Când ești iubire nu poți reacționa cu ură...



Am văzut într-un magazin o scenă demnă de un film din perioada Neoliticului. O mamă abia a reuşit să-şi apere băieţelul de furia unui tip susţinut şi de consoarta lui (fiindcă unele femei susţin purtarea de stadion a bărbaţilor de lângă ele).
Băieţelul se făcea vinovat de faptul că a lovit-o pe duduia care savura o băutură de la Starbucks, iar aceasta a scăpat-o pe jos. Dramă mare. Şi-a stropit pantofii, deci acel copil trebuia pedepsit aspru. Cu mă-sa şi cu tot neamul care i-a permis să trăiască pe planeta asta și să alerge prin magazine.
Credeţi că a sărit cineva în apărarea copilului şi a femeii? Nu. Unii se uitau ca la circ, alţii se uitau pe rafturile magazinului ca şi cum nimic nu se întâmpla tocmai lângă ei. Eu am reacţionat, ca întotdeauna, până ce, vorba mamei mele, într-o zi mă va bate vreun nebun.
Mama băiatului speriată, băiatul speriat, tipul urla, înjura şi gesticula, iar duduia păgubită de preţioasa băutură era foarte afectată, revoltată şi aştepta să i se facă dreptate. O scenă ridicolă în care cei doi au arătat cât de răi şi de urâţi pot deveni doar pentru că au fost deranjaţi şi păgubiţi de o banală băutură.
Astfel de scene am văzut destul de des: în trafic, în magazine, chiar şi eu am avut parte de circ când nişte musafiri de-ai mei au inundat-o (neintenționat) pe vecina de sub locuinţa mea. Ea ştia că eu nu mai locuiesc acolo, aşa că s-a dus peste ei, a făcut circ pe scara blocului deranjând și vecinii, iar pe mine m-a abordat cu apelative şi cu furie, cu toate că ştia că nu sunt genul de om care să las pe cineva cu pagube.

Înţeleg că nu e plăcut să-ţi creeze cineva un discomfort, înţeleg că te enervezi când cineva îţi produce o daună, dar asta nu e o scuză să devii neom.
Adevărata faţă a unui om o cunoşti în momente critice. Iar când pentru nişte lucruri eşti capabil să calci în picioare sufletul şi demnitatea unui om, înseamnă că eşti mic de tot. Să preţuieşti mai mult un lucru decât un om arată doar ce valori ai.

Tatăl meu mi-a oferit o lecţie frumoasă în copilărie, când am spart geamul uşii de la bucătărie. M-am temut de furia lui, ştiind de la alţi copii că au fost pedepsiţi şi chiar bătuţi când au stricat ceva. Când tata a venit acasă şi m-a văzut speriată şi plângând, mi-a spus că nimic nu e mai preţios ca mine, că un geam spart nu merită lacrimile mele şi că se bucură că nu m-am accidentat când geamul s-a spart.

Faptul că eşti victima unui accident neintenţionat, că ţi s-a produs o daună, că ai fost deranjat de neatenţia cuiva, nu-ţi dă dreptul să devii agresor verbal, să umileşti şi să răneşti pe cineva. Numai primitivii îşi pierd cumpătul şi cred că îşi fac dreptate cu scandal. Urlatul, insultele şi agresivitatea nu fac dreptate nimănui și nu repară stricăciunile. Şi cred că nu există niciun lucru atât de valoros pe lume încât să merite să devenim neoameni pentru el: nici o băutură, nici un vas spart, nici un telefon mobil, nici o bluză pătată, nici un perete ud, nici o maşină zgâriată…

Cu răbdare şi cu bunătate se pot repara lucrurile. Cu omenie. La un moment dat, fiecare dintre noi ajungem în situaţia aceea în care am vrea să ni se ia toate lucrurile doar pentru a ni se aduce înapoi un om pe care l-am pierdut… Să nu aşteptăm până atunci pentru a preţui oamenii, indiferent cine sunt ei. 
Nu există ceva mai preţios şi mai important pe lume decât OMUL. 




  1. Ai perfecta dreptate si e frumos ce spui tu si cum indemni lumea sa fie buna,dar exista o realitate neplacuta despre mamici si nu putine,care nu-si educa pruncii si ii lasa liberi in societate sa deranjeze.Am vazut de multe ori copii care urlau, aruncau, care deranjau.In parcare la un mare magazin un copil a izbit caruciorul de cumparaturi in portiera mea.Trebuia sa zambesc si sa plec? Pe mamica nu a parut sa o deranjeze deloc.Nici macar nu si-a cerut scuze.
    Sunt foarte multe mamici nesimtite care nu-si supravegeaza copiii,care ii lasa sa faca ce vor,sa tipe prin restaurante si sa deranjeze ceilalti clienti, sa alerge prin magazine. Ele au impresia ca daca sunt copii li se permite orice.Nu-ti mai spun despre ele,mamicile,cat sunt de ignorante, cum se inghesuie cu carucioarele peste tot,nu isi asteapta randul, nici macar batranilor nu le acorda prioritate..
    te pup Irina!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îmi pare rău ca ați avut o experiență neplăcută cu o mămică. Personal nu am văzut astfel de mămici. Probabil si mediul contează. In orașele mari lumea e mai stresată, mai plina de ură pentru ca nu au timp să își umple paharele cu iubire, mau ales mamele. Nu știu, zic si eu ce cred.

      Ștergere
    2. Foarte adevarat! perfect punctat! e plina lumea de nesimtire, inclusiv parinti care isi educa foarte prost copiii.

      Ștergere
  2. Ma întreb adeseori,daca mai exista OAMENI autentici pe pamânt,si tare mi-as dori sa cunosc macar UNUL.Dumnezeu este în cautarea Oamenilor creati dupa chipul si asemanarea Sa,care au murit fata de sistemul înselator al lumii,metamorfozati prin credinta în Hristos,vii pentru Împaratia Lui.
    "Cel rau zice cu trufie: "Nu pedepseste Domnul!Nu este Dumnezeu!Iata toate gândurile lui."

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu cred ca am putea cobori mai mult, pana in Paleolitic. Deja oamenii Neoliticului au fost constienti ca doar impreuna pot sa supravietuiasca...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu cred ca e necesar sa mergem atât de departe în timp.Dumnezeu a avut întotdeauna si are si astazi un popor credincios si fidel,ascultator de Legea Iubirii Absolute aratata prin Fiul omului,Hristos Isus,însa acestia nu sunt mediatizati si nu ies cu nimic deosebit în evidenta,decât doar cu valorile autentice eterne,atemporale, ale IUBIRII NECONDITIONATE,traind simplu, iubind asemeni Fiului lui Dumnezeu, pe toti oamenii,dincolo de perceptia aparentelor, pâna la sfârsit; "...cine va rabda pâna la sfârsit va fi mântuit."(ELIBERAT)

      Ștergere