Uneori, cel mai rău este, de fapt, cel mai bun...



- Eşti cel mai rău tată din lume! Şi te urăsc!, i-am spus lui tata, cândva, când eram copil, doar pentru că el nu mi-a făcut pe plac cu ceva…

Tata mă iubea ca pe ochii lui din cap. Mă diviniza. Eram visul lui împlinit, al unui om greu încercat de viaţă, foarte singur, care nu mai avea nicio perspectivă şi care, la 50 de ani m-a primit pe mine, ca pe un dar, ca pe o nouă viaţă.
M-a răsfăţat în cele mai frumoase feluri. Mi-a adus flori încă de când aveam câţiva anişori, buchete făcute la florărie, pe care mi le dăruia negreşit de fiecare dată când era 1 martie, 8 martie, ziua copilului, ziua mea… Mi-a cumpărat tot ce a fost mai frumos, n-a considerat nimic ca fiind prea mult şi prea scump pentru mine… N-a considerat că la 14 ani era prea devreme să am un parfum scump şi nici o extravaganţă să îmi cumpere un cal, când am împlinit 8 anişori.
Mi s-a dedicat în totalitate, pentru că am fost universul lui. A ascultat la nesfârşit poveştile mele, a fost spectator ore în şir când îi cântam cocoţată pe masă cu un spray pe post de microfon. 
A îngheţat ore în şir aşteptându-mă la patinoar să mă mai dau încă o tură şi încă una…
A cărat zeci de bolovani, aplecadu-se la vârsta de 60 de ani ca să-i ridice, pentru a-mi face în curte un rond cu flori.
Mi-a spus sute de lucruri frumoase, pe care m-a rugat să le scriu ca să le pot avea atunci când el nu va mai fi lângă mine să mi le mai spună…
Dar a fost corect şi sever. Dragostea faţă de mine nu l-a făcut subiectiv.
Când m-a dezaprobat, m-a certat. Când am greşit m-a pedepsit. Aveam o listă cu 15 pedepse, din care, ori de câte ori făceam câte o boacănă, trebuia să îmi aleg una… şi niciodată nu mi-a ridicat vreo pedeapsa înainte de termen, indiferent cât de mult îl durea tristeţea mea.
Nu m-a menajat doar pentru că eram doar un copil şi nici nu mi-a angajat o femeie care să facă treburile casei, deşi starea financiară i-ar fi permis… a preferat să învăţ să fac totul singură, să întreţin o casă, să gătesc, să mă întreţin pe mine şi să preţuiesc lucrurile şi munca altora. Mai târziu a regretat, considerând că mi-a sacrificat copilăria… N-a fost aşa. Am avut o copilărie de poveste. Cu excepţia momentelor în care auzeam copiii jucându-se pe afară, iar eu trebuia să calc sau să fac treabă în casă, am doar amintiri frumoase… Amintirile mele cuprind zile pline de soare, de fructe, de flori, de zâmbete, alergări către braţele lui primitoare, vocea lui blândă, serile în care cântam amândoi…
Amintirile mele sunt despre un tată răbdător, care refăcea de zeci de ori grămada de frunze uscate pentru a mă trânti eu peste ea… sau care stătea ore în şir, făcând echipă bună cu un copac de care legam elasticul pentru a sări…
Amintirile mele sunt despre un tată generos care, când mergeam la cofetăria mea preferată şi mâncam profiterol, mă întreba mereu dacă mai vreau unul. Şi făcea la fel şi după al 2-lea... Nu i se părea aiurea dacă voiam să mănânc mai multe, iar lumea condamna asta. Şi totuşi, n-am avut roşu în gât şi n-am văzut spital în copilărie… Şi da, mi-a permis să beau cafea când aveam vreo 6 anişori, un moment pe care nu îl voi uita, fiindcă ospătarul era siderat de faptul că un copil şi-a comandat o cafea! :)
Amintirile mele sunt despre zile în care îl întrebam pe tata ce vrea să gătesc, iar el spunea: “Azi îmi duc prinţesa la restaurant!”... Şi despre momente în care, după ce termina de mâncat ceva gătit de mine, îmi pupa mâna şi îmi spunea că n-a mai mâncat niciodată ceva atât de bun, chiar dacă era cea mai dezgustătoare mâncare.
Amintirile mele sunt despre un tată corect, înţelept şi cu valori. Despre poveşti în care îşi elogia părinţii şi prietenii…
Amintirile mele sunt despre un tată care o iubea pe mama, care o prețuia și care îmi vorbea mereu foarte frumos despre ea. 
Amintirile mele sunt despre un tată care, atunci când vorbea despre mine i se luminau ochii și care se emoționa foarte mult când îi spuneam câte ceva frumos...
Şi totuşi, când a fost nevoie să mă corecteze, a aplicat pedeapsa pe care a considerat-o potrivită. Nu mi-a spus niciodată ceea ce mi-ar fi plăcut să aud, nu m-a lăudat nemeritat, deşi mi-a făcut cele mai frumoase complimente pe care le-am primit vreodată... Nu m-a menajat atunci când a trebuit să îmi pună oglinda în faţă şi să îmi arate că greşesc, că sunt rea, că sunt urâtă, că sunt necinstită… Aş fi îndurat orice, numai supărarea lui nu o puteam suporta… Pentru că şi eu îl divinizam. Aş fi făcut orice ca să îl mulţumesc şi, drept dovadă, i-am pus în braţe zeci de diplome… Am încercat să fac tot ce ştiam că îl face fericit și mândru şi niciun efort nu mi se părea prea mare… Ştergeam geamurile casei şi dalele de piatră din curte, ori de câte ori ploua, fiindcă ştiam că nu îi plăcea să le vadă stropite… Mă trezeam cu noaptea în cap şi dădeam zăpada din curte pentru a face o potecă spre poartă, ştiind că mă va conduce când aveam să plec la şcoală. Îi cunoşteam toate tabieturile şi aveam grijă să aibă mereu cămaşa călcată şi batista curată în buzunarul hainei… Când îşi bea cafeaua îi aşezam ceşcuţa cu tortiţa în faţă, ca să nu fie nevoit să o întoarcă… Iar la ora 8 fix, eram mereu în casă, despărţindu-mă cu greu de copiii de afară, pentru că nu mi se părea normal ca tata să cineze singur…
Şi totuşi simt că nu am făcut destul, aşa cum, cu certitudine şi tata a simţit, că ar fi putut face mai mult pentru mine… Dar eu ştiu că a făcut TOTUL, ENORM, că s-a întrecut pe sine… că a fost, de fapt, cel mai BUN tată din lume.

