Vrei să mă cunoști?

Vrei să mă cunoști? Atunci nu-mi privi insistent chipul și nu-mi pune etichete definitive după ce m-ai ascultat rostind doar câteva cuvinte.

Nu-mi evalua inteligența raportându-te la studii sau la condiția mea socială; nu-mi aprecia maturitatea emoţională raportându-te la vârsta mea biologică şi nu crede că-mi cunoşti educaţia după ce ai stat în preajma mea doar câteva secunde.

Nu mă analiza prin prisma lucrurilor pe care le am, pentru că, indiferent cât de multe aş avea, ele nu arată că am tot ce îmi trebuie;  indiferent cât de puţine aş avea, asta nu arată că-mi lipsește ceva. 

Nu asculta poveștile altora despre mine și nu mă privi prin ochii celorlalţi, pentru că fiecare om mă vede diferit și prea puțini sunt cei care mă văd așa cum sunt cu adevărat.

Nu-mi cataloga sensibilitatea, moralitatea și valorile în funcție de greșelile din trecut, pentru că nu cunoști conjuncturile care au dus la săvârşirea lor. Nu poţi judeca omul după o singură faptă, aşa cum nu poţi judeca eternitatea după o singură zi.

Nu mă judeca după oamenii din anturajul meu – există motive întemeiate pentru care aceştia fac parte din viața mea, pe unii dintre ei neavând dreptul să-i aleg, să-i alung, să-i părăsesc.

Nu mă judeca după o vorbă, o faptă, o iubire.

Sunt mai profundă de atât.

Vrei să mă cunoşti cu adevărat?

Atunci vino și trăiește alături de mine o vreme. Vino în casa mea, în viaţa mea şi, dacă o să te încumeţi,  în sufletul meu. Doar aşa ai să poţi vedea tot ceea ce mi se întâmplă, tot ceea ce trăiesc, tot ceea ce iubesc, tot ceea simt şi, da, tot ceea ce îndur.

Vino să îmi vezi toate trăirile, nu numai pe cele pe care aleg eu să le las să se vadă. Ai să observi că nimic din ceea ce e omenesc nu mi-e străin, de la bucurie intensă până la tristețe nemărginită. Vei avea ocazia să constaţi că am şi eu slăbiciuni, ca toţi oamenii, dar că, spre deosebire de mulţi, eu găsesc puterea să mă lupt cu neputințele mele. Vino să-mi vezi şi bucuriile, şi necazurile, şi clipele de mulţumire, și frământările interioare.

Vino să mă vezi întreagă.

Vino să vezi cum râd atunci când ar trebui să plâng și cum găsesc puterea să le alin durerile altora, în timp ce ale mele mă sufocă.

Vino să vezi cum găsesc în mine forţa de a le da celor dragi aripi să crească, în timp ce pe mine mă dor şi acum urmele lăsate de aripile ce mi-au fost tăiate.

Vino să-mi cunoști temerile din fiecare clipă și iubirea de o viaţă.

Vino să-mi cunoști tot universul, cu trecut, prezent și… visuri.

De-abia apoi ai să-mi poţi pune o etichetă, înălţătoare sau denigratoare, după cum ţi-e voia, dar te conjur: nu-mi pune calificative înainte de a mă cunoaşte cu adevărat.

De aceea te invit în lumea mea. Vino! Te provoc să mă cunoşti. Nu promit că sunt mai bună sau mai rea decât ţi-ai imaginat... Doar că sunt mai profundă de atât.

Vino să mă cunoşti şi ai să poţi observa cu ochii tăi, poate contrar aşteptărilor, cum sunt supusă eșecului, în ciuda tuturor eforturilor pe care le fac, cum primesc doar o parte infimă din iubirea de care depinde sufletul meu, în ciuda dragostei uriaşe pe care o ofer necondiţionat, cum greșesc și câte regrete adun, dar și cât de mult sunt capabilă să iert.

Vino, oferă-mi câteva clipe din timpul tău, ca să mă vezi de aproape, abia atunci poţi să mă judeci. Vino să mă vezi cu visuri şi iluzii, cu speranţe şi înfrângeri, cu bucurii şi suferinţe şi abia după ce vei fi văzut tot tabloul, şi nu doar câteva frânturi, de-abia atunci mă vei fi cunoscut puţin şi vei fi îndreptăţit să mă cataloghezi. Dar înainte nu. Nu face greşeala să îmi pui etichete înainte de a mă cunoaşte. Sunt mai profundă de atât.

Vrei să mă cunoşti cu adevărat?

Atunci vino să mă vezi întreagă.

Fragment din cartea Insomnii, care se poate comanda aici: Cartea Insomnii