O amintire...



„Ce este bunătatea? O frumuseţe pe care o percepi direct cu sufletul.”
- Alexandru Vlahuţă
  
Când eram copil, în oraşul nostru trăia o bătrânică singură care îşi vindea merele în faţa porţii. De câte ori treceam cu tata pe lângă poarta ei, cumpăra mere, uneori chiar toate merele pe care le avea. Nu erau fructe frumoase, erau obişnuite, chiar mici şi urâţele. Şi nu înţelegeam de ce făcea tata asta când noi aveam propriii meri în curte, iar fructele lor putrezeau pe jos. Şi în plus  nici măcar nu le reuşeam să le mâncăm pe cele de la bătrânică.
Tata mi-a răspuns:
- Ca să o ajutăm şi pe ea.
Apoi mi-a explicat, în stilul lui unic, de ce trebuia să îi asigurăm şi ei traiul. Cu o tristeţe adâncă în glas, tata a continuat:
- Ar putea fi mama mea. Stă toată ziua în locul ăla să facă nişte bănuţi, nici aşa prea mulţi. Nu are şi ea un copil să o ajute... Vezi, eu sunt norocos că te am pe tine...

Anii au trecut, eu am crescut, iar tata a plecat la Cer. Într-o zi, m-am reîntors în oraşul meu natal ca să-i duc  nişte flori lui tata... Nostalgia mi-a purtat paşii spre centrul oraşului, pe care nu îl mai văzusem de câţiva ani. Şi am trecut și pe strada pe care locuia acea bătrână, în încercarea d a retrăi emoţia unei activităţi atât de frumoase pe care o făceam cu tata.
Mare mi-a fost mirarea să văd că bătrânica încă trăia şi încă vindea mere în faţa porţii. Am oprit, m-am apropiat şi am văzut că nu mai vindea mere, ci nuci. M-am apropiat cu emoție şi am cumpărat multe nuci de la ea deoarece mă legau de ea amintiri atât de dragi!
Avea același cântar vechi cu greutăți, doar mâinile îmi păreau mai îmbătrânite și mai nesigure. Și, așa cum a făcut mereu, şi de data aceasta mi-a pus în plus câteva nuci. I-am spus cine eram şi am întrebat-o dacă îşi mai aminteşte de tata. În loc de răspuns mi-a dăruit un zâmbet frumos, dar cu ochii înlăcrimaţi, şi mi-a spus să o aştept. După câteva minute, bătrânica s-a întors cu un buchet de flori tăiate din grădina ei.
 - Du-i de la mine florile astea! Ce om bun a fost!
De atunci au mai trecut niște ani, iar eu, de fiecare dată când merg în orașul meu natal, trec şi pe strada pe care locuia acea bătrânică și pe care mă plimbam adesea de mână cu tata. Pe ea nu am mai văzut-o, poarta ei este mereu încuiată, dar întotdeauna parcă îl simt pe tata ținându-mă de mână şi îndemnându-mă să fac o faptă bună...


Fragment din Cartea Insomnii

Irina Binder - Insomnii





  1. Aceasta poza este facuta in Republica Moldova de fotograful moldovean Mihai Potirniche...
    Este foarte expresiva...
    Irina, ai niste articole superbe care te ating la inima!
    Continua tot asa ca ai un talent narativ innascut.
    Un cordial salut din Basarabia!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma alatur si eu cu un salut din Basarabia! Cit despre cele scrise de tine Irina, sa stii ca citesc cu sufletul...

      Ștergere
  2. Draga Irina, tare mult mi-as dori sa-mi aduc si eu aminte de intamplari atat de frumoase din copilaria mea. Cred ca tatal tau de acolo din Cer e foarte mandru de educatia pe care ti-a insuflat-o. Felicitari pentru tot ceea ce scrii!
    Silvia

    RăspundețiȘtergere
  3. Irina, stiu exact ceea ce transmiti prin toate postarile tale. cat despre intamplarea cu batranica, e un gest divin din partea ei. si eu mi-am pierdut un frate cu ceva timp in urma si stiu cum e sa primesti umpic de atentie din partea oricarui alt om. . . Ea a facut acest gest pentru ca a stiut ca pentru tine conteaza mult...poate pentru tatal tau nu mai conteaza. el nu e in cimitir. acolo e amintirea lui, atat. dar conteaza pentru tine, cea care ii duci cel mai mult dorul. multumesc pentru ceea ce scrii aici. mereu ma reimprospatez cu ceea ce citesc. esti scriitoarea mea de suflet. cu respect iti spun, si cu admiratie. . . Mereu astept sa vad ce postezi nou. . .