Nu ştiu de câte ori i-am spus lui tata că este cel mai rău tată din lume… dar ştiu că el nu mi-a spus niciodată că sunt cel mai rău copil din lume. Ba chiar am o amintire preţioasă, prin care tata mi-a spus ce părere are despre mine:

- Tati, când o să fiu mare, vreau să am un soţ aşa frumos ca tine., i-am spus cândva.
- Eu nu sunt frumos decât atunci când te ţin pe tine de mână...

Părinţii mei mi-au dat o inimă, un nume şi un caracter… le preţuiesc prea mult ca să fiu altcineva decât cine sunt…
Și, poate că nu sunt cel mai bun om din lume, dar vreau să cred că nici cel mai rău, doar pentru că am personalitate și pentru că devin incomodă atunci când spun adevăruri care deranjează.

Cu timpul am mai spus şi altora: “Eşti cel mai rău din lume!” şi “Te urăsc!”, dar întotdeauna a spus-o copilul capricios şi răsfăţat din mine… Fiindcă niciun om nu a fost cel mai rău şi nici n-am urât cu adevărat pe cineva…
Şi mie mi s-a spus că sunt cea mai rea şi mi s-a spus şi “Te urăsc!”… dar ştiu că acele cuvinte veneau din suflete încărcate cu dureri…
Cred că "Te urăsc!" înseamnă de fapt, "Te iubesc atât de mult, încât mă doare enorm când mă dezamăgești!"
Uneori mai spun cuiva că este rău, atunci când nu îmi face pe plac şi mi se mai spune şi mie că sunt rea atunci când nu sunt pe placul cuiva…
De fapt, cred că atunci când ne supărăm, doar uităm ce însemnăm unii pentru alţii şi cât de frumos ne leagă iubirea…






  1. Am inteles mesajul si chiar cred ceea ce povestesti despre tatal tau.Prin omul care esti,oglindesti bunatatea si priceperea omului care a fost!Felicitari pentru text,pentru cuvinte,pentru "tu" :) Pupici,noapte buna.

