Suntem săraci…



Suntem săraci…
pentru că, deşi avem viaţă, nu trăim;
pentru că, deşi nu avem destul timp, aceasta este resursa pe care o irosim cel mai mult;
pentru că vorbim mult, dar nu transmitem nimic;
pentru că ascultăm, dar nu înţelegem;
pentru că privim, dar nu vedem;
pentru că avem sentimente, dar ne e teamă să le exprimăm;
pentru că avem mâini, dar nu mângâiem, nu ştergem lacrimi, nu îmbrăţişăm;
pentru că avem picioare sănătoase, dar nu ne mai deplasăm fără maşini; şi, cel mai trist, pentru că, indiferent cum ne-am deplasa, nu mergem acolo unde putem să facem bine;
pentru că avem cerul și frumosul în jur, dar mergem cu privirea în pământ;
pentru că avem sufletele pline de zâmbete, dar chipurile ne sunt împietrite de grimase triste;
pentru că avem case mari, dar ele sunt lipsite de dragoste, de râsete şi de prieteni care să le treacă pragul;
pentru că avem bani de irosit pe nimicuri care ne omoară timpul şi sănătatea, dar nu avem bani pentru a cumpăra ceva care să ne bucure cu adevărat sufletul: o carte, un disc, o floare;
pentru că avem mâncare de risipit, dar nu avem de dăruit celor care nu au;
pentru că, deși avem muzică, noi ascultăm zgomote și vorbărie inutilă;
pentru că, deși avem pace pe pământ, noi ducem războaie între noi;
pentru că, deşi e atât de uşor să menţinem pacea pe pământ, noi preferăm să cotropim şi să ucidem;
pentru că, în loc să ne rugăm divinităţii, noi mai mult cerșim;
pentru că studiem mult şi învăţăm puţin;
pentru că, deşi cunoaştem foarte mulţi oameni, prea puţini dintre ei ne sunt prieteni;
pentru că dăm mereu naştere unor visuri noi, dar suntem prea comozi ca să ni le şi împlinim;
pentru că plângem după lucruri, dar renunțăm ușor la oameni;
pentru că avem ambiţii, dar nu avem valori;
pentru că preferăm să renunţăm, în loc să luptăm;
pentru că, în loc să zburăm, ne târâm;
pentru că, în loc să iertăm, părăsim;
pentru că, în loc să cunoaştem, judecăm;
pentru că urâm, în loc să iubim...

Fragment din Cartea Insomnii

Irina Binder - Insomnii



  1. Traim inchisi de buna voie in propria noastra inchisoare! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Lista poate continua...acestea sunt paradoxurile unei societati in care domina superficialul desi ceea ce cautam e esenta.

    RăspundețiȘtergere
  3. Draga Irina, draga mea, cum reusesti tu sa pui degetul pe rana!!!:: Desi totul este atat de adevarat si de trist, TU NE BUCURI SUFLETELE!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mult, foarte mult ADEVAR spus in aceste cuvinte.....ale mele cuvinte ar fi de prisos.Multumim din suflet pentru tot.

      Ștergere
  4. Cautati adevarul si el va va face liberi, cate adevaruri spuse si totusi ...Pentru acest "că" ce subordoneaza si completeaza...Toate erorile vietii noastre pentru "că" , in loc sa iubim,uram ..

    RăspundețiȘtergere
  5. Poetul e asemeni cu printul vastei zari/Ce rade de sageata si prin furtuni alearga./Jos pe pamant,printre batjocori si ocari/Ariple imense l'impiedica sa mearga.C.Baudelaire.

    RăspundețiȘtergere
  6. superb,adevarat si trist in acelasi timp

    RăspundețiȘtergere
  7. Mda unele sunt adevarate, dar ideea e ca noi suntem saraci pentru ca ne-au furat altii si acum nu ne putem permite un stil de viata mai bun. Uitati-va la Norvegia, o tara mult mai vitregita unde salariul mediu e de 4300 euro pe luna!La noi, 350 euro pe luna! Asa ca lasati-ne cu poeme despre dragostea pierduta, pana nu scapam de datorii si pana nu o sa poata tot romanul sa isi cumpere macar o amarata de garsoniera nu o sa fim mai bogati, din contra.

    RăspundețiȘtergere
  8. TRIST, DAR ADEVARAT! HAIDETI SA NE IMBOGATIM TOTI!

    RăspundețiȘtergere