Oamenii te condamnă atunci când te înstrăinezi de ei. Se simt neglijaţi, abandonaţi, neîndreptăţiţi. Şi prea puţin dintre ei se întreabă care a fost motivul pentru care te-ai distanţat. Nu fac niciun efort să vadă dacă a fost ceva greşit la ei, ci vor vedea de îndată numai greşeli la tine, iar dacă aceste greşeli nu există, le vor născoci. Nu își vor asuma nicio vină, nu vor accepta că au fost îndepărtați și te vor dușmăni.
Este adevărat că înstrăinarea şi abandonul dor şi creează frustrări şi întrebări...
La un moment dat am ales să fac ordine în viaţa mea, iar asta a însemnat invariabil să mă îndepărtez de anumiţi oameni. De ce? Pentru că în orice relaţie, fie că este una de iubire, de prietenie sau de colegialitate este nevoie de doi. Iar atunci când într-o relaţie am rămas singură, am abandonat.
M-am îndepărtat de oamenii cu care nu am nimic în comun. Deşi am acceptat întotdeauna personalităţi extreme, mentalităţi diferite, gusturi diferite, unii au fost atât de diferiţi încât nu aveam niciun punct comun. Ba mai mult, aceştia au încercat într-un mod agresiv să îşi impună părerile şi gusturile, nerespectându-mi personalitatea.
M-am îndepărtat de oamenii lipsiţi de ambiţii şi de valori, oameni pe care m-am săturat să-i trag în sus şi să le înfrumuseţez sufletele.
M-am îndepărtat de oamenii care doar m-au folosit, purtând măşti prietenoase după care se ascundeau scopuri proprii.
M-am îndepărtat de oameni care în faţa mea defilau cu bune intenţii, dar prin spate îmi nutreau sentimente de ură şi invidie.
M-am îndepărtat de oamenii răi, negativi, pesimişti, care strică mereu armonia din jurul lor, oameni care te indispun cu stările lor proaste, care au mereu ceva de reproşat şi pentru care orice ai face nu este niciodată destul.
M-am îndepărtat de oamenii egoişti, care trăiesc doar pentru binele propriu, care se pun mereu pe primul loc şi care cred că li se cuvine totul.
M-am îndepărtat de oamenii curioşi, pe care-i preocupau mai mult amănunte din viaţa mea decât persoana mea şi ceea ce aveam de oferit.
M-am îndepărtat de oamenii nesinceri, de prefăcuţi, de ipocriţi, de bârfitori, de aceia care m-au judecat pentru felul în care mi-am administrat viaţa.
M-am îndepărtat de oamenii care m-au transformat imediat într-un duşman atunci când i-am contrazis şi când nu le-am spus ceea ce le plăcea să audă.
M-am îndepărtat de oamenii care au încercat să mă limiteze și să mă tragă în jos, oameni de la care nu am învățat decât partea urâtă a vieții.
M-am îndepărtat de oamenii care doar îmi iroseau timpul pentru a-și umple singurătatea.
M-am îndepărtat de oamenii insensibili la frumos, oameni concentraţi prea mult pe „a avea” şi prea puţin pe „a fi”.
Nu, nu mi-a fost uşor să mă îndepărtez de oameni, pentru că de fiecare om în parte cu care am relaţionat m-au legat senstimente frumoase. Dar nici nu am vrut să mă iluzionez în continuare cu prietenii şi cu relaţii bune închipuite.
Unii au rămas în urma mea privind cum mă distanţez şi nu au făcut niciun efort ca să mă oprească. Alţii m-au urât şi trăiesc cu impresia că m-am schimbat, că evoluţia mea m-a transformat într-un om încrezut, ceea ce nu este adevărat. Dar, pentru aceia incapabili să îşi asume eşecurile de care se fac responsabili trebuie găsit mereu un vinovat...
Aceia care se întreabă de ce m-am îndepărtat ar trebui ca înainte să mă acuze de indiferență și de înstrăinare datorită unor motive închipuite, să caute adevărul în caracterele lor, în purtarea lor, în sufletele lor.
M-am îndepărtat aşa cum mi-a dictat inima şi raţiunea şi am păstrat aproape de mine doar oamenii care cunosc şi preţuiesc valoarea prieteniei şi a omeniei.