    RăspundețiȘtergere
  2. Esti un suflet frumos.....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sufletele sunt placute si nobile.....Sufletele sunt sensibile si casante....sau marete si profunde...frumos este ceea ce reprezinta ele atunci cand ele se iubesc. Frumos este ceea ce alcatuiesc ele atunci cand alaturi traiesc si se iubesc....
      Frumos poate fi un gest,...frumos poate fi un caracter.....dar un suflet trebuie sa fie placut si nobil...

      Frumos! ,....frumos poate fi si Timpul probabil!....

      Dar intentia a fost fru... placuta!...

      Pa si Pusy!

      Ștergere
  3. Parintii sunt cei care ne dau puterea cea dintai in viata prin dragostea lor si datoria noastra este s-o impartasim.

    RăspundețiȘtergere
  4. ......foarte frumos,imi place mult:)

    RăspundețiȘtergere
  5. Ai reusit esti o rea...noapte buna pui mic

    RăspundețiȘtergere
  6. esti rea si frumoasa si il porti cu tine mereu, ce bine e sa poti spune tot ce vrei tatalui tau

    RăspundețiȘtergere
  7. Te-ai intors in iubirea neconditionata, iubirea suprema care construieste si modeleaza, care imprima pentru totdeauna un parfum specific tie....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aici trebuie aproape in toate punctele sa-ti dau dreptate !, sa te reintorci din nou in Iubirea libera , Iubirea cu simbolul Paci si fericirii , purtand in suflet si in gang doar acei porumbei ,liberi si albi, Iubire conditionata doar de sentimentul de a zbura cat mai sus cat mai departe in supremitatea Iubirii dincolo de norii gri care prin densitatea lor construeste un perete despartitor si modeleaza iubirea mai putin atragator, acolo sus vei gasi Iubirea int-ro mare de flori , cu splendide culori , cu un parfum de trandafiri , si de flori de campii, cu flori de tei si flori de iasa o mii , cu tot parfumul specific tie!...

      Eu unul as fi scris numai 2 - 3 cuvinte putin mai mult! .O asemenea Lady merita mai mult decat doar o iubire neconditionata , si parfumata!.

      Dar tot un gest placut a fost!.

      Cu dragoste si iubire Crenguta

      Ștergere
  8. Ești speciala...portia de lectura pe lannga cea biblica înainte de somn. ..te iubesc pt ce esti si scrii! Cu drag Diana!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Diana dragoste!, nu poti spune la o Lady ca e speciala. Speciala poate fi o extragere la lotto , sau echipa de fotbal castigatoare de la finala de Mondiale. Dar o Lady este intodeauna cel putin fermecatoare!.
      Despre parerea lecturi proportionate, libera alegere.
      Lectura indiferent de forma, incepand de la cea biblica pana la cea mistica , nu se proportioneaza, fiecare cat poate ,si cat vrea.

      Cu dragoste Asfaltina!.

      Ștergere
  9. Tu chiar existi? Sau esti un inger? Fiecare cuvant intra in adancul sufletului.

    RăspundețiȘtergere
  10. Aceste povestioare ma tin treaza pana tarziu in noapte.Le-as citi incontinuu,imi place atat de mult ceea ce scrii!Aceste randuri frumoase pe care tu le asterni pe hartie imi smulg uneori lacrimi din ochi,ma fac sa zambesc si imi linistesc sufletul.

    RăspundețiȘtergere
  11. Tu tot ceea ce ai trait pana acum este ca si cum ai fi avut o suta de vieti ! Iti multumesc ca ne impartasesti trairile si sentimentele tale ! Desii am crescut fara tata de la varsta de 4 ani povestea ta legeta de tatal tau m-a emotionat destul de tare. Esti o femeie minunata Irina !

    RăspundețiȘtergere
  12. Mi-am pierdut adoratul tata acum 6 zile.....simt cum imi curge sange din inima....ma simt vinovata si imi este rusine ca mananc,ca dorm,ca uit cateva secunde de el....randurile tale au fost parca scrise de mine...Multumesc,Irina Binder...

    RăspundețiȘtergere
  13. In fiecare din noi avem si rau ,se-ascunde sigur si-un bine,
    Raul cel rau sa-l cauti de prima data in suflet la tine…
    Si-atunci sa te intrebi in sine: Dumnezeu oare e cu mine?,
    Raul din noi striga nemilos si tare,bunul insa se abtine..

