N-am loc, nici timp pentru ipocriți.



Toată viaţa mea am fugit de oameni prefăcuţi. Iar dacă la început, atunci când abia îi descopăr,  ipocrizia acestora mă amuză, mai târziu încep să mă dezguste.
Nu-i voi înţelege deloc pe aceia care, deşi nu te suportă se străduiesc să menţină relaţia cu tine. Și pentru a reuși asta apelează la tot felul de tertipuri. 
Devin atât de ipocriţi încât îţi aprobă toate ideile şi gusturile, deodată îţi împărtăşesc afinităţile pentru un anumit gen de muzică, pentru teatru... deşi lumea lor nu este deloc tangentă cu lumea ta şi n-au nicio legătură cu preocupările tale...
Câtă irosire pentru a te aproba mereu, pentru a-ţi spune numai ceea ce îţi place să auzi!
Iar ceea ce mă dezgustă cel mai tare este ipocrizia cu care te consolează atunci când te văd distrus... Îmbracă mantia unor prieteni preocupaţi şi empatici şi vin cu cuvinte mieroase cu care smulg de la tine informaţii despre dezastrul din viaţa ta. De fapt suferinţa ta nu înseamnă pentru ei decât o satisfacţie maladivă... Necazul tău este doar un prilej de a comenta şi de a judeca împreună cu alții, pentru că bârfele despre tine le alimentează adrenalina.
Am avut şi asemenea personaje în anturaj... Stăteau în preajma mea doar pentru că relaţia cu mine avea un iz de oportunitate... Dar eu nu am avut niciodată loc în lumea lor. Mă ţineau la distanţă de anturajul lor şi de persoane la care aspirau, de teamă că acestea m-ar putea descoperi ca om şi le-aș pune în umbră... Patetic, nu? 
Persoanele de genul acesta mă fac să îmi pierd încrederea în oameni... şi să fiu în gardă până şi cu oamenii bine-intenţionaţi.
Simt un amestec de dezgust şi compătimire pentru aceia care menţin relaţia cu mine doar pentru că văd în mine persoana potrivită pentru a servi intereselor lor de moment.
Cu toate acestea le-am căutat circumstanţe atenuante, am încercat să le dau o şansă... am încercat să cred că fiecare om are defecte şi calităţi în armonie, am căutat să cred că lipsa educaţiei îi împinge pe unii la gesturi meschine, că dorinţa de a fi ca mine şi de a avea ceea ce am eu îi face să devină niște copii hazlii ale mele, că experienţe nefericite din trecut îi fac să devină răi... Însă timpul şi experienţele, cu momentele în care unii m-au trecut prin dezamăgiri m-au convins că aceştia nu pot fi schimbaţi prin exemplul bun sau prin bunătatea cu care-i tratezi... 
Unii îi acceptă în preajma lor cu riscurile de rigoare asumate... Eu nu. Nu am nevoie în viaţa mea de bufoni şi de prefăcuţi şi de aceea mă debarasez de îndată de persoanele superficiale, care mă menţin mereu într-o stare de îndoială...





  1. stiu si eu oameni de genul asta...
    si-am invatat de la un pastor,
    ca trebuie numiti pe nume...
    adica "pupincuristi".

    Cred ca ei se inteleg si se simt bine doar in preajma celor ce sunt exact ca ei.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu te cunosc, nu te urmaresc de multa vreme ca sa pot spune ca mi-am facut o impresie despre tine. Tot ceea ce mi-a atras atentia este felul tau de a scrie... as vrea sa scriu si eu la fel de frumos ca tine... dar cred ca pentru asta trebuie sa ai oarecare talent! Oricum, pentru mine esti etalonul... iar pentru ca ai aceste calitati, multi te invidiaza si isi doresc sa fie ca tine! De aceea, cand esti la pamant, au acea bucurie sadica... atunci pot spune si ei ca sunt deasupra ta!
    Cat despre prietenie cu beneficii, am ajuns sa nu ma mai agit... in afara de prietenii vechi, toti cei care sunt in jurul meu sunt "prieteni" pentru ca ii pot ajuta! Sa fie sanatosi! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Buna IRINA. Te urmaresc de ceva timp dar ma uimesti pe zi ce trece. Cel mai mult imi place la tine ca spui lucrurilor pe nume. Dar as vrea sa aflu de la tine ce gandesti de fapt despre iubire.Eu sunt intr-o situatie similara cu a ta, in care iubesc o femeie din tot sufletul, am avut o relatie de 4 ani, si ne-am despartit pentru ca EA mi-a spus ca nu ma poate iubi la fel de mult cum o iubesc eu. Ce crezi e adevar sau ipocrizie?