Dau like pentru că ai dreptate, este o mentalitate de învingător ceea ce ai scris tu. Dar uneori, deși mintea îmi spune să mă îndepărtez, tot încerc să ajut, tot mai dau o șansă...sper să nu fiu dezamăgit.
RăspundeţiȘtergereMultumesc pentru ca ceea ce scri. Ne defineste pe multi dintre noi dar nu toti avem capacitatea de a ne exprima,atat de frumos.
RăspundeţiȘtergeredraga irina,sa nu te simti vinovata,cu nimic.nu ai facut decit ceea ce inima ti-a spus si ce a simtit ea.unii oameni,chiar nu merita sa-i avem cu si linga noi.din varii motive.lupti,suferi,plingi,iti framinti miinile,in locul lor,.............si ei,sunt atit de egoisti ,cu ei insasi incit nu fac nimic,ba mai mult nici macar nu apreciaza ce faci tu ,pentru si in locul lor.............si atunci??nu e mai bine sa ne retragem frumos,elegant,fara reprosuri,fara scoatere de ochii...........asa cum numai noi----cei buni si cu suflet ------stim sa facem.
RăspundeţiȘtergereesti minunata!!
RăspundeţiȘtergereCand sunt atatea "selectii" printre cei apropiati noua .. cand ne indepartam de multi , ajungem sa stam singuri . Tb sa acceptam faptul ca nu exista omul perfect asa cum nici noi nu suntem .Fiecare are macar un punct forte ,poate nu tb decat sa corecteze comportamentul putin,nu e cazul sa fim asa drastici . Un minus la o persoana, nu o face neaparat sa fie 'omu` negru din poveste'.
RăspundeţiȘtergereMirela Mihaela P.
E relativ ce spui. Fiecare traieste dupa propriile lui reguli si simturi fie ele rationale sau nu... Uneori sunt de acord cu tine alteori nu. Faptul ca scrii frumos nu inseamna ca ai si dreptate. Asta e lumea ta... asa crezi tu ca e bine. Sunt multe nuante la mijloc... Iti doresc fericire!
RăspundeţiȘtergerear fi foarte bine daca am putea sa-i indepartam din viata noastra pe cei care nu ne convin cum se comporta dar din pacate nu se poate pt.ca de multe ori sunt cei apropiati noua,si poate de aceeia ne doare si mai rau cand ne ranesc...si faptul ca nu putem sa-i schimbam.
RăspundeţiȘtergereAcceptam greu dar ca sa inaintam facem si asta pina la urma.
RăspundeţiȘtergerefiecare fraza pe care o scrii se contrazice prin ea
RăspundeţiȘtergereinsasi. fericire si sanatate.
Da,scrii destul de frumos şi ştii asta.Din punctul meu de vedere,ai făcut cel puţin o greşeală-pe care ţi-am iertat-o;te-ai îndepărtat de oamenii,,care-ţi iroseau timpul cu singurătatea lor''. Oamenii aceea aveau nevoie de tine,de aceea erau în preajma ta.Ți-am iertat-o, pentru că,tot eu, într-un moment din viaţă am spus cuiva,care voia o ,,eliberare'' că singura şi cea mai importantă persoană pentru fiecare dintre noi este persoana însăşi şi trebuie să facă orice ca să-şi aducă fericirea ,,acasă''....
RăspundeţiȘtergereÎncolo,parca-ar mai trebui nişte semne de punctuaţie,la care nici eu nu strălucesc...dar nimeni nu e perfect.
Dacă suna a critică,nu asta mi-a fost intenţia.
Dacă sună a sfat,procedează cum te lasă inima.....
Sunteti superficiali si va regasiti in postura oamenilor indepartati, inceracti sa traiti dincolo de cuvinte si nu mai judecati.
RăspundeţiȘtergereMultumesc pentru ca scrii asa frumos multe din trairile mele.
Prin ceea ce scri se oglindeste sufletul tau.E usor sa-ti dau sfaturi, dar greu sa le pun in aplicare, cand e vorba de mine.Nimic nu este mai trist decat o inima franta, decat un suflet zbuciumat de toate indoielile ce il chinuiesc in urma tradarilor.Dar cum spui si tu, din toate acestea vom iesi mai puternici si vom alege calea cea buna.
RăspundeţiȘtergereParca as fi scris eu. Ma regasesc. Multumesc ca ai facut-o tu, eu fiind neinsemnata in lumea asta ...
RăspundeţiȘtergereEsti pretioasa.