    In Visele noastre avem Soare oare?,sau bifari si buline?
    Calea dreapta ,sau Dreptatea Iubirii noua ne apartine,
    Si-atunci cand am gasit Iubirea,am gasit si cine sa-ne-aline…
    Fara stinte de chimie …din tot raul s-a cristalzat un bine!..

    RăspundețiȘtergere
  14. Mie imi pare o copilarie ca in armata petrecuta in cantonament dictata de un general dur, cu cateva permisii si cu o gandire inoculata de mica, o gandire inflexibila cu o personalitate puternica. Sunt frumoase cuvintele de dragoste dar e o dragoste impusa cu forta care a rapit o parte din copilarie. Esti un suflet frumos dar......armata e armata.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tie iti pare aiurea rau de tot....n-ai inteles nimic desi Irina transmite foarte bine.Ba chiar consider ca jignesti la faza cu generalul dur.....a fost un tata care a crescut singur un copil...cu multa iubire si l-a educat f bine.

      Ștergere
    2. Corectitudinea si dreptatea dor, sa stiti asta. Omul corect pare intotdeauna dur, dar nu este asa.

      Ștergere
    3. A ti se pare , ar cam insemna a nu stii nimic!...o copilarie este intodeauna frumoasa....sunt cele mai frumoase amintiri ce le purtam de-a lungul vieti cu noi...sunt cele mai nevinovate trairi ale personalitati noastre...e lumea in care totul este frumos si nu exista minciuna, doar jocul cu de-a pacalitul , nu se spun si se fac lucruri cu sub inteles , nu exista gandirea cu unghiul de 90 °, sau nu se rostesc cuvinte in unghiul de 180°...totul este o lume Dreapta ,cu oameni drepti , doar visele sunt un Labirint de Universuri cu zeci de mii de Galaxii, cu sute de mii de Stele , in care ne ne ascunem visele ...
      Tu nu ai avut defapt o copilarie?...Ti se pare ca a fost ca la armata?...
      Mie mi se pare ..., mai putin ca as-i putea fi de aceeasi parere cu tine! ... char prin absurditate .. si o copilarie chiar in armata .. trebuie sa fie char si ea frumoasa!....
      Nu locul si inprejurimile conteaza!....Omul sfinteste locul prin ceea ce este ,si prin ceea ce face si simte acolo une este ....se mai cheama sentimente sau dragoste pentru ceva ,sau cineva....
      Dragoste cu forta nu exista! ,si nici dictata de cineva ...Dictatotii n-au stiut sa iubeasca , iar dragosta cu forta paraca se chema....!,altfel se pare ..,un "suflet frumos", s-a transformat print-ro forta rapitoare intr-un Suflet placut si nobil.. sau ...incantator si fermecator! , ar definii mai exact!...

      Dar copilaria e copilarie! ... prima data trebuie s-o detii...atunci vei si stii.!..

      Cu dragoste Stropinela!

      Ștergere
  15. Minunat ca ai invatat sa ti exprimi sentimentele.... mi e dor...un dor ca albastrul infinit al cerului ...acel albastru plin de dragoste...si tata a luat o parte din inima mea cu el...si partea ramasa ii spune in fiecare zi "te iubesc tati"...

    RăspundețiȘtergere
  16. Frumos ...pacat insa ca uneori uitam ce inseamna dragostea ,oricare ar fi ea!

    RăspundețiȘtergere
  17. N-am simţit niciodată ură faţa de nimeni şi acesta este unul din lucrurile care mă bucură. Nu ştiu ce înseamnă să porţi ură cuiva şi nici nu ştiu cum aş reacţiona dacă cineva ar simţi asta în legătură cu mine. Sper să nu se întâmple niciodată. Tatăl tău a fost un om bun, generos, iubitor, profund. Ştiu că ai mai auzit asta. Te-a crescut bine.Sunt convisă că nu a luat cuvintele tale pe care le-ai expus la începutul textului drept o jignire şi că, prin capacitatea dânsului a înţeles că erai doar un copil. Te-a iertat probabil în secunda doi. Eşti deosebita. Te pup şi te îmbrăţişez cu drag.

