Părerea mea?



Mă întrebați adesea ce părere am despre una, despre alta, despre anumite persoane care ies în evidență cu acțiunile lor... Am primit multe mesaje și comentarii pe facebook în care îmi expuneți diferite persoane și situații și îmi cereți părerea.
Dragii mei, eu când simt nevoia să-mi spun părerea despre un anumit lucru, o fac. Însă nu simt nevoia să îmi spun părerea despre lucruri neimportante pentru mine sau despre frivolități.
Înainte să îmi dau cu părerea despre ceva sau despre cineva, mă întreb următoarele: 
- chiar este necesară părerea mea? 
- am calități și competențe care să-mi permită să-mi dau cu părerea în mod obiectiv și constructiv? 
- ajută părerea mea pe cineva? 
- merită să-mi dedic timp pentru a-mi exprima opinia? 
- părerea mea ajută pe cineva, schimbă ceva în bine?
Referitor la tot felul de persoane publice despre care mă întrebați: eu nu-mi pot exprima părerea despre oameni pe care nu îi cunosc. Faptul că purtarea lor nu este neapărat pe placul meu sau contravine educației mele nu mă face să le pun etichete, să mă consider mai bună sau mai morală decât acei oameni. 
Dacă nu-mi place ceva sau de cineva, trec mai departe și-mi văd de treaba mea, nu simt nevoia să îi spun omului de care nu-mi place sau altora că nu îl plac. 
Îmi displac profund denigrarea și instigarea la ură și la comportament antisocial. Și îmi repugnă obiceiul unor femei de a ataca alte femei, mai ales când asta se face gratuit, cu intenția de a minimaliza și de a defăima. 
Poate sunt eu de pe altă planetă, dar nu pot înțelege plăcerea de a-i face rău unei alte persoane și nu pot asocia batjocura cu amuzamentul... Nu pot înțelege nevoia unora de a bârfi, de a se certa, de a fi mereu în competiție cu cei pe care nu-i suportă, de a-i intimida și de a le tulbura pacea. 
Dar fiecare atrage atenția asupra sa așa cum poate și așa cum consideră de cuviință. Ceea ce pentru mine pare penibil și reprobabil, pentru altul poate părea amuzant și corect. 
Eu nu sunt în măsură să aprob sau să dezaprob pe cineva și cred că fiecare om are și calități și defecte, că avem cu toții anumite etape în evoluția noastră și lucruri pe care le facem greșit...
Eu nu vreau să influențez părerea nimănui despre alții, cred că fiecare om are discernământ și că educația și bunul simț ajută pe oricine să facă diferența dintre bine și rău. 😊





  1. Ai perfecta dreptate în cele mentionate, însa aminteste-ti de infantilitate. Copiii au nevoie de validarea parintilor pentru a distinge binele de rau, înainte de a învata pe propria piele, si crede-ma, sunt milioane de astfel de "copii" lipsiti de unul dintre parinti, sau în multe cazuri de amândoi.
    Binecuvântari eterne, perene, supreme, draga Irina !

    RăspundețiȘtergere