Regrete




Adesea, când stau cu mine şi îmi trec în revistă viaţa, pe lângă miile de lucruri pentru care îi sunt recunoscătoare lui Dumnezeu, mă gândesc cu tristeţe şi la promisiunile pe care nu le-am respectat, la acţiunile şi deciziile pe care le-am amânat, la lucrurile pe care nu le-am făcut la timp. Şi mă învăluie regretele atunci când mă gândesc... 
la toate cuvintele rostite în grabă, negândite. Și la toate cuvintele frumoase nerostite.
la amânări pe a doua zi, pe mai târziu, pe altă dată când voi avea energia şi curajul de a spune, a arăta, a îndrăzni, a iubi.
la lacrimile celor pe care i-am rănit cu voie sau fără de voie.
la timpul irosit cu gânduri negative, din vanitate sau ignoranţă.
la cât de mult timp am ignorat lucrurile care mă fac să iubesc viața.
la momentele în care i-am lăsat pe alții să aleagă în locul meu.
la oameni pe care i-am pierdut.
la locuri și la oameni pe lângă care am trecut privind în pământ.
la adevăruri pe care am refuzat să le aud și pe care nu am îndrăznit să le rostesc.
la faptul că am judecat înainte să cunosc.
la faptul că am vorbit atunci când trebuia să ascult.
la faptul că am plecat atunci când ar fi trebuit să rămân.
la toate „Te iubesc”-urile pe care nu am îndrăznit să le spun.
la toate „Iartă-mă” pe care le-am spus prea târziu sau nu le-am rostit deloc.
la nopțile chinuite de frământări îndreptăţite sau nejustificate.
la toate zilele însorite în care m-am ascuns între patru pereți în loc să ies în natură şi să mă bucur de viaţă şi de creaţia lui Dumnezeu.
la tata, pe care azi nu îl mai pot îmbrățișa.
la zâmbetele ascunse în suflet.
la visuri abandonate.
la faptul că mi-am interzis să fiu fericită atunci când inima mea îşi dorea asta.
la lipsa de iubire de sine.
la tot ceea ce m-a ținut departe de mine...


Fragment din Cartea Insomnii

Irina Binder - Insomnii