    RăspundețiȘtergere
  18. Frumos si vreau sa cred ca si real nu doar o poveste, mie personal mi-au dat lacrimile chiar daca am peste 30 de ani si sunt barbat iar din fire sunt un pic mai sever sau poate aspru si nu las sa mi se vada sentimentele uneori dar mi-am regasit parintii in cuvintele insirate de tine si e dureros ca poate sunt zile cand uit fara sa vreau de ei si nu ii pretuiesc atat cat stiu ca ar trebui .

    Bravo si multumesc ca mai exista asemenea oameni, aceste randuri mi-au confirmat inca o data ca viata e frumoasa asa urata cum e ea, ca doar e a noastra nu a altora .

    Sa nu te opresti din scris chiar daca unii spun ca povesti, cei ce nu inteleg critica dar in nestiinta lor te fac si mai puternic .

    Real respect din partea mea si multumesc inca o data, Gabriel .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri


    1. Ce-ai vrea sa crezi sau nu Gabriela, eu ti-as recomanda doar purul adevar al realitati reale ceva in forma asemanatoare:

      1. Toate povestile au un sambure de adevar, samburii daca au magia vietii si tendinta spre lumina, mai devreme sau mai tarziu, sau poate chiar caum, incoltesc din nou in conditiile corespunzatoare. Mediu, clima, Iubire!

      2. Imi pare foarte rau de lacrimile tale, dar fiecare le avem pe ale noastre, si eu pe ale mele!

      3. La multi ani!

      4. Definitia barbatului: aspru?, sever?, rece?, pantaloni?, palaria, barba, cravata si mustata!
      Nu barbatul aste, spun eu Krenguta, doar o atmosfera pentru Soare
      cu protectie si dreptate pentru oameni, copii si flori adevarate!

      5. Fara sa vrem si fara sa stim, trebuie doar sa ne despartim, si sa spunem amin!, am plecat si iar venim!

      6. Zile in care fara sa vrei uiti de partinti tai, sunt zile pe care nu le traiesti cu adevarat, sau probabil nu sunt ale tale!

      7. Combinatia “Bine si multumesc”, o gasesc total ne-potrivita din partea noastra, doar niste femei simple, pentru o asemenea Lady.
      Eun as formula ceva de genul:

      Doamne-Ajuta si multumesc Lui Dumnezeu ca exista atata lumina , in asemenea oameni!

      De exemplu tu Lady Irina!

      8. Confirmarea vieti trebuie cautata si aratata in suflet, si prin mediul nostru inconjurator!

      9. Da!...aici trebuie sa-ti dau dreptate Gabi!
      • Fie viata rea sau buna, fie frumoasa su urata, o facem toti cu-a noastra manuta!
      • Dar ce n-am avut, vom mai primi, de cuminti vom fi.
      si in final tot a noastra va fi, fiecare ce merita va primi, si ii va apartine si ii va fi!

      10. Draga Irina, o Stea nu se opreste nici o data din axa de rotatie din Univers si gravitatie a Pamantuliu! Pamantul are nevoie de tine, chiar de vei ajunge pana la Steau Polara, sa nu te opresti sa te rotesti, si te ratacesti din drum, si sa nu crezi in povestile ce alti spun!

      Dar eu nu cred, stiu, si iti spun, tu Irinuka esti pe drumul cel bun!

      Cu multa Iubire la prezent Krenguta!

      Ștergere
  19. Extrem de frumos..as citi blogul tau l-a nesfarsit..cu toate ca am facut asta de 3 ori pana acum.Mi-ar face o placere deosebita sa te cunosc..esti un om rar..asa cum o data in viata intalnesti.

    RăspundețiȘtergere
  20. Irina..scrii extraordinar si ma ungi la suflet..tare mi-ar face placere sa te cunosc..te rog sa ne mai scrii din invatamintele tatalui tau,te-a educata atat de frumos!!

    RăspundețiȘtergere
  21. Sa fii mandra de tatal tau! Eu nu am avut un tata care sa faca lucrurile astea pentru mine, desi m-a iubit, ma iubeste in felul lui.

    RăspundețiȘtergere
  22. Frumos...si mi-ai reamintit ca familia este nepretuita!Esti o persoana deosebita!Te imbratisez cu drag si te pup.

    RăspundețiȘtergere
  23. Salutari si strangeri de mana tatei, oriunde ar fi el acum
    !

    RăspundețiȘtergere
  24. ai un suflet enorm de mare.....esti minunata,. ador tot ceea ce esti, esti o fiinta speciala pt mine!

