Durerea te învață să te iubești




Trăiești dependent de oameni și de iubirea lor. Te străduiești să le fii pe plac, să îi mulțumești și să li te dăruiești. Plângi și te irosești pentru cei incapabili să te înțeleagă, să te accepte și să te iubească. Pierzi timp din viața ta fără să trăiești sau trăind mai mult pentru alții, pentru bucuria lor, pentru bunăstarea lor... și uiți de tine. Iar într-o zi nu te mai recunoști. Te trezești că te-ai abandonat cu totul, că nu te mai regăsești nicicum. Realizezi că trăiești consecințele alegerilor tale naive și a consumului emoțional, dar că nimeni și nimic nu a meritat chinul prin care treci. Durerea este și mai mare când descoperi cât de singur ești și că aceia pentru care ți-ai distrus sufletul și sănătatea sunt bine, fericiți și nu le pasă de tine. Privești în oglindă ceea ce a mai rămas din tine și observi că ai îmbătrânit în câteva luni cu ani. Te rușinezi de felul în care arăți și nu te recunoști cu chipul brăzdat de riduri. Îți amintești prin ce ai trecut și cât rău ți-ai făcut... dar mai ales că i-ai lăsat pe alții să-ți facă rău. Abia acum recunoști cât de puțin ți-ai dăruit ție și cât de mult altora. Și realizezi câtă nevoie ai de iubire și de puțină bunătate.
Începi să te iubești și să te bucuri de tine așa cum ești: cu riduri, cu kilogramele pe care le-ai acumulat și cu toate defectele și slăbiciunile tale. Îți amintești cum te-ai detestat pentru kilogramele în plus, cum ți-ai detestat viciile și lipsa ambiției, cât de intolerant ai fost față de neputințele tale. Acum știi că tu ești același om și cu și fără lucrurile pe care le ai, dar mai ales și cu și fără oamenii de care credeai că depinzi sufletește. Și realizezi că nu au contat și nu vor conta niciodată cei care nu te-au plăcut, care nu te-au iubit și care au plecat, că importanți sunt doar cei care ți-au fost alături. Și dintr-o dată lumea întreagă se reduce la un om: la tine. Și astfel înveți în câteva luni cât alții într-o viață. Înveți cine și ce este important, înveți ca trebuie să te iubești atât de mult încât să nu lași nimic să te descurajeze și să te schimbe. Înveți că oamenii buni răzbat mereu, că ura altora nu trebuie să te otrăvească, înveți să te rogi și să fii recunoscător pentru tot ce însemni și ce ai. 
Înveți că pe oameni nu-i cunoști în clipe de bucurie și înveți să le înțelegi egoismul, răutatea și lipsurile. Și înveți să nu fii ca ei.
Și astfel, după atâta frustrare și nefericire înveți să fii fericit așa cum ești, cu cine ești și cu ce ai. Și scopurile tale se schimbă, preocupările tale se schimbă și nu-ți mai pasă decât de viața ta, de cum poți trăi frumos, lăsând ceva frumos în urmă.
Înveți să trăiești pentru bucuria ta, nu pentru părerea lumii, nu pentru a demonstra ceva, nu pentru a-i mulțumi pe toți, nu pentru a dovedi cine ești sau pentru a convinge pe cineva.
Înveți cât de puțin contează percepția altora asupra ta și cât de mult contează să fii tu mulțumit cu tine. Înveți să privești viața și omul din oglinda în care te privești cu iubire.


Fragment din cartea Străinul de lângă mine
Cartea se poate comanda aici: 



Irina Binder - Strainul de langa mine

Foto: Meteora septembrie 2017