Noi, femeile? Suntem un univers de trăiri. Suntem pe cât de fragile, pe atât de puternice.
Suntem capabile să plângem o noapte întreagă, iar dimineață să ieșim în lume afișând un zâmbet larg și înfruntând toate provocările cotidiene. Plângem atunci când suntem fericite și râdem atunci când suntem triste.
Uneori suntem acuzate de sensibilitate excesivă, pentru că ne emoționează orice este frumos, o floare, o melodie, un zâmbet, sau amintirea cuiva drag... Plângem la nunți, plângem când o prietenă aduce pe lume un copil, plângem când cineva drag suferă, când pierdem o persoană apropiată, când suntem părăsite, când ne simțim singure și când ne este dor.
Ne atașăm de locuri, de lucruri și de momente frumoase...
Muncim cu dăruire, fiind capabile să fim și mame și soții și să avem și un loc de muncă. Și găsim întotdeauna timp pentru a fi alături de o prietenă care are nevoie de noi.
Suntem capabile să trăim zile întregi cu un compliment și să visăm chiar și atunci când avem certitudinea că este prea târziu...
Renunțăm la noi, ne abandonăm și ne sacrificăm în numele iubirii, dăruind totul copiiilor, soților, părinților, prietenilor...
Uneori suportăm singurătate, umilință, violentă și nedreptăți doar din dragoste față de copiii noștri, cărora nu vrem să le luăm dreptul la o familie unită.
Ne lăsăm rănite și apoi iertăm. Iertăm neobosit indiferența și răutățile oamenilor pe care-i iubim. Avem dureri capabile să ne distrugă sufletul, dar avem sufletul capabil să se regenereze cu o simplă îmbrățișare, cu un „iarta-ma”, sau cu un „te iubesc”.
Iubim neobosit și necondiționat. Îi iubim chiar și pe cei care nu merită.
Avem momente când suntem capricioase și imposibile, când obosim să fim perfecte și să ne prefacem că ne este bine. Pentru că în fiecare zi ascundem dureri fizice și sufletești, îndoieli, temeri, regrete, neîmpliniri...
Uneori suntem percepute ca fiind complicate și pretențioase, fără să se știe însă că avem nevoie de atât de puțin pentru a fi fericite! Avem nevoie să fim alintate, ascultate, acceptate, apreciate, mângâiate... Suntem dependente de dragoste, de mângâieri și de cuvinte frumoase. Avem bucurii copilărești pe care nu ar trebui să ni le tulbure nimeni.
Punem iubire în tot ce facem și în tot ce dăruim. Suntem frumoase, pentru că suntem delicate, tandre, sensibile, miloase, copilăroase și iubitoare. Suntem puternice pentru că suntem responsabile, prezente, atente, capabile, harnice și ambițioase.
Avem priviri admirative care înfrumusețează orice lucru. Avem mângâieri care alină orice durere. Avem vorbe calde care încurajează.
Să nu uitați nicio clipă că sunteți frumoase, prețioase, puternice și minunate!
We, women? We are a universe of emotions. As fragile we
are, the stronger we are.
We are able to cry all night and in the morning to go out
into the world displaying a smile and facing all the daily challenges. We cry
when we are happy and laugh when we are sad.
Sometimes we are accused of excessive sensitivity,
because we get excited by anything that is beautiful: a flower, a song, a
smile, or the memory of a loved one... We cry at weddings, we cry when a friend
gives birth to a baby, we cry when a loved one suffers, when we lose someone
close, when we are abandoned, when we feel alone and when we miss someone.
We get attached to places, things and beautiful
moments...
We work with dedication, being able to be both mother and
wive and to also have a job. And we always find time to be with a friend that
needs us.
We are able to live for days with a compliment and dream
even when we are sure that it is too late...
We give up to us, we abandon and sacrifice ourselves for
love, giving all to our children, spouses, parents, friends...
Sometimes we bear with loneliness, humiliation, violence
and injustices just for the love of our children, whom we do not want to take
the right of a united family.
We let ourselves wounded and then we forgive. We forgive
tirelessly the indifference and the wickedness of the people we love. We have
aches able to destroy our soul, but we have the soul able to regenerate with a
simple hug, a "forgive me", or an "I love you".
We love tirelessly and unconditionally. We love even
those who do not deserve it.
We have moments when we are whimsical and impossible,
when we get tired to be perfect and to pretend that we are good. Because every
day we are hiding physical and soul pains, doubts, fears, regrets, failures...
Sometimes we are perceived as complicated and demanding,
without knowing however, that we need so little to be happy! We need to be endeared,
listened, accepted, valued, comforted... We are dependent on love, comfort and
beautiful words. We have childish joys that should not be disturbed by anyone.
We put love in everything we do and in everything we
give. We are beautiful because we are delicate, tender, sensitive,
compassionate, childish and loving. We are stronger because we are responsible,
present, attentive, capable, hardworking and ambitious.
We have admiring glances that decorate everything. We
have caresses that soothe any pain. We have warm words that encourage.
Do not forget a single moment that you are beautiful,
precious, strong and great!
.jpg)
.jpg)