    RăspundețiȘtergere
  25. scrii foarte frumos!fluturi ma facut sa traiesc toate starile,si uneori chiar mi a dat doza de fluturi! sper ca urmeaza si volumul trei,nu ne ai spus daaca matei a aflat de relatia dintre irina si robert..daca nu e in plan,gandeste te la asta! cu totii ne vom bucura! :) o seara buna

    RăspundețiȘtergere
  26. Esti minunata Irina! Redai atit de clar ceea ce simti, asa incit reusesti sa faci lumea sa se indragosteasca de tine din ce in ce mai mult!!!!! Iti multumim mult pentru existi!!!!!!!!!!

    RăspundețiȘtergere
  27. Citind m-am gandit la parintii mei, la copilaria mea. Nu a fost cea mai frumoasa, si nu am primit cea mai frumoasa incarcatura emotionala si cu toate acestea ii iubesc.
    Multumesc

    RăspundețiȘtergere
  28. Super emotionant articolul....am plans in continuu si a trebuit sa ma mai opresc din cand in cand pt k nu mai vedeam d lacrimi..Tatal meu nu mai este printre noi si textul tau a atin o coarda sensibila.Citesc cu mare placere fiecare articol al tau si ma regasesc in aproape fiecare dintre ele.Esti grozava.Bravo!!

    RăspundețiȘtergere
  29. Cat de mult seamana tatal tau cu al meu! Poate de aceea ma identific atat de mult cu tine, pentru ca mama mea a fost tot bolnava si tata mi-a avut mai mult grija, si el s-a dus si eu am ramas sa am grija de mama... dar amintirea lui si ceea ce m-a invatat el au ramas in sufletul meu pentru totdeauna.

    RăspundețiȘtergere
  30. Respect, fetițo! Dacă ar fi să-ți vorbesc acuma n-aș putea pentru ca mi-a urcat un nod în gât, iar ochii... Ești minunată, iar tatăl tău a fost la fel. Văd în el un om drept și corect și un om cu suflet mare pe care îl arăta nu numai față de copilul lui, ci și față de semeni. Pentru că așa te-a educat pe tine. Te îmbrățișez și să-i spui ce ți-am zis... :(

    RăspundețiȘtergere
  31. Mi s-a facut mai rau dor de tata , desi imi lipseste in fiecare clipa parca acum e mai profund acest dor.. Citind postarea parca ii citeam descrierea si imi veneau in minte amintiri frumoase !:( L-am divinizat si continui sa o fac in continuare , este eroul meu . De aceea port tatuat pe umar "My dad is my hero" :) ! Un weekend cu multa caldura va doresc , in special sufleteasca :)

    RăspundețiȘtergere
  32. Draga Irina,
    Esti minunata ! Am cumparat cele doua volume Fluturi (din febr. anul trecut) ,acum astept cu nerabdare alte publicatii ale tale .Mi-ar placea sa te am in lista mea de prieteni !(prieteni adevarati).Vrei ?

    RăspundețiȘtergere
  33. Nu cred ca am auzit pe nimeni care sa vorbeasca asa frumos despre tatal lui :-)

    RăspundețiȘtergere
  34. Foarte emotionant ceea ce ai redat in scrierile tale...eu am putine amintiri cu tatal meu,el m-a parasit cand aveam 9 anisori insa imi amintesc intotdeauna cu drag clipele petrecute impreuna,cat de mult radeam si faptul ca ma simteam iubita de el.

    RăspundețiȘtergere
  35. foarte frumos m-ai impresionat pana la lacrimi.

    RăspundețiȘtergere
  36. Superb ! Plang....Mi-as fi dorit sa am si eu asa tata...

    RăspundețiȘtergere
  37. Ce suflet drag esti tu,Irina!

    RăspundețiȘtergere
  38. Citesc printre siroaie de lacrimi ce mi se scurg pe obraji,de o parte si de alta....cu un asa tata nu ai nevoie de bogatii,poti fi sarac lipit pamantului;din pacate unii din noi nu avem parte de asa ceva..... :(

    RăspundețiȘtergere
  39. nu stiu dar vb ff frumos depre tatal tau,,,si cateodata ma simt nasol,,,uni fac mai multe lucruri frumoase si alti mai deloc....

    RăspundețiȘtergere
  40. Felicitari!o copilarie de neuitat...ma impresioneaza totul scris de dumneavoastra,sunt o fana!

