Vorbind despre mine, te descrii pe tine!

Ca răspuns la anumite întrebări de genul: “De ce nu te iei de Cutărescu pentru că te bârfeşte” şi lista continuă cu “te copiază”, “ţi-a făcut rău”, “spune minciuni despre tine”, etc…

Am detestat mereu conflictele şi discuţiile, mai ales cu oameni care nu au caracter. Ori, cineva care decade la asemenea mizerii este clar că prin definiţia lui este un caracter urât.

Sunt oameni cu care nu se poate comunica şi consider absolut inutil să încerci să te aperi şi să îţi revendici drepturile în faţa celor fără scrupule şi fără omenie.

Am preferat să îmi văd de drum şi să îi las să vorbească aiurea în urma mea. Şi nici măcar nu sunt supărată pe aceste persoane, fiindcă sunt demne de compătimit dacă au preocupări atât de dezonorante.

Aceste persoane n-au decât să creadă că eu nu ştiu ce fel de caractere au şi că au reuşit să mă păcălească… Important este că eu le cunosc foarte bine, le ştiu scopurile (mărunte şi mizerabile, de obicei), le cunosc strategiile, intrigile, slăbiciunile şi frustrările... Ştiu foarte bine cine sunt şi ce roluri joacă, în funcţie de interesele lor…

Nu am încercat să comunic cu ei fiindcă nu merită şi pentru că nu pot pretinde de la ei mai mult decât sunt prin definiţia lor… Tata avea o vorba: “Unui om în pielea goală, n-ai ce să-i ceri din buzunar.”

A intra în conflicte cu astfel de oameni ar însemna degradare, timp pierdut şi nervi irosiţi.

Toate acţiunile acestor oameni vorbesc despre ei înşişi: despre valorile lor, despre preocupările lor, despre calitatea lor umană.

Mai important decât să îmi revendic eu drepturile şi să îmi apăr reputaţia pe care aceştia caută să mi-o strice, este ceea ce ştiu eu despre mine şi ceea ce fac eu. Nimic nu se compară cu un suflet plin de pace şi mulţumit, cu o conştiinţă curată şi cu libertatea de a putea susţine privirea oricui, fără a mă ruşina cu cine am fost şi cu ce am făcut. N-am datorii la nimeni, n-am făcut rău nimănui. Singura mea datorie faţă de oameni este respectul, pe care îl acord chiar şi acestor persoane care n-au înţeles că denigrându-mă nu mă pot murdări pe mine, ci se murdăresc doar pe ei.

Nu sunt şi nu voi fi niciodată victima acestor persoane… Ei sunt victimele propriilor lor răutăţi…

Sunt nefericiţi, iar eu, pe oamenii nefericiţi nu mă pot supăra.

Prin toate vorbele și faptele lor, oamenii se descriu pe ei înșiși.