Singură în lume nu înseamnă singură și în viață...



... așa cum împreună în lume nu înseamnă neapărat împreună și în viață. 
Atunci când ieşi cu un grup de prieteni la vreo aniversare sau la vreun eveniment şi nu eşti însoţită de partenerul de viaţă, dai naştere la tot felul de suspiciuni şi judecăţi, de parcă a ieşi singură este un handicap.
Când ieşi singură - fiindcă tocmai te-ai despărţit de omul iubit - eşti ori criticată pentru instabilitate, ori compătimită pentru nereuşita relaţiei, ori interogată cu privire la motivul despărţirii şi eşti privită cu o compasiune patetică, de parcă ai fi rămas invalidă. Şi, de fiecare dată te umpli de amărăciune şi te indispui, fiindcă devine agasantă indiscreţia celorlalţi şi preocuparea faţă de viaţa ta intimă. N-ai niciun chef să răspunzi curiozităţilor, să te justifici şi să-ţi înşiri rănile ca să se holbeze toţi la ele. Orice ţi-ar spune ceilalți ca să te consoleze și orice sfaturi ţi-ar da, nu-ți alină singurătatea, nu-ți vindecă rănile şi nu-ţi rescriu altfel povestea care s-a sfârşit. Doar te chinuie și te indispun, cu toate că ai ieșit să te relaxezi și să te simți bine. 
Când ieși singură - deși totuși ai un iubit - li se pare suspect. Înseamnă că îl ascunzi. Sau că el este un încrezut care nu vrea să iasă cu prietenii tăi. Sau că nu vă înțelegeți bine și că te neglijează. Mai sunt și variantele primitive de genul "ți-e rușine cu el" sau "îi este rușine cu tine".      
La un moment dat, sătulă de compătimiri după relaţii încheiate şi de tot felul de judecaţi de valoare la adresa celor pe care i-am iubit, am învăţat să îmi uşurez situaţia şi să îmi protejez cu sfinţenie viaţa privată. Curiozitatea celorlalţi, părerile lor spuse fără decenţă şi fără discernământ m-au determinat să nu mă mai grăbesc să arăt tuturor omul cu care-mi împart viaţa. În felul acesta îmi fac un mare bine: nu mai trebuie să mă explic cu privire la fericirea sau nefericirea mea.
"Dar de ce-l ascunzi, dragă pe iubitul tău? De ce nu-l aduci să-l vedem şi noi?" - am fost întrebată într-o seară când am ieşit singură într-un anturaj.
Îl ascund aşa cum îmi ascund şi fericirea, dragă. Nu simt nevoia să defilez cu iubitul meu, nici să mă laud cu el. Nu-l car după mine la întâlniri, doar de dragul de a le satisface curiozitatea unora. Nu simt nevoia să îmi validez relaţia de iubire în fața lumii şi nici să mă aliniez la normalitatea societăţii.
Iubitul meu nu este un obiect de decor și nu este un trofeu. Noi ştim să fim împreună şi să ne bucurăm unul de celălalt atunci când trebuie. Nu simţim nevoia să stăm agăţaţi non-stop unul de celălalt. Nu ne folosim unul de celălalt pentru a satisface anumite capricii, nu ne irosim timpul unul altuia.
Am învăţat să mă bucur de ieşiri în societate şi fără a-mi căra iubitul după mine, mai ales dacă ies în locuri şi cu oameni care n-au nimic de-a face cu preocupările iubitului meu. Prefer ca în timpul în care eu ies singură, el să petreacă timp de calitate împreună cu prietenii lui, să facă ceea ce-i place, nu să facă prezenţa într-un loc în care nu se regăseşte. Eu n-o să fiu nefericită dacă omul iubit nu este lângă mine tot timpul, dar aş fi foarte nefericită dacă el ar fi nefericit alături de mine. Văd destule cupluri împreună peste tot, cu toate că este evident că nu se simt bine. Văd prea des cupluri care se ceartă prin magazine de parcă s-ar detesta, doar pentru că se încăpățânează să fie musai împreună la cumpărături (îi compătimesc pe bărbații care pufăie plictisiți în magazine în timp ce iubitele lor analizează vreun rujuleț). Văd adesea bărbați așteptând inutil (cu orele) în mașini sau pe coridoarele saloanelor cât timp ele se coafează, văd bărbați pe post de bibelouri în grupuri de femei (doar pentru că unele nu vor să iasă neînsoțite) și asistând la discuții femeiești despre diete și alte minunății neinteresante pentru bărbați (în timp ce și ele se simt stingherite de prezența lor), așa cum, nu numai o dată am văzut câte o femeie într-un grup de bărbați, stând prin baruri pline de fum (doar pentru că este geloasă și posesivă și nu înțelege că și el are nevoie de timp doar pentru el) și asistând plictisită la discuții despre fotbal, mașini și alte chestii care o fac să spună din când în când: "Iuuubiii, mai stăm muuult?"
Eu și iubitul meu ne spunem mereu unde urmează să ieșim și decidem de comun acord dacă mergem singuri sau împreună, fără a ne supăra unul pe celălalt. Fiindcă noi nu ne iubim egoist, nici superficial. Noi nu am transformat relația într-un cumul de obligații și pretenții, dar tot ce este cu adevărat important pentru noi și pentru relația noastră facem mereu împreună. 
În concluzie, părerea lumii atunci când ies singură n-are nicio importanță pentru mine. Iubesc mai mult omul cu care-mi împart viața decât  iubesc părerea lumii.
Iar ceea ce nu ştiu unii, este că dacă iubitul meu nu mă ţine mereu de mână şi nu se află mereu pe scaunul de alături, nu înseamnă că nu este cu mine. Este mereu cu mine fiindcă îl port în inimă. Îl simt în fiecare bătaie a inimii mele. ;)