    RăspundețiȘtergere
  4. Si eu sunt ipocrita de multe ori, dar in urma unui anumit comportament al celor cu care intru in contact. Daca sunt luata de fraiera ma comport ca atare. Fiecare din noi cred ca are o anumita doza de ipocrizie, cu persoanele care se comporta neserios cu ele.
    Mie mi s-a intamplat ceva foarte urat, in sensul ca am fost inlaturata din echipa fara drept de cuvant,m-am simtit nu numai data la o parte, ci data afara si c-un sut in fund. Dar vorba aceea, orice sut in fund este-un pas inainte, si o persoana matura cred ca este capabila sa treaca de aceste provocari fara remuscari. N-am scos ochii nimanui pentru faza asta, chiar am incercat sa las loc de buna ziua, din partea mea.

    RăspundețiȘtergere
  5. Draga, Adi Saceanu... poti scrie fara sa incerci sa te ghidezi dupa talentul altui om. In felul asta il suprimi pe al tau. Incearca sa asterni cuvintele care-ti vin in minte si la final ai sa fi multumit. Ceea ce-ti pot spune eu din experienta este ca nu poti scrie cand esti la mijloc, mai exact ai inspiratie in extreme. Ori esti prea fericit ori esti extrem de trist, mahnit.. de lumea inconjuratoare. Nu o lua sub forma de indemn dar pe vremuri marii compozitori se drogau sau consumaui alcool ca sa aiba inspiratie. :)) Sa nu crezi ca Irina e fericita tot timpul. Ea vede frumosul in orice, se lupta cu ea insasi si cred ca uneori reuseste, desi de multe ori citindu-i blogul am observat ca repeta unele din actiuni la care ar fi trebuit sa stie rezolvarea. Nu-i asa Irina? :)
    Dar ( trist cuvant.. nu mai trist ca poate) asta ne face sa fim umani. Toti suntem oarecum ipocriti nu fata de prieteni, ci de multe ori fata de noi insine. Probabil ca viata asta ne-a facut sa fim asa...

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu este usor sa fii bun, sa traiesti dupa inima ta in aceasta lume....Oameni ca tine daruiesc tuturor..fiecare isi ia portia de "viata frumoasa"..modelul adica ..din tine....din altii.Ca niste vampiri.
    Numai ca ei functioneaza dupa legea acumularii,vizionarii..folosirii.. nu cea a trairii efective, personale.. cu inima..Nu sunt vii..
    Sunt de compatimit.

    Fiecare trebuie sa invatam lectia vietii "trairea fara ipocrizie".Unii o invatam mai repede, altii mai tarziu..unii, din pacate..niciodata.

    RăspundețiȘtergere
  7. Uimitor,'te cunosc"de ieri si nici nu stiu daca citesti acest comentariu .ITI recomand sa citestiMantuirea pacatosilor sa nu te mai amarasti de ce cred ceilalti despre tine pentru ca felul nostru de a fi nu ne meritul nostru asa suntem lasati de Dumnezeu Vezi cum cei invidiosi sufera si se simt rau indiferent de toate starole lor materiale si fizice Cu admiratie

    RăspundețiȘtergere
  8. Irina,un lucru nu ai inteles tu pe lumea asta mica si rea : "Toti iti vor binele.Nu ti-l lasa luat." :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Cata dreptate!! Cat adevar!! Din pacate nu exista padure fara uscaturi! Bafta! Clau

    RăspundețiȘtergere
  10. Hai serios! Si tu crezi ca oamenii sunt "originali" din nastere? Nu se inspira de nicaieri!!!! Niciodata nu o sa vezi pe cineva copiindu-te. Asta iti garantez. Poate decat daca este animal si nu are incorporat nici cel mai mic grad de IQ. Parerea mea este sa iti revizuiesti opinia in legatura cu asta. Pentru ca spui lucruri prea arogante pentru un articol despre oameni ipocriti! Salut. Intotdeauna cu sinceritate, Silviu !

    RăspundețiȘtergere