Dor de viață...



Sunt momente în care, cu toate că ai tot ceea ce ţi-ai putea dori şi cu toate că eşti conştient că ai multe motive pentru a fi fericit, totuşi simţi că îţi lipseşte ceva. Simţi că nimic din tot ceea ce ai nu te împlineşte şi că ai nevoie de mai mult sau de... altceva.
Mi s-a întâmplat și mie să simt că îmi lipseşte ceva şi am crezut că doar trec printr-o criză existenţială, dar nu a fost aşa.
M-am lăsat dominată de propriile ambiţii, uneori i-am lăsat pe alţii să îmi organizeze timpul şi m-am dedicat prea mult unor lucruri pe care le credeam importante, uitând să mă mai bucur de viaţă şi să mai fiu fericită...
Cred că am uitat să trăiesc... fiindcă toată alergătura asta pentru a rezolva lucruri şi pentru a-i mulţumi pe oameni, tot traiul acesta planificat nu înseamnă viaţă. Iar mie îmi era dor de viaţă! Îmi lipseau lucruri aparent nesemnificative, lucruri banale, dar care mă făceau fericită. Îmi era dor să mă plimb desculţă pe iarba udă de rouă, să adorm afară într-o pădure, să simt mângâierile vântului şi să aud muzica naturii. Îmi era dor să culeg flori, să mă plimb prin ploaie, să uit, măcar pentru o zi, de tot ceea ce trebuia să fac şi să fac doar ceea ce îmi făcea plăcere. Îmi era dor să nu mai aud zgomotele lumii... Îmi era dor de câteva clipe de singurătate, în care să pot gândi în linişte, în care să îmi fac ordine prin încăperile sufletului...
Îmi era dor de iubiri curate și necondiţionate, de cuvinte sincere și calde, de apropieri pline de dragoste...
Îmi era dor de plimbările lungi din dimineţile în care lumea abia se trezea, dimineţi care mă găseau pe străzile mici şi pustii din centrul oraşului... pe acolo pe unde, trecând aveam impresia că auzeam paşii, vocile şi râsetele acelora care, în trecut, mă însoţeau...
Şi îmi era dor de locul meu unde îmi plăcea să vorbesc cu Dumnezeu cu voce tare, acel loc în care am mereu impresia că El îmi răspunde, că îmi şterge lacrimile, că mă mângâie cu o rază de soare şi că mă îmbrăţişează cu o adiere uşoară de vânt...
Îmi era dor de viaţă. Îmi era dor de mine.



Fragment din Cartea Insomnii

Irina Binder - Insomnii





  1. Mi-e dor de lucruri simple, dar care înseamnă mai mult decât orice...

    RăspundețiȘtergere
  2. Lucrurile simple ne incarca de energie, de frumos.

    RăspundețiȘtergere
  3. Îmi este dor să... trăiesc :(

    RăspundețiȘtergere
  4. Si mie imi este dor de... mine, de lucruri simple, de copilarie, de jocuri, de o portie buna de ras....

    RăspundețiȘtergere
  5. si mie imi e dor de mine...si nu e prima data cand citesc ce scrii si traiesc o senzatie de deja vu. parca ai scrie exact ceea ce gandesc. parca ai fi tu "gandul meu" parca ai fi adanc cuprinsa in cele mai secrete simtiri ale mele. nu stiu daca sa ma simt bine sau mai degraba trista....

    RăspundețiȘtergere
  6. imi este dor de o lume mai buna...

    RăspundețiȘtergere
  7. lucrurile simple iti ofera cea mai mare bucurie in viata

    RăspundețiȘtergere
  8. NU AM CITIT CEVA ATAT DE FRUMOS SI SIMPLU,DOR DE MINE,FANTASTIC.

    RăspundețiȘtergere
  9. cred k si mie mi-e dor tot de aceleasi lucruri...

    RăspundețiȘtergere
  10. Imi e dor ...de tot ce ma facea...fericit cindva

    RăspundețiȘtergere
  11. http://www.youtube.com/watch?v=cbTvYt5ieWU

    RăspundețiȘtergere
  12. este atit e bine sa stii ca retraiesti ca ti-a revenit viata in tine, tu trunchi aprope vestejit...

    RăspundețiȘtergere
  13. Minunata confesiune, da, intr-adevar tanjim uneori dupa lucrurile veritabile ale vietii, e bine cand realizam acest lucru si ne trezim la realitate, caci nimicurile vietii sunt cu adevarat importante! Felicitari, bine scris!

    RăspundețiȘtergere
  14. Ce este dureros...ca foarte rar apreciem acele momente , care prin simplitatea lor ne aduc bucurii si pace sufleteasca...

    RăspundețiȘtergere
  15. mi-e dor de mine.........

    RăspundețiȘtergere
  16. Mi-e dor si mie... de o persoana care m-a invatat simplitatea dragostei si a acceptarii... Practic n-ar avea de ce sa imi fie dor, ca ne vedem aproape in fiecare zi... dar mi-e dor sa fim impreuna tot timpul :) Si se pare ca asta urmeaza, doar eu sa am rabdare :))

    RăspundețiȘtergere
  17. mi-e dor de de mine in trecut..... ma regasesc foarte mult in povestioara data, Frumos.

    RăspundețiȘtergere
  18. Minunat articol, felicitari ! Suntem atatia oameni cu dor de viata, aici, pretutindeni...de ce nu ne uneste viata!? de ce atatia oameni singuri si sensibili zac in depresii ? nu intalnesc oameni asemenea lor care sa vada si sa scoata frumusetea din adancuri, sa o impartaseasca curat si sincer? Mi.e dor de viata, de natura, de oameni fara mast i!!!

    RăspundețiȘtergere
  19. Imi este dor de viata, de mine de cel ce am fost odinioara, de copilarie, de prietenii cu care bateam strazile in lung si in lat, de portiile de ras adevarat cand orice mi se parea amuzant...atat de dor!

    RăspundețiȘtergere
  20. Să fiu eu.Sa mă regăsesc. Din păcate, puține speranțe!

    RăspundețiȘtergere
  21. Mi-e foarte dor de tine! Te iubesc asa mult! Dor tare de tine..

    RăspundețiȘtergere
  22. In aceasta viata ...sunt aceste mici amanunte ce fac la diferenta!!

    RăspundețiȘtergere
  23. Mi-e dor de cuvinte sincere si calde, de apropiere dulci de dragoste, de zilele insorite in care nu duceam grija nimanui, de copilaria fara stress, de timpul liber, de lucrurile simple si banale :)

    RăspundețiȘtergere
  24. Frumos. Si trist... Unde şi de ce ne pierdem?..Oare ne vom regăsi vreodată cu adevarat? Nu cred. Cred ca vom ramane doar cu iluzia fericirii.. O fericire care vine din lucruri simple, din zbateri de amintiri, dintr-o viata frumoasa pe care atunci nu am constientizat-o si pe care acum ne-o dorim atat de mult... Fericire din iubire. Cu tot ce inseamna asta...

    RăspundețiȘtergere