Riduri

„Zâmbeşte şi vei avea prieteni.

Încruntă-te şi vei avea riduri.”

- George Eliot

Atunci când observi ridurile unei femei, știi ce vezi?

Nu-i vezi anii, nici bătrânețea, ci urmele lăsate de zâmbetele frumoase purtate pe chip chiar și atunci când sufletul ei plângea pe ascuns.

Vezi urme lăsate de râsetele care i-au bucurat sufletul. 

Îi vezi fericirea toată.

Vezi lacrimile care au lăsat urme pe chipul ei, de parcă acestea și-ar fi creat cărări spre inimă... lacrimi de dor, de durere, de neputință, de singurătate și poate mult prea rar de fericire.

Vezi grimase din clipele în care sufletul ei a fost chinuit de remușcări, de așteptări, de temeri.

Vezi momentele în care s-a simțit neînțeleasă, neprețuită, nedorită, neiubită, a nimănui...

Vezi tristețea adâncă din momentele în care a fost nedreptățită, judecată, dezamăgită și abandonată.

Îi vezi miile de clipe de îngrijorare și de așteptare.

Îi vezi renunțările la visuri și resemnarea în fața pierderilor și a neputințelor.

Îi vezi iubirea, teama, deznădejdea, dăruirea și sacrificiile făcute în numele iubirii.

Ridurile arată cât a adunat sufletul ei într-o viață trăită cu bune și cu rele, o viață în care a dăruit mult mai mult decât a primit...

Ridurile ei îi arată frumusețea și sensibilitatea sufletului.

Când vezi ridurile unei femei, preţuieşte-o! Ascund în ele mai multă lacrimă, mai multă bucurie şi mai multă patimă decât vei putea înţelege tu.

Prietenelor mele, cu drag!

Fragment din Cartea Insomnii