  1. Iuuubiiii, poți scrie ceva în care tu să nu fii eroul principal? Zicerile din acest articol seamănă mai mult a frustrări și se potrivesc unui limitat de persoane. Cu toată dragostea!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iubiiii, blogul ăsta e despre mine, despre ceea ce îmi place sau nu-mi place mie, despre ceea ce vreau eu. Și nu, nu sunt frustrări, e o mică educație pentru indiscreți și curioși... care vor să înțeleagă ce trebuie, desigur.
      Cu aceeași dragoste! :)

      Ștergere
  2. Oamenilor le plac intrigile, subiectele de bârfă... orice pentru a-si ține propria viață la distanță de discuții...ceea ce este puțin probabil, chiar dacă nu pe față, dar pe la spate, sigur.
    De asta își băga nasul unde nu le fierbe oală.

    RăspundețiȘtergere
  3. Se poate si mai rau de atat.aia care zic ca nu ai nici un iubit, ca doar l-ai inventat ca sa nu stie ca esti solo. :)))))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Știu... n-am fost scutită nici eu de bănuieli din astea. A trăncănit una mult și bine pe tema asta... Argumentul ei a fost că nimeni (de la mine de la muncă) nu mi-a văzut iubitul. Adică îți dai seama ce năroadă eu că nu mi-am chemat iubitul în parcarea firmei unde lucrez și n-am dat o strigare către toți coleii să iasă să-mi vadă consoarta. :))
      Oricum, preocupări primitive... și spirit polițienesc bolnav.

      Ștergere
  4. Minunat spus Irina!

    Pot spune ca am devenit "addicted" de articolele tale.
    Asa cum verific in fiecare zi website-ul cu vremea, asa verific blog-ul tau.

    Bucura-ne in continuare cu talentul tau minunat de scris si te rog ignora comentariile rautacioase.

    Cu mare drag si admiratie,
    Florina

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Te pup cu drag, Florina și îți mulțumesc!

      Ștergere
  5. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  6. La tot mai multe păreri și impresii sincere, Irina! Nu ii lasa pe alții sa te descurajeze! Sunt doar geloși k nu sunt nici pe departe la fel de buni ca tine și nici nu vor fi! Te îmbrățișez cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  7. Foarte bine spus, Irina. Mă aflu in această situaţie de ani de zile și treptat, am invăţat că trebuie să avem curajul să ne apărăm valorile sufletului, in faţa ,,evaluatorilor contabili ai vieţii altora".

    RăspundețiȘtergere
  8. imi place punctul tau de vedere privind parteneriatul in societate,ma regasesc din pacate la partea cu insotitul prin magazine a partenerei desi nu-mi face nici o placere sa defilez ore intregi doar de dragul de a o insoti.

    RăspundețiȘtergere
  9. Te iubesc! Ai o gandire excelenta, minune frumoasa si draga! