Uită şi mergi mai departe!



S-a terminat. Iubirea pe care o credeai Acea Poveste cu Acel Final Fericit şi în care tu te-ai dăruit în întregime s-a risipit ca un nor, iar din el au plâns mii de lacrimi. Ale tale. Despărţirea de Prinţul Visurilor tale a fost o lovitură atât de puternică încât ţi-a răsturnat întregul univers şi te-a făcut să îţi pierzi echilibrul sufletesc. La capăt de drum, la final de poveste, înţelegi nu numai că tu nu vei mai fi nicioadată mireasa lui, ci şi că el a dispărut pentru totdeauna din viaţa ta. Oricât de bune sau de rele ar fi fost momentele trăite împreună, îţi dai seama că nu vă veţi mai ţine niciodată de mână, că nu vă veţi mai vorbi, că veţi traversa strada dacă întâmplarea v-ar scoate în cale unul altuia.
Suferi cu atât mai mult cu cât depeni la nesfârşit firul poveştii voastre şi nu înţelegi unde ai greşit. Regreţi timpul pe care l-ai irosit alături de un bărbat lângă care te vedeai până la sfârşit, apoi îţi frângi mâinile obsesiv, gândindu-te ce ai fi putut face mai bine ca să nu se întâmple asta, te perpeleşti întrebându-te ce nu ai făcut bine şi în sinea ta tot mai speri să îl faci să se întoarcă la tine. Oricât de multe încercări ai face, nu poţi scăpa de întrebările care îţi provoacă durere sau de crâmpeiele de speranţă că el se va reîntoarce într-o bună zi la tine. Îl vrei şi nu îl vrei. Plângi, speri, eziţi, nu îţi găseşti locul... şi toate acestea fiindcă nu ai primit niciun răspuns rezonabil, ci doar scuze monosilabice ale unui om indecis, pe care acum îl consideri imatur.
Eşti atât de prinsă în durerea pe care o trăieşti, încât nu mai întrezăreşti nicio speranţă la fericire. La Fericirea cu Altcineva. Nu mai vezi nimic altceva, în afară de povestea tristă pe care o retrăieşti încontinuu fiindcă nu ai puterea şi curajul să-i întorci spatele acelui trecut căruia nu îi mai aparţii şi care te ţine captivă în nefericire şi deznădejde. Şi plângi după un om care, aparent, ţi-a luat totul: pacea sufletească, visuri, sentimente, încredere şi amintiri.
Poate că aşa este – poate că el ţi-a luat Povestea Aceea frumoasă la care ai visat toată viaţa şi în care ai crezut din prima clipă, dar ai de gând să-l laşi să-ţi ia şi prezentul şi viitorul? Ai de gând să îţi iroseşti o parte din timpul pe care nu îl mai poţi recupera niciodată suferind după un bărbat care nu mai face parte din viaţa ta şi pentru care tu nu mai exişti decât ca o simplă amintire? Pentru că fiecare clipă în care îţi plângi de milă, fiecare regret, fiecare urmă de vinovăţie pe care ţi-o atribui nemeritat, fiecare lacrimă şi fiecare grimasă de durere înseamnă irosirea timpului tău, irosirea vieţii tale.
Oprește-te o clipă și ai curajul să te privești în oglindă. Meriți să suferi atât după cineva care nu te-a apreciat? Șterge-ţi lacrimile, aminteşte-ţi cine erai înainte să-l întâlneşti pe el şi caută forţa de a te iubi pe tine mai mult decât iubeşti un om care nu ţi-a răspuns cu aceeaşi iubire. Așa cum ai putut trăi fără el până în clipa în care l-ai văzut, vei putea trăi fără el și de acum înainte. Păstrează ceea ce a fost frumos între voi doi, preţuieşte momentele minunate şi dă drumul tristeţii. Dezleagă-te de iubirea pentru el, de clipele netrăite, dar îndelung visate şi priveşte senin înainte. Viaţa nu se termină odată cu plecarea unui om care nu a ştiut să te iubească aşa cum ţi-ai  dorit tu.
Nu meriţi să suferi atât! Nu îţi mai tortura sufletul cu întrebări inutile, cu regrete și cu așteptări fără rost!
Uită şi mergi mai departe!

Fragment din Cartea Insomnii

Irina Binder - Insomnii





  1. superb! mi-au dat lacrimile. te respect si te admir foarte mult. am facut la filozofie un eseu luand fragmente din scrierile tale despre viata. mi-a fost apreciat foarte tare eseul. iti citesc cu drag fiecare noua povestioara scrisa.

    RăspundețiȘtergere
  2. Răspunsuri
    1. Mai am și eu scăpări... :)
      Mulțumesc!

      Ștergere
  3. DA Irina, ai dreptate,oarecum.Dar ce parere ai -crezi ca poti sa intorci spatele la fel de usor omului care timp de 30 de ani te-a insotit intr-o casnicie? Chiar daca realizez cu mai multa limpezime acum,cand copiii nu mai sunt, decat cu ani in urma,ca respectul s-a dus si cu el a plecat totul - sunt ca intr-o colivie-bunul simt, responsabilitatea pastrarii ideii de familie ma face sa indur desele crize de orgoliu masculin.Pt. ca anii au trecut si am acumulat intelepciune,am gasit de cuviinta ca trebuie sa evadez in alte preocupari ce ma pot deconecta de la realitatea neplacuta si sa imi zic- va trece si asta- dar fiecare episod ma raneste pt ca am visat la o poveste de dragoste bazata pe respect fara sfarsit. Mai este si o alta cale?

    RăspundețiȘtergere
  4. Mare dreptate ai ! Cuvintele tale m-au făcut să-mi doresc și mai mult să merg mai departe, să zâmbesc din nou.. și cine știe, poate chiar să iubesc din nou.

    RăspundețiȘtergere
  5. De-ar fi atat de simplu...

    RăspundețiȘtergere
  6. este f. frumos redat ,am trecut si eu prin astfel de dezamagire si am fost cazuta psihic adevarat nu mai vroiam sa stu de mine, nu puteam sa cred ca eu care am facut tot posibilul sa fie bine ca i-am pus inima la picioare sa fiu tradata ,sa ma simt umilita,ca tot cerul cade peste mine,am plans am avut nopti nedormite,am zis gata nu merita el durerea mea ,nu merit eu asa ceva si totusi.....am luat-o de la inceput sperand intr-o schimbare,sperand ca va putea vedea si citi in inma si sufletul meu ca isi va da seama cata dragoste pot oferi si cat de iubit a fost ,nerealizand la timp .nu stiu daca am facut bine dar asta este realitatea nu am putut trece mai departe pt ca l-am iubit si il iubesc inca ,dar am inceput sa vad mai bine realitatea iar daca s-ar mai produce din nou o ruptura ar fi definitiva pt ca incerc din rasputeri sa -mi recapat increderea in el dar acest lucru e foarte lent,nu cred ca va mai fi vreodata si(sigur)ca la inceput.am fost poate prea sincera,l-am iubit poate maimult decat a meritat si eu am fost cea care a suferit cel mai mult....nu am avut puterea de a lasa totul in urma ,constienta fiind de tot ce mi se intampla,asta este ..tot timpul am fost o persoana puternica dar de data asta am fost ingenunchiata...n-as vrea sa se repete dar daca totusi ar fi ....am convingerea ca nu as mai repeta aceeasi fapta...cu respect pentru tot ce scrii...e superb totul....

    RăspundețiȘtergere
  7. Imi incarc sufletul de frumos de fiecare data cand citesc ceva scris de tine .... din suflet pentru suflete ....

    RăspundețiȘtergere
  8. nu stiu unde gresesc , daca gresesc numai eu ,dar ma regasesc in povestile voastre

    RăspundețiȘtergere
  9. pur si simplu de suflet ...ma regasesc in fiecare cuvint scris..

    RăspundețiȘtergere
  10. Total adevarat...si eu ma regasesc...si sper sa uit candva...

    RăspundețiȘtergere
  11. foarte adevarat si ma regasesc in totalitate , nu se merita nici o lacrima pentru nimeni , lacrima e ce-a mai pretioasa ca vine din suflet bun , multumesc ca existi !

    RăspundețiȘtergere
  12. Multimim Irina ne-ai facut viata mai frumoasa.

    RăspundețiȘtergere
  13. Foarte bine spus, dar e greu...

    RăspundețiȘtergere
  14. parca e scris pt mine...................e ce mi s-a intimplat de la inceput pina la sfarsit.daca stau bine sa ma gandesc trebuie sa uit si sa ma pun in prim plan pe mine el nu valoreaza nimic e chiar un nimic,pt oameni ca el nu merita nimeni sa sufere .imi pare nespus de bine ca am citit asta cred si vreau sa ma ajute sa merg mai departe o sa am mai multa grija de mine.mersi.

    RăspundețiȘtergere
  15. suferinta face parte din viata , si sincer , fiecare zi e o provocare, asa ca da-tii bice cu restul .....tema .

    RăspundețiȘtergere
  16. Ti-ai privit vreodata iubitul cu inima plina de iubire si mandrie, incat sa-ti dea lacrimile de bucurie??? Hai sa ne gandim si la ce greseli am facut noi, de ce a plecat...si nu a revenit. Sa lasam egoismul, ura si razbunarea, sa privim spre o viitoare relatie, spre un viitor NOI...sa realizam ca nici o zi ce a trecut nu se va mai intoarce niciodata...si ca DA merita sa versi chiar si mai multe lacrimi pt cel cu care "ti-ai pierdut timpul" doar asa realizezi ce ai avut langa tine si doar asa iti dai seama si de adevarata ta valoare. Daca pentru el nu merita sa versi o lacrima...tu ce fel de om ai fost/esti? Insemna ca nici tu la randu-ti nu meriti nimic...

    RăspundețiȘtergere
  17. foarte frumos si f. adevarat

    RăspundețiȘtergere
  18. Aceasta este povestea vietii mele.Ma regasesc in totalitate in aceasta povestioara care imi oglindeste trecutul nu prea indepartat.Felicitari pentru "FLUTURI",e o carte minunata care m-a facut sa vad altfel lucrurile.

    RăspundețiȘtergere
  19. ce faci atunci cind exista si copii...

    RăspundețiȘtergere
  20. Multumesc pentru aceste sfaturi.Intr-adevar asa trebuie sa facem dar cateodata cand te atasezi mai mult de persoana iubita este mai greu.Eu sunt barbat si trec prin asta.Nu este usor pentru nici o parte.Dar trebuie s alasam trecutul sa se duca.

    RăspundețiȘtergere
  21. Multumesc !Ce pot sa spun ,eu traiesc in acest moment asa o drama pentru cineva care nu a meritat dragostea mea si sunt constienta de asta,doar ca ma macina regretele ca m-am lasat pacalita de asa un om....imi este nespus de greu sa merg mai departe,incerc dar ma rascolesc amintiri si regrete.Voi incerca sa urmez sfatul tau ,stiu ca e cel mai bun lucru care mi-a ramas sa il fac.

    RăspundețiȘtergere
  22. Multumesc din inima, Irina! :* Violeta Lpo ;)

    RăspundețiȘtergere
  23. Am citit Fluturi exact cand aveam mai multa nevoie de o directie in viata, neavand prieteni, familie sau cunoscuti cu care sa pot vorbi. Am stat 2 zile in pat citind si plangand si cu fiecare pagina imi vedeam sufletul si realizam ca nu traiesc de mai bine de 8 ani, ci doar supravietuiesc. Am inceput sa tin un jurnal si scriind, recunosteam adevarul. Inca mai plang, dar simt ca sunt gata sa las totul in urma si sa incep sa traiesc.
    Multumesc pentru tot Irina !
    Cu drag, Luiza .

