„Femeia nu
este sexul slab. E cel mai nobil dintre cele două, prin puterea sa de sacrificiu,
de suferinţă în tăcere, de umilinţă, credinţă şi cunoaştere.”
- Mahatma
Gandhi
Noi, femeile,
suntem un univers de trăiri. Suntem pe cât de fragile, pe atât de puternice.
Suntem
capabile să plângem o noapte întreagă, iar dimineața să ieșim în lume cu un
zâmbet frumos pe chip, înfruntând toate provocările pe care ni le aşterne în
cale viaţa. Plângem atunci când suntem fericite și râdem atunci când suntem
triste și nervoase.
Suntem
neînțelese – pentru stările noastre schimbătoare de dispoziţie, pentru
sensibilitatea noastră, fiindcă ne emoționează orice este frumos: o floare, o
melodie, un zâmbet, vocea unui copil, tandrețea unui bătrân, amintirea cuiva
drag... Plângem la nunți, plângem când o prietenă aduce pe lume un copil,
plângem când cineva drag suferă, când pierdem o persoană apropiată, când suntem
părăsite, când suntem nedreptățite, când ne simțim singure și când ne este dor.
Ne sperie
singurătatea și incertitudinile, dar nu obosim așteptând...
Visăm, apoi ne
abandonăm visurile noastre pentru a trăi și a împlini visurile celor pe care-i
iubim.
Ne atașăm de
oameni, de locuri, de lucruri și de momente frumoase.
Muncim cu
dăruire, fiind capabile să fim și mame, și soții, și femei de carieră. Și găsim
întotdeauna timp pentru a fi alături de o prietenă care are nevoie de noi.
Suntem
capabile să trăim zile întregi cu un compliment mic, păstrăm cu sfințenie orice
amintire care ne-a făcut sufletul să vibreze, uscăm flori între filele cărţilor
și îmbrățișăm mascotele de pluș pe care le-am primit în dar.
Renunțăm la
noi, ne abandonăm și ne sacrificăm în numele iubirii, dăruind totul copiiilor,
soților, părinților, prietenilor...
Ne lăsăm
rănite, suferim și apoi iertăm. Iertăm neobosit indiferența și răutățile celor
pe care-i iubim. Avem dureri în stare să ne distrugă sufletul, dar avem
sufletul în stare să se regenereze cu o simplă îmbrățișare, cu un simplu
„Iartă-mă!”, cu un simplu „Te iubesc!” sau cu o promisiune...
Iubim neobosit
și necondiționat. Îi iubim chiar și pe cei care nu ne iubesc.
Avem momente
când suntem capricioase și imposibile, când obosim să fim perfecte și să ne
prefacem că ne este bine... pentru că în fiecare zi ascundem dureri fizice și
sufletești, îndoieli, temeri, regrete, neîmpliniri; în fiecare zi ne străduim
să arătăm senin şi să îi liniştim pe cei dragi, asigurându-i că ne este bine,
când nouă ne vine să ne aşezăm pe pat şi să zacem nemişcate.
Uneori suntem
percepute ca fiind complicate și pretențioase, fără să se știe că avem nevoie
de atât de puțin pentru a fi fericite! Avem nevoie să fim alintate, ascultate,
acceptate, apreciate, mângâiate... Avem nevoie să ni se recunoască meritele, să
fim înțelese, să ni se ofere iubirea de care depind atât de mult sufletele
noastre fragile...
Suntem
dependente de dragoste, de mângâieri și de cuvinte frumoase. Avem bucurii și
visuri copilărești pe care nu ar trebui să ni le tulbure nimeni.
Punem iubire
în tot ceea ce facem și în tot ceea ce dăruim.
Suntem
frumoase pentru că suntem delicate, tandre, sensibile, empatice, copilăroase și
iubitoare.
Suntem
puternice pentru că suntem responsabile, prezente, atente, capabile, harnice,
iertătoare și ambițioase.
Avem priviri pline
de admiraţie sinceră care înfrumusețează orice lucru pe care ne cad ochii. Avem
mângâieri care alină orice durere.
Suntem greu de
înțeles, dar atât de ușor de iubit!
