Decizii



Recunosc, nu întotdeauna îmi este ușor să aleg atunci când trebuie să iau decizii de care ar putea depinde viața mea. 
Cel mai greu de ales este atunci când trebuie să-mi împac și rațiunea și inima... pentru că de obicei inima mă ademenește cu promisiuni frumoase, iar rațiunea mă oprește aducându-mi argumente care mă pun la adăpost... 
În timp ce inima mă impinge cu toată forța către decizia de a mă arunca orbește înainte, rațiunea intervine puternic, făcând apel la experiențe din trecut, la dezamăgiri și la lacrimi, obligându-mă să pun în balanță avantaje și dezavantaje… Și astfel începe agonia rătăcirii printre mii de întrebări și temeri existentiale… 
Da, este foarte greu să alegi între binele sufletului și binele conștiintei, pentru că de cele mai multe ori, acestea nu coincid. Și atunci nu îmi rămâne decât să amân să iau decizia și să aștept. Aștept un semn, un om, o revelație, ceva care să facă decizia ușor de luat… Aștept o răsturnare de situație care să îmi impună alegerea… 
Însă, după ce am ales un drum, nu mă mai întorc, chiar dacă alegerea mea mă împarte efectiv în două...



Promisiuni...


„Într-o zi, când o să fiu mare, o să îţi cumpăr cel mai frumos cadou!” - i-am promis de multe ori tatălui meu, în momentele în care eram foarte fericită şi recunoscătoare pentru visurile pe care mi le îndeplinea. Au fost atât de multe, încât le-am pierdut şirul... O bicicletă, un cal, patinele, un rondel de flori în curte, altă mobilă în camera mea, jucării, vizite în anumite locuri, bucurii, bucurii, bucurii... nenumărate bucurii, sacrificii de care eu, ca şi copil, nu eram conştientă...
Timpul a trecut, iar eu am devenit mare, având posibilitatea să-i cumpăr lui tata cel mai frumos cadou... dar nu am mai avut cui...
Există oameni care oferă infinit mai mult decât primesc, iar aceştia sunt părinţii noştri.
Văd adeasea copii, copii adulţi, care nu oferă nimic părinţilor lor. Doar le cer şi le vorbesc despre neajunsuri şi neîmpliniri proprii şi nu-şi întreabă părinţii dacă au şi ei neajunsuri, dacă au şi ei vreun vis neîmplinit... Văd adesea oameni care cumpără cadouri scumpe unor prieteni, doar pentru a păstra aparenţe, dar care se uită la câţiva lei atunci când ar trebui să cumpere o pereche de papuci călduroşi unui părinte bătrân... Văd adesea oameni care își invită mereu prietenii la restaurante, dar pe părinții lor, niciodată... Da, ştiu, părinţii nu aşteaptă și nu pretind... Ei se simt datori copiilor până în ultima clipă a vieţii lor...
Dacă azi aş avea şansa să-i fac cel mai frumos cadou lui tata, nu ar exista lucru mai măreţ şi mai de preţ decât iubirea ce i-o port. Şi propria mea fericire. Ştiu că nu şi-ar dori mai mult.
Părinţii n-au visuri mai măreţe decât visurile copiilor lor, n-au bucurii mai mari decât realizările copiilor lor, n-au împliniri mai mari decât fericirea copiilor lor...
Şi totuşi, nişte nimicuri mici, cum ar fi nişte papuci călduroşi, o pijama pufoasă, o păturică, ceva dulce, le-ar aduce atâta bucurie... fiindcă sunt mici dovezi de iubire.
Eu nu mai am cum să-i dăruiesc ceva lui tata... dar încerc să compensez ceea ce nu am apucat să-i dau, străduindu-mă să fiu copilul de care ar fi fost mândru... Ar merita mai mult şi încerc mai mult...
Îi dedic lui fiecare moment bun al meu, fiecare împlinire şi fiecare clipă de fericire!




Putere...



Nu am dat nimănui satisfacția să mă vadă distrusă. 
Au fost momente în care sufletul meu plângea în hohote, dar eu am zâmbit și am găsit puterea să râd. 
Au fost momente în care am trăit temeri de nedescris, dar am ieșit în lume cu un aer seren, calm, radiant, demn... 
Au fost momente în care eram bolnavă, dar nu m-am văicărit. Ba mai mult de atât, i-am alinat pe alții care se plângeau de dureri minore. Nu a văzut nimeni o grimasă de durere pe chipul meu. 
Au fost momente când o persoană mă rănise atât de tare, încât ar fi trebuit să o urăsc. Dar i-am zâmbit și le-am vorbit altora frumos despre ea. 
Am fost demnă când alții au încercat să mă umilească și m-am ridicat când alții au încercat să mă înjosească. Am fost frumoasă atunci când alții au încercat să mă urâțească și bună atunci când alții au încercat să mă înrăiască. Am mers înainte când alţii au încercat să mă tragă înapoi. 
Am zburat atunci când îmi venea să mă târăsc, am îmbrățișat atunci când îmi venea să resping, am vorbit în șoaptă atunci când îmi venea să urlu, am mângâiat atunci când îmi venea să lovesc, am iubit atunci când ar fi trebuit să urăsc... 



Părerile de rău...



Părerile de rău nu vindecă răni.
Părerile de rău nu retrag cuvinte și nu anulează fapte.
Părerile de rău nu șterg amintiri urâte și nu șterg lacrimi.
Părerile de rău nu redau încrederea înapoi.
Părerile de rău, nu restituie clipe pierdute, nici nopți nedormite și nici vise irosite.
Părerile de rău nu alungă teama și nu redau echilibrul.
Părerile de rău, fie ele și însoțite de lacrimi nu spală greșelile și nu pot întoarce trecutul...

Va veni o zi...



Va veni o zi în care vei întâlni pe cineva special care te va face să înțelegi de ce nu au funcţionat relațiile tale anterioare.
Acel cineva special îți va da răspunsuri la toate întrebările tale, puse obsesiv atâta vreme sau chiar nepuse.
Acel cineva special îți va risipi complexele și frustrările cu care ai rămas în urma celor care te-au respins sau abandonat și care, prin purtarea lor, te-au făcut să crezi că nu ești demn să fii fericit, iubit, apreciat.
Acel cineva special îți va reda încrederea în tine, în oameni și în iubire.
Acel cineva special îți va readuce zâmbetul pe chip și te va face să verşi doar lacrimi de fericire.
Acel cineva special te va iubi cu adevărat și nu-i va fi frică să-și arate iubirea. Te va iubi așa cum ești, fără a încerca să te schimbe, fără a pretinde să faci eforturi ca să fii pe placul său.
Acel cineva special te va determina să devii un om și mai bun și mai frumos, fiindcă te va ajuta să te redescoperi, să ajungi la esenţa ta autentică, aceea de persoană care emană iubire.
Acel cineva special te va învăța să te iubești și să te prețuiești exact aşa cum eşti. Te va urma oriunde și veți împărți tot ceea ce înseamnă viața, cu bune și cu mai puțin bune, cu bucurii și cu dureri, cu împliniri și cu pierderi.
Pentru acel cineva special nimic nu va fi prea greu, prea mult, prea departe sau imposibil atunci când va fi vorba de tine...
Va veni o zi în care acel cineva special te va ține de mână, iar tu vei simți siguranța și protecția  iubirii!

Să fiţi fericiţi!


Fragment din Cartea Insomnii

Irina Binder - Insomnii