Nimeni nu mă cunoaşte cu adevărat...



Cu siguranță multe persoane din anturajul meu și poate chiar și străine trăiesc cu convingerea că mă cunosc. Faptul că nu am contrazis și nu m-am apărat când s-au emis păreri despre mine, le-a întărit unora convingerea că ei dețin adevărul.
Am lăsat lumea să mă creadă exact așa cum m-a perceput, indiferent cât de departe de adevăr era. N-am încerat să mă justific și nici să conving că sunt altfel. Ar fi un consum prea mare de energie și de timp.  
Tratez cu umor oamenii care mă etichetează greșit. Chiar este amuzant să surprinzi pe cineva în mod plăcut, atunci când descoperă că s-a înșelat în privința ta. :) 
Nu m-a preocupat niciodată reputația, cu atât mai mult cu cât mi s-a dovedit, de nenumărate ori, că oricât de bun și de corect ai fi, tot se va găsi cineva care să nu te placă și care să găsească ceva greșit la tine. Tot se va găsi cineva care să speculeze orice detaliu care poate fi folosit împotriva ta, care să îți pună în cârcă lucruri care nu te reprezintă, cu scopul de a-ți strica imaginea...  
Am auzit tot felul de păreri eronate despre mine, mai ales de la atotștiutori și închipuiți care se cred cunoscători de oameni. 
Sunt persoane care, deși stau zi de zi în preajma mea, nu sunt capabile să mă cunoască. Mi-au pus o etichetă după o primă impresie, sau poate dupa vreun zvon auzit și gata. Limite... 
Oamenii judecă de obicei după valorile și posibilitățile lor. Mulți judecă după prejudecăți proprii și prea puțini după calități obiective. 
Unii au un spirit polițienesc exagerat, iar alții sunt de-a dreptul paranoici. Alții sunt influențabili și ușor de manipulat. Și totuși, mulți trăiesc cu impresia că mă cunosc suficient de bine încât să mă poată descrie obiectiv. Greșit! NIMENI nu mă cunoaște cu adevărat. Pentru că nimeni nu a trăit în locul meu și nici suficient de mult timp lângă mine ca să apuce să mă cunoască.  
Nimeni nu știe ce ascund în suflet, pentru că arăt doar atât cât vreau din mine. Nimeni nu știe cât știu și ce pot, pentru că spun mai puțin decât știu, gândesc mai mult decât arăt și arăt atât cât poate vedea și suporta fiecare om, în funcție de limitele sale.
Nimeni nu știe că pot zâmbi când sunt nefericită și îndurerată și că uneori îmi ascund fericirea de cei care nu ar suporta să mă vadă fericită.
Nimeni nu știe cât sunt de sensibilă, dar nici cât pot fi de puternică. 
Nimeni nu știe cât sunt de bună, dar nici cât pot fi de rea. Nimeni nu știe cât pot să îndur și nici cât pot să iert. 
Nimeni nu îmi cunoaște istoriile de viață pentru că am trăit ferită de curiozitățile lumii și mi-am protejat intimitățile. Fiecare știe exact atât cât vreau eu să știe.
Nimeni nu știe ce am sau ce-mi lipsește, pentru că nici nu m-am lăudat, nici nu m-am plâns că nu am și nici n-am cerut ceva cuiva. 
Nimeni nu știe cum trăiesc, ce visez, ce bucurii am, ce dureri, ce ambiții, ce aspirații... pentru că dincolo de o imagine, dincolo de niște vorbe scrise sau rostite, dincolo de zâmbete sau de grimase de durere se află o viață, un suflet și un univers de trăiri pe care numai EU le cunosc. 

Crezi că mă cunoști? Mai gândește-te... ;) 
  


  1. Multumesc Irina. M-am regasit in vorbele tale scrise cu atata maestrie si sentiment. As fi vrut sa le copiez in jurnalul meu la capitolul "Ce m-a impresionat azi", dar n-am putut. Oricum, felicitari

    RăspundețiȘtergere
  2. Frumos. Pacat ca isi mai insusesc si altii munca ta! Am gasit postul tau pe facebook-ul unei tipe.

    Monica

    RăspundețiȘtergere
  3. frumos ar trebuii sa postezi mai des imi plac gandurile tale

    RăspundețiȘtergere
  4. Ma regasesc perfect!! Asa e!

    RăspundețiȘtergere
  5. Frumos... Doar ca parte din istoriile de viata si intimitati le mai cunoastem prin intermediul cartii care, apropo, e foarte interesanta :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. posibil, insa gresim si cand ne referim la o culoare, darmite la trairile cuiva. Ideile din carte, daca sunt adevarate 100%, le filtram prin ceea ce am trait noi. Orice scriere, ne face sa ne intoarcem in noi, asa ca citind fluturi nu am descoperit-o pe autoare, ci ne-am descoperit pe noi insine. Ne-am intors in viata noastra si am scotocit dupa amintiri si emotii legate de prietenii si iubiri.

      Ștergere
  6. Cat se poate de adevarat!

    RăspundețiȘtergere
  7. Faptul că unele persoane îți folosesc cuvintele pe facebook arată că simt la fel sau sunt de acord cu tine. Dar demonstrează că au un caracter urât atunci când nu precizează de unde au luat citatul. Și eu ți-am găsit gândurile pe paginile unor persoane și am rămas uimită de câtă profunzime ˝dădeau dovadă˝ (mai ales că le cunoșteam nivelul). Când am găsit acele cuvinte pe pagina ta, am înțeles.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. M-am obișnuit cu cei care mă copiază/plagiază.
      Cu cât sunt mai mici, oamenii au ambiții mai mici. Ambițiile unora înseamnă să ia de-a gata (să fure) în loc să muncească sau să creeze singuri... și decad cu riscul de a se face de rușine.

      Ștergere
  8. Foarte frumos. Cred ca multi ne regasim in aceste vorbe minunate.
    Mariana

    RăspundețiȘtergere
  9. O simpla intrebare: de ce NIMENI?? E absolut normal,gasesc eu,ca sa existe cel putin o persoana,repet,cel putin una, careia sa-i poti deserta problemele care te framanta,durerile care te apasa si ca sa nu fim pesimisti,cu care sa poti imparti bucuriile care le traiesti. Neexistand acea persoana esti doar un individ singur pe Pamant,cuprins de temeri si incertitudini,de ce incertitudini? Ptr ca neavand siguranta ca gandirea ta e perfecta in anumite probleme ai si temerea de a cere sfatul si parerea. Mda e mica probabilitatea de a gasi un singur om cu care sa plangi dar sa si razi,ca sa sintetizez ideia,dar in speranta ca acel om exista,deschide-ti sufletul caci nu se stie niciodata de unde apare acea sau acele personae...Nu e un defect sa plangi cand ai motive,sa-ti arati slabiciunea(sa nu uitam ca cel cu adevarat puternic nu se teme sa-si arate slabiciunea) cand ea exista motivat,sa iti imparti bucuria si durerea cu semenii tai...suntem toti oameni cu slabiciuni si calitati,mai buni,mai rai, dar doar prin schimbul de idei si experentele traite de toti la un loc si invatand din greselile noastre si a altora am evoluat la ceea ce suntem azi.....

    RăspundețiȘtergere
  10. Uneori nici noi nu ne cunoastem indeajuns. Trebuie sa trecem prin viata ca sa invatam despre noi.

    RăspundețiȘtergere
  11. Da, te cunosc... Esti minunata, dar nu stii...

    RăspundețiȘtergere
  12. Da,eu te cunosc si te iubesc cu toată inima!

    RăspundețiȘtergere