Cu câtă uşurinţă uităm...



„Am o  memorie admirabilă – uit tot.”
- Alphonse Allais

Cu câtă uşurinţă uităm promisiunile făcute şi datoriile morale pe care le avem faţă de oameni care ne-au ajutat, oameni care au adus ceva bun şi frumos în viaţa noastră, oameni cărora le datorăm respect şi consideraţie…
Cu câtă uşurinţă uităm gesturile frumoase pe care alţii le-au făcut pentru noi, momentele speciale petrecute alături de oameni dragi şi iubirea cu care am fost copleşiţi…
Cu câtă uşurinţă uităm că am greşit şi că am fost răi…
Cu câtă uşurinţă uităm că am dezamăgit şi că am părăsit, luând unor suflete visele şi încrederea…
Cu câtă uşurinţă uităm că am fost înţeleşi şi iertaţi…
Cu câtă ușurință uităm că nu suntem perfecți…
Cu câtă uşurinţă uităm de unde am plecat şi că am fost şi noi mai mici, mai jos, mai stângaci...
Cu câtă uşurinţă îi uităm pe aceia pe care i-am iubit şi pe aceia care ne-au iubit.
Cu câtă ușurință închidem uși în urma noastră fără a ne păsa câtă durere lăsăm dincolo de ele…
Cu câtă ușurință uităm că sufletele nu se cotropesc, ca mai apoi să le abandonăm și să le distrugem visele…
Cu câtă ușurință uităm că fiecare om duce îşi propria bătălie cu viața atunci când devenim egoiști, nervoși și urâcioși…
Cu câtă uşurinţă uităm să fim umani – îngăduitori, generoşi şi iertători.
Cu câtă ușurință uităm valoarea unui zâmbet, a unei vorbe bune, a unei mângâieri, a unei îmbrățisări, a unui „Te iubesc”…
Şi cu câtă uşurinţă îi judecăm pe ceilalţi atunci când uită toate acestea cu atâta uşurinţă...

Fragment din Cartea Insomnii

Irina Binder - Insomnii




0 comentarii:

Trimiteți un comentariu