13 mai - ziua internațională a dorului



Cel mai dor îmi este de tata. Mi-e dor să-i împărtăşesc bucuriile mele, să găsesc protecţie în braţele lui primitoare atunci când sunt tristă şi descurajată, să-i cer sfatul atunci când trebuie să fac alegeri importante, să-l văd fericit.
Mi-e foarte dor de oameni buni şi senini, care vorbesc frumos şi despre lucruri frumoase; de oameni care ajută şi care iubesc.
Mi-e dor de oameni cu frică de Dumnezeu, care-şi fac semnul crucii şi care-şi scot căciulile când trec pe lângă biserici.
Mi-e dor de sărbători adevărate, pline de bucurie şi iubire, cu oameni care se iubesc şi care ştiu să împartă fericirea.
Mi-e dor să văd mame blânde şi răbdătoare, care vorbesc şi privesc cu iubire.
Mi-e dor de momente nepreţuite petrecute cu prietene dragi cu care, oricât aş povesti, nu apucăm niciodată să ne spunem tot ce avem de spus.
Mi-e dor de pufuleţii pe care-i mâncam cu prietene de care nu m-am îndoit niciodată, în sufletul cărora am ştiut mereu că sunt în siguranţă.
Mi-e dor de lăcrămioarele din curtea casei copilăriei mele, pe care nu, nu le rupeam, ci le miroseam aşezându-mă în genunchi.
Mi-e dor să citesc pe o bancă într-un parc, să mă opresc doar să admir perechi de îndragostiți și mai ales cupluri de vârstnici care se țin de mână și se privesc cu duioșie.
Mi-e dor să mă plimb uitând de lume, să merg desculţă pe iarbă udă, să adorm pe prispa unei case vechi aflată în inima pădurii şi să mă bucur de muzica naturii.
Mi-e dor de oameni fericiţi şi multumiți cu ceea ce sunt şi ceea ce au, de oameni care vorbesc mai mult despre visuri decât despre obiective.
Mi-e dor de oameni care nu se străduiesc tot timpul să dovedească ceva, care ştiu să se facă apreciaţi și iubiți pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce au.
Mi-e dor de oameni care ştiu să fie recunoscători, care nu reproşează, care nu se plâng tot timpul, care ştiu să şi ofere, nu doar să ceară, care știu să și asculte, nu doar să vorbească.
Mi-e dor de oameni pe care i-am lăsat să plece, de oameni pe care i-am alungat, de oameni pe care i-am iertat prea târziu, de oameni cărora nu le-am spus la timpul potrivit că i-am iubit.
Mi-e dor de mine. 
Mi-e dor de Doamne-Doamne.

Vouă de cine şi de ce vă este dor?




Cât valorează 30 de lei?



Am un bătrânel de care am grijă, așa cum pot. Îi duc mâncare și încerc să-l ajut să nu se mai simtă atât de singur. V-am mai povestit despre el, a avut o viață grea, fiul alcoolic l-a bătut, l-a ars cu țigări, l-a umilit în fel și chip și l-a băgat în datorii pe care le va plăti toată viața. Ani de zile a trăit în frig (l-au debranșat de la rețeaua de termoficare) și a căutat alimente prin pubelele de gunoi... 
Am fost să-l vizitez și m-a primit cu lacrimi în ochi. E recunoscător că îl ajut necondiționat, fiindcă n-are ce să-mi dea în schimb și nu înțelege de ce cineva l-ar ajuta ani de zile, dacă nu-i poate lăsa casa sau ceva lucruri de valoare. 
La un moment dat s-a apucat să caute într-un dulap și mi-a întins 30 lei. "Sunt ca să-ți iei un cadou de Sfânta Irina.", mi-a spus cu o încântare naivă. În mod normal aș fi refuzat banii care pentru el înseamnă enorm, iar pentru mine atât de puțin... dar nu am putut să-l refuz. S-ar fi simțit foarte rău. 30 lei par o nimica toată pentru cineva care are sau pentru cineva care nu cunoaște sărăcia, dar pentru tataie al meu suma este fabuloasă, credeți-mă. Cine știe cum i-a adunat... :( 
Am luat banii cu strângere de inimă, vinovată, nu știu să vă descriu sentimentul... Dar bucuria din ochii lui m-a încurajat să primesc. Știam că-și dorea să-mi facă și el o bucurie.
Sincer, nu știu ce mi-aș putea cumpăra cu 30 de lei. Nu-mi lipsește nimic, slavă Domnului. Dar voi pune banii la vedere, în vitrină, să-i văd tot timpul și să-mi amintesc cât de mult pot valora, de fapt, 30 de lei...