    RăspundețiȘtergere
  24. Sa-ti dea Dzeu putere sa mergi mai departe ! Sunt exact in aceeasi situatie, cu o mica diferenta: nu am avut boroc nici macar sa aud niste scuze, ci .... El nu mai este linga mine, fara scuze, fara explicatii, fara nici cea mai mica discutie in contradictoriu , pur si simplu intr-o zi a plecat pina la ... si gata ! Eu caut putere sa uit, sa-mi traiesc viata pt ca merit sa o traiesc in liniste si multumire sufleteasca, nu meritam ceea ce patimesc acum; dar... multumesc lui Dzeu ca sunt sanatoasa, restul... va iesi Soarele !!! Mult noroc !

    RăspundețiȘtergere
  25. Chiar daca am suferit si nu am fost apreciata Dumnezeu mi-a daruit minunea care ma face sa merg mai departe(baietelul meu)!Privind in ochisorii lui am toata puterea de a o lua de la capat in fiecare zi!Iti multumesc Irina pentru ceea ce scrii!(Intamplator astazi am dat peste Insomnii si vreau sa spun ca ma bucur enorm)Te pup si voi citi incontinuare cu placere!

    RăspundețiȘtergere
  26. Dupa ce am citit parca as fi baut un pahar cu limonada. M-au racorit cuvintele tale. :) Multumesc,Irina!

    RăspundețiȘtergere
  27. Incredibil.. postarea ta a picat la tzanc!! mersi mult!! big like!!

    RăspundețiȘtergere
  28. Parca ai scris rândurile astea pentru mine.... :(
    E ușor sa dai sfaturi. Din exterior pare simplu, pentru ca oamenii care nu iau parte la iubirea respectiva sunt obiectivi. Eu, cea care am iubit cu toată ființa mea, sunt subiectiva. Si printre lacrimi și dureri, nu reușesc sa vad decât momentele frumoase, pentru ca pe alea le regret. Nu sufăr pentru ca m-a părăsit, ci pentru ca am pierdut si puținul frumos pe care mi l-a oferit...

    Te admir foarte mult! Esti un om minunat!

    RăspundețiȘtergere
  29. Ce mare nevoie as fi avut in iunie sa citesc randurile astea. Dar nici acum nu e tarziu. Iti multumesc. Te citesc. esti geniala si extrem de empatica.

    RăspundețiȘtergere
  30. Draga,Irina,trebuie sa vezi filmu REVERS cred ca am scris corec, filmu este extelent credema.Eu si sotul meu am c-am suferit cind sa terminat prima parte........mai mult nu zic,poate ai vazut filmu........daca nu precis o sa apara si in RO.

    RăspundețiȘtergere
  31. Am simtit cuvintele astea ca si cum mi-ar fi fost adresate in mod direct...am simtit ca trebuie si ca pot sa ridic capul si sa privesc inainte, sa las toate lucrurile in urma si sa ma intereseze doar de viitorul stralucitor din fata mea...Au fost cuvintele pe care le-as fi asteptat de la un prieten adevarat...si pe care nu le-am primit, le-am parcurs si le-am acceptat ca venind de la o persoana importanta a sufletului meu...!!!

