Nu sunt cea mai frumoasă...

Nu sunt cea mai frumoasă femeie din lume, dar atunci când ies din casă, îmi iau cu mine zâmbetul și vorbele bune, cu care înfrumusețez ziua celorlalți.
Nu sunt cea mai frumoasă femeie din lume, dar am mâini calde și catifelate, cu care mângâi copii, bătrâni, prieteni, pe mama, animăluțe pe care le întâlnesc și flori.
Nu sunt cea mai frumoasă femeie din lume, dar am brațe puternice, cu care îmbrățișez cu drag, pe oricine are nevoie de o îmbrățișare.
Nu sunt cea mai frumoasă femeie din lume, dar am o voce caldă și prietenoasă, cu care pot ține companie unui suflet însingurat.
Nu sunt cea mai frumoasă femeie din lume, dar am un râs colorat și copilăresc, cu care să înveselesc suflete triste.
Nu sunt cea mai frumoasă femeie din lume, dar am picioare sănătoase cu care să străbat drumuri către oameni care au nevoie de mine.
Nu sunt cea mai frumoasă femeie din lume, dar pot face oamenii să se simtă frumoși și încrezători.
Nu sunt cea mai frumoasă femeie din lume, dar am o inimă darnică, plină de iubire și iertătoare.
Nu sunt cea mai frumoasă femeie din lume, dar am fost și sunt iubită de cei mai frumoși oameni din lume.

Vis de Crăciun...

Aseară am adormit târziu. Şi-n visul meu, mergeam pe-un drum...

Am obosit şi m-am oprit lângă un omuleţ bătrân.

Stătea pe-o bancă singurel, m-am aşezat chiar lângă el

Părea un bătrânel frumos, dar trist şi cam neputincios.

- Ce faci aici şi cine eşti? Şi de ce stai atât de singur?

L-am întrebat pe bătrânel, când m-a privit puţin nesigur.

- Mă odihnesc, copila mea, fiindcă sunt foarte obosit...

Sunt Moş Crăciun şi-n multe case, am alergat şi poposit.

- Eşti Moş Crăciun? Cu-adevărat ? Şi tot mereu ai existat ?

- Da, chiar exist. De ce, nu crezi? Sunt lângă tine, nu mă vezi?

  Copilă, plângi ? De ce eşti tristă ?

- Fiindcă toţi oamenii mi-au spus, că Moş Crăciun, chiar nu există!

- Ştiu că oamenii m-au uitat. Şi mă simt trist şi abandonat.

  Încât acum, până şi eu, mă-ntreb: exist cu-adevărat?

- Exişti! Doar eşti aici. Te văd. Doar că nu eşti cum am sperat.

- Cum ai sperat să fiu?

- Nu ştiu. Poate mult mai spectaculos.

  Să ai o sanie cu reni, nu să te văd mergând pe jos.

  Să ai un sac cu multe daruri, dar văd că tu nu cari nimic...

  Însă pari bun şi blând...

- Ascultă-mă, suflete mic:

 Când voi sunteţi copii, părinţii vă spun că eu vin de Crăciun

 Fiindcă asta îmi e menirea: să vă învăţ ca să fiţi buni

 Vă răsplătesc cu daruri multe, sperând să fiţi buni şi cuminţi

 Să învăţaţi că meritaţi să fiţi iubiţi şi răsplătiţi.

 Apoi, aflaţi că nu exist, că-s numai un Moş inventat

 Uitaţi de mine... Uitaţi tot, ce v-am adus şi învăţat.

 Uitaţi să fiţi încrezători, să fiţi umani şi iertători

 Că trebuie să dăruiţi, să faceţi oameni fericiţi.

 Dar eu exist, în fiecare şi trăiesc pentru scopul meu

 Să vă învăţ cum să fiţi buni şi să-l iubiţi pe Dumnezeu.

 Eu chiar aduc daruri frumoase, eu chiar pot face bucurii

 Dar numai sufletele alese mă pot cu-adevărat simţi.

- Of, Mosule, sunt fericită că în sfârşit te-am întâlnit!

 Cum aş putea să-ţi răsplătesc, tot ceea ce mi-ai dăruit?

- Poţi fi un om bun și frumos. Nu trebuie să faci mai mult.

 Dar fă-mi un loc mic, să pot sta, acolo în inima ta

 Și te voi învăţa să creşti, să dăruieşti şi să iubeşti.

Şi Moşul m-a îmbrăţişat. Simţeam căldură şi speranţă

Am închis ochii şi-am văzut, tot ce-am primit frumos în viaţă.

Când i-am deschis, din patul meu, pe geam afară am privit.

Ningea frumos ca în poveşti! Iar eu din suflet am zâmbit!

- Îţi mulţumesc, Moșule scump! O să fiu bună, îţi promit! 

Curăţenie la sfârşit de an

La sfârşitul fiecărui an, fac o curăţenie generală în casa mea, dar şi în sufletul meu.  

În casă fac un inventar al lucrurilor şi decid ce îmi este util şi ce nu, pentru că nu îmi place să am casa încărcată cu lucruri inutile, în ideea că “poate îmi vor trebui cândva”. Vreau să am spaţiu pentru lucruri noi, vreau ordine și vreau să respir în voie.  

După ce termin curățenia în casă, încep curăţenia generală în  suflet, pentru că și el trebuie eliberat de ceea ce îl încarcă inutil și de ceea ce-i ia din lumină și frumusețe.

Am un coş de gunoi imaginar în care arunc toate supărările din trecut, toate frustrările adunate, toate gândurile negative, toate grijile inutile, furia, teama şi amintirile urâte.

Îmi zugrăvesc toate gândurile gri în culori calde, vii, optimiste.

Îmi inventariez realizările şi pierderile şi îmi fac planuri noi pentru viitor. Cu lecția învățată în urma eșecurilor știu ce trebuie să schimb la mine și cum trebuie să procedez ca să nu mai dau greș. Îmi propun să trăiesc mai frumos, să mă bucur mai mult, să dăruiesc mai mult, să am așteptări realiste de la oameni și să lupt mai mult pentru visele mele. 

Îmi analizez purtarea faţă de oameni, îmi fac autocritica pentru purtarea egoistă, pentru indiferența cu care i-am tratat, pentru răutăți și, fac planuri pentru a-mi cere iertare și pentru a reuși să mă apropii din nou de aceia pe care nu am știut să-i prețuiesc.

Urmează un inventar al oamenilor care fac parte din viaţa mea şi-i separ pe aceia care mă merită de aceia care nu ar trebui să își găsească loc în sufletul meu. Renunţ la cei care au dovedit că nu mă respectă, că nu mă prețuiesc, la cei care doar m-au folosit și care m-au rănit. Fac loc în suflet pentru oamenii noi care vor veni în viața mea și pregătesc pentru ei multă iubire. 

Spăl ferestrele sufletului meu de tot noroiul pe care unii l-au aruncat în ele și de urmele ploilor de lacrimi, ca să pot vedea lumea clar. Îmi  împodobesc sufletul cu frumusețe, cu răbdare, cu bunătate și cu multe sentimente frumoase pregătite pentru aceia care vor locui în el, dar și pentru vizitatori.

Într-un loc special aflat în suflet adun rezerve consistente de încredere și răbdare pentru a depăşi perioadele critice, adun iertare pentru cei care îmi vor greşi, adun zâmbete pentru zilele în care voi fi tristă și mai adun înţelegere şi multă dragoste pentru a le oferi oamenilor.

Când casa şi sufletul îmi sunt curate şi frumoase, deschid ușile larg pentru oamenii care vor dori să mă viziteze.

Vă aştept cu drag!