    RăspundețiȘtergere
  41. Imi place foarte mult tot ce postezi. Esti minunata si ai avut parte de un tata la fel de minunat ca tine. Nimeni nu e perfect si nici nu poate multumii pe toata lumea. Pentru mine esti deosebita si vesela si trista. Acum in ajun de Paste lasa tristetile si fii vesela. O zi minunats plina de iubire!

    RăspundețiȘtergere
  42. ESTI MINUNATA,PERFECTA,SI CU NISTE GINDURI DE DIAMANT....

    RăspundețiȘtergere
  43. Frumos...! Emotionant...!

    RăspundețiȘtergere
  44. Elena Mandrescu11 aprilie 2014, 17:35

    Cred ca parintii ti-au daruit o inima buna si te-au format cu un suflet bun ca sa poti sa gandesti acum in felul acesta. Si mai cred ca Dumnezeu ti-a daruit Har ca sa poti exprima ceea ce gandesti si sa poti sa ne emotionezi si pe noi prin cuvintele tale. Ele au miez! Sa nu-l scoti niciodata din ecuatie pe Dumnezeu! Te iubesc, Irina, asa cum esti, pentru ca stii sa fii cum vrem noi!

    RăspundețiȘtergere
  45. EMOTIONANT....Toti ne regasim in tot ce postezi!...Esti Minunata!...Stima si respect!....

    RăspundețiȘtergere
  46. EMOTIONANT!.....TOTI NE REGASIM IN CE POSTEZI!....ESTI MINUNATA!.....STIMA SI RESPECT!...

    RăspundețiȘtergere
  47. Asterni ganduri minunate, reale,din suflet si numai traite de cei care iubesc neconditionat. Iubirea pentru parinti si copiii este minunata si nemarginita, este intr-o continua crestere, daruire.Din dragoste nemarginita poti fi dur si-i poti arata copilul tau greselile.
    Nu suntem singuri, suntem cu iubirile noastre, cu gandurile, amintirile care ne incarca sufletul.
    Iti nultumesc pentru tot ce scrii.

    RăspundețiȘtergere
  48. Multumesc pt.ceeace scrii.

    RăspundețiȘtergere
  49. induiosator, am citit tot si mi_a placut extrem de mult ,mi-au dat lacrimile.

    RăspundețiȘtergere
  50. Minunat!M.ai facut sa-mi amintesc de tatal meu :-)

    RăspundețiȘtergere
  51. mi-a amintit de tata si mi-au dat lacrimile ...imi este tare dor de el si imi lipseste mult ...

    RăspundețiȘtergere
  52. cred ca scrii cel mai frumos dupa toate blogurile care le-am citit...indiferent de tema....ai o subtilitate si o imensa putere in cuvintele care le scrii...m-ai impresionat pana la lacrimi.... nu sunt genul care sa planga din orice, mai degraba imi place sa ma alint si sa fiu alintata....dar uite ca m-am trezit citind si suspinand...poate pentru ca si eu am un tata extraordinar care imi suporta toate mofturile, dar nu isi exprima iubirea prin cuvinte....este rece si taios....si asta ma face cumva geloasa....pentru ca eu nu stiu sa ma exprim in cuvinte si oricum cuvintele nu fac doua parale in fata familiei mele.....tot faptele vorbesc mai mult....dar faptele mele nu au adus decat ...dezamagire....


    spor la scris in continuare, si un weekend frumos sa ai!

    RăspundețiȘtergere
  53. Foarte frumos... tu scrii asa frumos...scrii cu sufletul...cred ca ai un suflet frumos si curat....mi-au dat lacrimile cand am citit...pentru ca si eu mi-am pierdut tatal si imi lipseste mult...

    RăspundețiȘtergere
  54. Incredibil cat de mult ma regasesc in povestea ta.Si eu am spus tatalui meu "esti cel mai rau si te urasc",acum as da orice sa il mai vad,si chiar daca mi-am cerut iertare atunci, as mai faceo de un milion de ori....., dar o fac doar in gand cu speranta ca ma aude de acolo de sus.

    RăspundețiȘtergere
  55. Nu stiu de ce , dar amintirile tale si copilaria ta alaturi de tatal tau, se aseamana mult cu amintirile mele despre tatal meu ...

    RăspundețiȘtergere