10 tipuri de persoane care nu-mi plac


Astăzi, în categoria "10" voi scrie despre zece tipuri de persoane care nu-mi plac. Aștept cu interes și părerile voastre. Iată lista mea:

1. Îngâmfații. Nu mi-au plăcut niciodată aroganții, cei care privesc lumea de sus și care afișează mereu un aer superior. Culmea este că majoritatea îngâmfaților pe care i-am cunoscut sunt doar niște închipuiți. 

2. Lăudăroșii. Indiferent cu ce se laudă: cu ceea ce au, cu ceea ce sunt sau cu relațiile lor, lăudăroșii mi se par penibili și cred că suferă de sentimente profunde de inferioritate de simt mereu nevoia să le arate altora că au, că sunt, că știu, că pot. Acestora le-aș sugera să reflecteze la următoarea frază: "A te lăuda cu lucrurile și relațiile tale înseamnă a recunoaște cât valorezi fără ele."

3. Ipocriții și prefăcuții. Și din păcate nu sunt scutită de ei. Au fel și fel de fețe cu care sunt convinși că păcălesc. Defilează cu bune intenții, sunt lingușitori, necinstiți și alunecoși.  

4. Oportuniștii și profitorii. Cei care caută în orice situație și în orice relație ocazii de a-și atinge vreun scop. Cei care nu știu decât să ceară și să ia cu ambele mâini, dar care nu oferă niciodată sau dacă oferă, dau doar mărunțiș cu care să-și salveze reputația și să nu pară zgârciți și datori.   

5. Curioșii și indiscreții. Curiozitatea este bună doar atunci când te ajută să înveți ceva și să evoluezi. Curiozitatea despre intimitățile altora și indiscreția cu care unii te întreabă câți bani câștigi și alte lucruri care nu-i privesc, mi se par dezgustătoare. Eu nu mai răspund de mult la curiozitățile altora, cu atât mai mult cu cât nu am nicio curiozitate și pot trăi foarte liniștită și fără să știu toate bârfele de budoir despre cunoscuții mei. 

6. Colericii și certăreții. Cei care strică mereu pacea și armonia în orice grup și care țin cu tot dinadinsul să-și impună punctul de vedere și să li se dea dreptate. Mă irită la culme cei care nu-și pot controla apucăturile agresive și limbajul.

7. Paranoicii și cei care suferă de mania persecuției. Nu știu dacă există oameni mai obositori decât cei obișnuiți să se victimizeze mereu, cei cărora li se pare mereu că nu te porți cum trebuie, că nu le dai destul, cei care trăiesc cu impresia că ai ceva împotriva lor și care te obligă să te justifici și să-ți dovedești loialitatea și dragostea. Eu am renunțat de mult să le mai fac jocul acestor persoane... am preferat mai bine să mă distanțez. 

8. Cei care au mereu așteptări. Mă refer la cei cărora, deși nu le datorezi nimic, ei au tot felul de așteptări și de pretenții. Aceștia trăiesc cu impresia că li se cuvine totul și că le ești dator. De obicei sunt veșnic nemulțumiți. Și ajunge să-i refuzi o singură dată ca să te dușmănească. 

9. Nerușinații. Aici intră mai multe categorii de oameni, de la cei care cer favoruri fără pic de rușine, la cei care se poartă necivilizat, care te pun în situații penibile și care nu te respectă.   

10. Impostorii. E plină lumea de ei. Impostura socială a devenit un fel de obicei. Detest orice impostor care păcălește lumea, indiferent cu ce scop.