Curăţenie la sfârşit de an



La sfârşitul fiecărui an, fac o curăţenie generală în casa mea, dar şi în sufletul meu.  
În casă fac un inventar al lucrurilor şi decid ce îmi este util şi ce nu, pentru că nu îmi place să am casa încărcată cu lucruri inutile, în ideea că “poate îmi vor trebui cândva”. Vreau să am spaţiu pentru lucruri noi, vreau ordine și vreau să respir în voie.  
După ce termin curățenia în casă, încep curăţenia generală în  suflet, pentru că și el trebuie eliberat de ceea ce îl încarcă inutil și de ceea ce-i ia din lumină și frumusețe.
Am un coş de gunoi imaginar în care arunc toate supărările din trecut, toate frustrările adunate, toate gândurile negative, toate grijile inutile, furia, teama şi amintirile urâte.
Îmi zugrăvesc toate gândurile gri în culori calde, vii, optimiste.
Îmi inventariez realizările şi pierderile şi îmi fac planuri noi pentru viitor. Cu lecția învățată în urma eșecurilor știu ce trebuie să schimb la mine și cum trebuie să procedez ca să nu mai dau greș. Îmi propun să trăiesc mai frumos, să mă bucur mai mult, să dăruiesc mai mult, să am așteptări realiste de la oameni și să lupt mai mult pentru visele mele. 
Îmi analizez purtarea faţă de oameni, îmi fac autocritica pentru purtarea egoistă, pentru indiferența cu care i-am tratat, pentru răutăți și, fac planuri pentru a-mi cere iertare și pentru a reuși să mă apropii din nou de aceia pe care nu am știut să-i prețuiesc.
Urmează un inventar al oamenilor care fac parte din viaţa mea şi-i separ pe aceia care mă merită de aceia care nu ar trebui să își găsească loc în sufletul meu. Renunţ la cei care au dovedit că nu mă respectă, că nu mă prețuiesc, la cei care doar m-au folosit și care m-au rănit. Fac loc în suflet pentru oamenii noi care vor veni în viața mea și pregătesc pentru ei multă iubire. 
Spăl ferestrele sufletului meu de tot noroiul pe care unii l-au aruncat în ele și de urmele ploilor de lacrimi, ca să pot vedea lumea clar. Îmi  împodobesc sufletul cu frumusețe, cu răbdare, cu bunătate și cu multe sentimente frumoase pregătite pentru aceia care vor locui în el, dar și pentru vizitatori.
Într-un loc special aflat în suflet adun rezerve consistente de încredere și răbdare pentru a depăşi perioadele critice, adun iertare pentru cei care îmi vor greşi, adun zâmbete pentru zilele în care voi fi tristă și mai adun înţelegere şi multă dragoste pentru a le oferi oamenilor.
Când casa şi sufletul îmi sunt curate şi frumoase, deschid ușile larg pentru oamenii care vor dori să mă viziteze.
Vă aştept cu drag!



  1. De multe ori am tendinta sa opresc lucruri care "mi-or fi de folos vreodata"...si am invatat ca daca le opresc, uit de ele si nu le gasesc cand imi trebuie. Apar numai in momente nepotrivite. Asa ca sustin gandul tau - daca trece o vreme si nu mai folosesti ceva, da-l mai departe...

    RăspundețiȘtergere
  2. esti pur si simplu tu,cea care ne invata sa fim buni si pozitivi.iti multumesc pt ca imi ridici moralul si ma inveti in fiecare zi cate ceva.felicitari pt tot ce faci!

    RăspundețiȘtergere
  3. Curatenie in casa fac mereu dar in viata , numai atunci cand inima mea o cere...
    Si asta nu prea are legatura cu Craciunul in cazul meu :)
    Cand eram in liceu imi faceam liste intregi cu ce schimb, pastrez, modific, accept, refuz . Nu mai e cazul :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Mi-ar placea sa fac si eu curatenie, dar ce te faci atunci cand matura are coada rupta sau carpa de praf s-a udat cu cafea?

    RăspundețiȘtergere
  5. Din pacate,curatenia casei dureaza mai putin decit cea a sufletului...

    RăspundețiȘtergere
  6. incepe cu cea a sufletului apoi vei fi pregatita pt orice

    RăspundețiȘtergere
  7. Din pacate sau din fericire acesta va fi primul sfarsit de an in care imi voi face curatenie in suflet.
    Aer proaspat, ganduri proaspete, dorinte calde. :)

    RăspundețiȘtergere