Așa e. Tu ești mai bun decât mine.



Crezi că mă cunoști, așa-i? Crezi că ai avut destul timp să-ți poți forma o părere obiectivă despre mine. În câteva clipe. Crezi că o banală postare pe facebook sau o opinie pe care mi-am exprimat-o sunt de ajuns să știi ce fel de om sunt, ce valori am, cine pot fi sau ce-aș putea deveni. 
Vezi tu, între ceea ce-ți imaginezi despre mine și realitate este o mare diferență. Și n-ar trebui să ai doctorate ca să pricepi asta, e simplu. Și mai ales de bun simț.
Nu mă cunoști suficient de bine încât să mă iubești, e normal și înțelege oricine asta, dar nici destul de bine încât să nu-ți placă de mine. Și asta iar mi se pare simplu și de bun simț, adică să nu judeci la prima vedere. Pentru că tu știi despre mine doar atât cât am vrut eu să-ți arăt și doar atât cât ai tu capacitatea să percepi cu simțurile și cu mintea ta.
Dar eu sunt mai mult de atât. Sunt mai mult decât îți imaginezi tu. Sunt mai mult decât un chip, un trup, un gând, o afirmație, o glumă, o ieșire nervoasă, o lacrimă, o cădere morală, o critică, o renunțare... Ori un zâmbet. Vesel sau trist, apropiat sau îndepărtat.
Ai nevoie să crezi că tu ești mai bun decât mine? Că tu ai face lucrurile mai bine, că tu ești mai puternic, mai principial, cu adevărat moral, că tu nu greșești? Foarte bine, ești liber să crezi asta. Poți crede că ești perfect, că ai mereu dreptate, că ai cea mai curată și mai dreaptă judecată, că deții adevărul absolut, că ai dreptul să pui etichete dar... nu ai dreptul să-ți exprimi părerea despre mine de parcă m-ai cunoaște. Pentru că nu mă cunoști. Și nici nu mă vei putea cunoaște vreodată, fiindcă nu ai capacitatea, răbdarea, înțelepciunea și profunzimea necesare pentru a înțelege că nu poți cunoaște un om până când nu te afli în locul lui: până când nu trăiești viața lui, până când nu suferi în locul lui, până când nu simți tot ceea ce a simțit el, până când nu ești nevoit să faci alegerile pe care le-a făcut el, până când nu ești forțat de împrejurări să acționezi în felul în care a acționat el. Reține, până când nu ești în pielea lui n-ai cum să-i înțelegi atitudinea și personalitatea. Implicit, n-ai cum să-l cunoști. La modul complex vorbind.
Diferența dintre mine și tine este că eu m-aș bucura să fii mai bun decât mine, astfel aș putea să învăț de la tine. Dar mi-ai dovedit că nu ești. Și atunci, ce aș putea învăța de la un om superficial care se grăbește să acuze, să descurajeze, să dea verdicte și să anuleze alți oameni doar pentru că au opinii și principii de viață diferite de ale sale? Sau pentru că aceștia fac alegeri cărora tu, judecătorule, nu le cunoști motivația? Ce aș putea învăța de la tine, un om care vede la alții doar ceea ce nu-i place? Omițând, desigur, ca în același timp să-și vadă propriile lipsuri, propriile defecte.
Spre deosebire de tine, eu nu mă cred mai bună decât alții. Și vreau să fiu și să rămân mereu conștientă de asta, altfel nu voi învăța niciodată nimic de la cei mai buni decât mine. 

Eu nu pierd nimic dacă tu ai o părere greșită despre mine. Însă tu pierzi enorm dacă ai o părere prea bună despre tine.

5 comentarii

  1. M-am gandit mult la tine astazi, minunea mea! Imi pare rau ca, involuntar, atragi asemenea reactii. Sufletul tau este impecabil si nu merita nicio suparare din partea acestor oameni care judeca de indata ce nu sunt de acord cu ceva. Te iubesc si mi-as dori sa te protejam toti cei care te iubim! Te-ai gandit ca oamenii acestia nu merita nici macar un cuvant, sau mai mult decat atat, un gand din partea ta? Eu cred ca nu, fiindca tu esti atat de buna incat acorzi timp si celor mai prost crescuti si veninosi. Iti vreau binele, minune, te rog sa nu le mai dai atentie. Te iubesc enorm!

    RăspundețiȘtergere
  2. Dumnezeu iubeste mult o inima curata, o binecuvânteaza zi de zi cu har de sus, iar Fluturii iubirii nu mor niciodata, iubirea Lui S-a aratat în jertfa lui Iisus...
    O seara si o saptamâna învesmântate în bucurii, pace si Lumina Divina, drag Suflet minunat !

    RăspundețiȘtergere

  3. Un fruntaş a întrebat pe Isus: „Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”
    „Pentru ce Mă numeşti bun?”, i-a răspuns Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu.


    Ce credeţi? Un om avea doi feciori. S-a dus la cel dintâi şi i-a zis: ‘Fiule, du-te astăzi de lucrează în via mea!’
    ‘Nu vreau’, i-a răspuns el. În urmă, i-a părut rău şi s-a dus.
    S-a dus şi la celălalt şi i-a spus tot aşa. Şi fiul acesta a răspuns: ‘Mă duc, doamne!’ Şi nu s-a dus.
    Care din amândoi a făcut voia tatălui său?” „Cel dintâi”, au răspuns ei. Şi Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că vameşii şi curvele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu.
    Fiindcă Ioan a venit la voi umblând în calea neprihănirii şi nu l-aţi crezut. Dar vameşii şi curvele l-au crezut. Şi, măcar că aţi văzut lucrul acesta, nu v-aţi căit în urmă ca să-l credeţi.

    RăspundețiȘtergere
  4. Irinuca, acuma optisprezece ani asteptam trenul in halta. Aveam baietelul si fetita cu mine si bagaje. I- am urcat in tren si un om robust a cazut de pe scara celuilalt vagon pe calea de rulare. Am scapat din maini bagajele si l- am scos pe peron. Nu mai simteam pamantul si eram electrocutat de un curent dulce. Mi- am revenit in compartiment in bratele copiilor. Dupa exact o luna acel om a murit calcat de tren. Pa.pa.

    RăspundețiȘtergere