    RăspundețiȘtergere
  4. Cornel Iurea ma numesc...

    RăspundețiȘtergere
  5. Este o poveste foarte frumoasa, nu ai cum sa nu lacrimezi cand o citesti! Bunica mea are 84 de ani si este totul pentru mine! Este cea mai buna persoana pe care o cunosc! Este singura care in fiecare zi mi-a aratat ca ma iubeste! Nu vreau sa-mi imaginez cum va fi viata mea fara ea!

    RăspundețiȘtergere
  6. SUPERB,SUPERB,SUPERB!!!!!!!!!!!!

    RăspundețiȘtergere
  7. Muktumesc...m-ai facut sa plang,m-ai facut sa simt acolo inauntrul meu ca ceva ma doare...

    RăspundețiȘtergere
  8. am plins si inca pling,e atit de trista si atit de adevarata.....!

    RăspundețiȘtergere
  9. Foarte frumos si adevarat am plins cind am citit pacat de cei care au parinti si nui respecta.Pentru ca eu pentru ai mei nu mai pot decit sa le duc tot asa flori la cimitir.

    RăspundețiȘtergere
  10. Sunt barbat si am lacrimat. Vorbest aici asa de frumos de tata, de mine, de fii mei ...

    RăspundețiȘtergere
  11. M-ai facut sa plang,tata meu este mort de atatia ani!Frumoasa istorisire!

    RăspundețiȘtergere
  12. Cel mai mult ma emotioneaza batanelele de acest gen.Nu ma pot opri din plans,ma gandesc la mama care este o eroina pe care Dumnezeu o tine in viata si îi da o putere enorma sa razbata problemele.

    RăspundețiȘtergere
  13. Irina draga,

    MI-AI ATINS SUFLETUL SI-TI MULTUMESC!!! IN BATRANICA ASTA AM INTALNIT-O PE BUNICA MEA SI TOCMAI DE ACEEA M-AM HOTARAT SA-TI SCRIU!

    Iti multumesc pentru ca te-am gasit, pentru ca prin mesajele tale DESCHIZI POARTA SUFLETULUI, A IUBIRII SI A REZONANTEI INIMILOR NOASTRE!

    Te-am descoperit astazi, INTAMPLATOR ( desi cum spui si tu Oamenii nu se intalnesc intamplator) si am citit pe nerasuflate pagini de pe blogul tau, ti-am admirat FRUMUSETEA SUFLETULUI si PURITATEA GANDURILOR toate inspirate cu voia bunului Dumnezeu si a gratiei divine de cei care ti-au daruit si slefuit viata: TATAL si DOMNUL PROFESOR! Tu spui ca nu ai talent literar, dar slava Domnului AI ce trebuie sa aiba un suflet de OM ca sa motivezi si pe cei peste o suta de mii care te citesc!

    Nu pot decat sa-ti doresc sa ai o viata frumoasa si curata cum iti este sufletul! Desi locuiesc in Sydney si Brasovul are si pentru mine niste rezonante speciale, o sa fac tot posibiul sa intru in posesia cartilor tale! Vreau sa citesc continuarea Fluturilor, caci sunt sigura ca acolo ma voi regasi! Cum sa procedam sa reusesc sa achizitionez cele doua carti?

    Cu aleasa stima, consideratie si IUBIRE pentru un suflet atat de bun,

    Veronica

    RăspundețiȘtergere
  14. Draga mea, esti...un OM minunat, asa,cum ar fi vrut tatal tau sa fii!!

    RăspundețiȘtergere
  15. Este o poveste foarte emotionanta...mi-a placut enorm :) "X. Ai un mare talent si un suflet deosebit.

    RăspundețiȘtergere
  16. M-ai facut sa plang Irina...Vreau sa te intalnesc. Esti minunata.

    RăspundețiȘtergere
  17. Ce pot sa zic? Nu pot sa zic nimic pt ca m-au coplesit emotiile...Pot doar sa scriu...si pling...Merci Irina

    RăspundețiȘtergere