    RăspundețiȘtergere
  32. Calmul ? e visul meu de totdeauna. Desi mint . Am crezut ca numai pe varful ascutit al sentimentelor poate fi traita viata din plin.
    Ei nu-I chiar asa.
    Tot ce e ascutit – taie !
    Nu mai vreau sa-mi imaginez cum va fi. Cum va fi ? Prea de multe ori mi-am schitat tot felul de scenarii care mai tarziu nu au avut de-a face cu realitatea.
    Nimic si aproape niciodata .
    Numai o singura data visul a parut a fi real. Dar s-a dus …. S-a destramat ca o naframa de mireasa.
    Ce lectie cumplita . Pe toata viata ? Pe ce-mi ramane din ea ?
    Nu mai sunt cum am fost.
    Dar nici alta nu sunt……Inteleg mai multe ? sau poate nu.
    Nu inteleg daca merit ceea ce am. Sau daca asa mi-a fost sortit . Sa fie.
    As vrea ca aceasta durere care mi s-a cuibarit undeva langa inima , sa cedeze. Sa ma lase. As vrea sa uit intr-o buna zi unde mi se gaseste sufletul. Sau ceea ce mi-a mai ramas din el.
    Cioburi ? ironii stupide.
    Zambete oferite in sila – nu mai vreau !!!
    Daca stau acum sa ma gandsc bine – era mai comoda singuratatea mea singura ( de dinainte de.. ) – decat – singuratatea aceasta in doi.
    Si as mai vrea ca aceasta speranta de iubire ucisa sa nu-mi distruga si singuratatea . Sa pot sa ma gandesc la ea zambind . Nu stiu daca am sa reusesc vreodata .
    Desi – n-as vrea sa raman cu gustul amar al unei nempliniri de-o viata . Sau al unei vieti neimplinite ?! ….. si al unei iubiri care a trecut neintelegatoare pe langa mine ….. betie de cuvinteee….
    Probabil cu timpul rana se va cicatriza.
    Iar perversitatea si ipocrizia relatiilor dupa aceasta descarcare de reprosuri – vor face ca aceasta rana sa geama din ce in ce mai mult . Moarte lenta.
    As mai vrea sa uit – sa pot trece peste toate acestea – sa cred ca a fost un vis urat ….un vis urat …
    Mi-e frica numai ca ea va sangera mereu atunci , cand unghia ascutita a amintirilor va rupe coaja unei dureri crunte si tacite, ascunse de ochii tuturor – dand voie sa iasa sangele negru al unei iubiri .
    Nemplinite.
    Moarte.
    Pierdute.
    Stinse .

    Cu toata dragostea – eu …
    Sa auzim numai de bine ….

    RăspundețiȘtergere
  33. Multumesc ca imi alini sufletul cu randurile frumoase, cateodate dure dar adevarate!

    RăspundețiȘtergere
  34. Foarte frumos spus greu insa de aplicat chiar mi-a ramas un citat acuma in minte care zice :" Si daca nu o sa ne mai vedem un an doi ... nu o sa ma mai iubesti?Atunci oare cum e posibil sa-l iubim pe D-zeu o viata intreaga si totusi sa nu-L vedem ...ci doar sa-I simtim prezenta ca si cum ar fi mereu cu noi?" Sunt 2 ani de cand a plecat si dragostea pe care i-o port a crescut mereu ....nu mi-a mai ramas decat "an unknown letter from the unknown woman" ce-i drept speranta din cutia Pandorei incet incet tinde sa se stinga desi i-am spus de atatea ori " o hartie si-un inel nu inseamna o condamnare in infern!" i-a fost frica de consecinte ...de ce vor spune unii si altii pacat macar daca nu folosea sufletul pereche ....Stiu foarte bine o iubire se uita cu o noua iubire dar imi e asa greu sa ma recastig intai pe mine ....

    RăspundețiȘtergere
  35. Teoretic pare foarte simplu. Lucrurile se complica atunci cand treci la lupta cu tine insati.

    RăspundețiȘtergere
  36. Irina, zi-mi cum sa ma iert, zi-mi cum sa nu ma mai chinui, zi-mi cum sa ma iubesc. Stiu unde gresesc, dar nu stiu cum sa-mi indrept greselile.Nu stiu.

    RăspundețiȘtergere