nu-l uitam pe Jules Verne...
    Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  2. Povesti nemuritoare, Basmele romanilor de Petre Ispirescu.. Noua ne plac cartile cu o singura poveste, care au pe o pagina povestea si pe cealalta imagini. Chiar daca Alex are doar 3 ani si jumatate, mergem impreuna cam de 2 ori pe luna si cumparam carti de povesti.

    RăspundețiȘtergere
  3. Cabana Unchiului Tom! O carte splendida pe care am citit-o cand eram mica si am recitit-o acum vre-o doi ani! Senzationala!

    RăspundețiȘtergere
  4. Fetei mele ii plac povestile inventate de mine:)Nu le prefera in mod deosebit pe cele din carti numai ca ele sant atat de haioase ca e greu sa te culci in hohote de ras:P

    RăspundețiȘtergere
  5. In care bunicii mei aveau cea mai mare incredere... ai facut un dezacord, sunt convins ca din graba, dar la cum ne-ai obisnuit da rau.
    Un cititor pe nume Marius B

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! Păpasem un u! :)

      Ștergere
    2. Recomand si eu " Cei trei veseli naparstoci" de Vlad Musatescu.
      am citit-o si recitit-o de foarte multe ori cu aceasi placere

      Ștergere
  6. Eu am iubit Aventurile lui Habarnam, iar dupa ce am mai crescut am indragit, am ras si am plans cu Ciresarii si Winnetou!

    RăspundețiȘtergere
  7. Setul de 6 volume foaaaarte frumos povestite si ilustrate "Descopera Biblia". Copiii vor gusta intamplarile de demult, vor gasi eroi si modele cum azi nu reusesc sa vada, vor astepta nerabdatori ca un adult sau chiar ei (daca stiu sa citeasca) sa deschida din nou unul din volume. Sa tot ai timp de partasie!

    RăspundețiȘtergere
  8. uitasem ce magic este sa te pierzi in lumea basmelor multumesc irina













    uitasem ce magic e sa te pierzi in lumea basmelor

    RăspundețiȘtergere
  9. Draga Irinuca ,m-a emotionat acest articol deosebit ,frumos si incantator tuturor!!.Adevarat ,lumea copiilor incepe totdeauna cu povestioare ,poezii ,modul de comunicare ,de apropiere intre relatia frumoasa ,mama-copil .tata-copil ,de ce nu atat de minunata ,prin toate aceste si parintii s ,,trezesc copii",amintindu-si de frumoasele momente ale copilariei sale ,cand cu drag invatam povestioare ,,capra cu trei iezi",ursul pacalit de vulpe",punguta cu doi bani"etc.care si astazi ar trebui urmate ,citite ,ajutat copiii si nepotii ,pentru un mod de crestere mai frumos ,m-ai comunicativ ,spiritual ,crestineste ,educativ!!!Multumesc din inima pentru acest spatiu ,am copii ,dar si nepotei ,ma simt fericita si implinita ,ca facem ceea ce este frumos si bun ,cum -ar trebui fiecare dintre noi ,sa aiba sentimente ,raspuderi ,dragoste ,iubire ,credinta ,multa rabdare si putere in toate ,in viata de zi cu zi!!Doamne ajuta tuturor de pretutindeni ,sa nu uitam ,,a te pierde in lumea basmelor ," inseamna a trai ,a te rgasi in fiecare moment ,pentru a merge inainte implinit si fericit !!va multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  10. Fetitei mele ii place foarte mult cartea "Micutele Doamne"

    RăspundețiȘtergere
  11. Mi-a placut foarte mult cartea Secretul multumirii(Pollyanna), este o carte pentru copii, dar si pentru adulti, avand in vedere mesajul pe care il transmite.

    RăspundețiȘtergere
  12. Sa nu renunti niciodata la a scrie carti finca Dumnezeu ne-a dat tuturir cate un dar iar darul tau este de a scrie.

    RăspundețiȘtergere
  13. intr-adevar educatia incepe acasa, si cum ar putea incepe mai bine daca nu cu o poveste?

    povestile sunt cea mai buna forma de a instrui moral copii si pentru a le mari bagajul de cunostinte

    prin povesti au fost transmise informatii pretioase, chiar si inainte de aparitia scrisului...

    RăspundețiȘtergere
  14. Frații Grimm - Povești și Hans Christian Andersen - Povești! :)

    RăspundețiȘtergere
  15. O carte care ca copil m-a impresionat mult a fost Aventurile lui Habar n-am .Alte cărți pe care le-as recomanda sunt 1001 de nopți, Muc cel mic și Amintiri din copilărie de Ion Creangă. ȘI azi încă pot sa rad cu pofta de povestirile lui.

    RăspundețiȘtergere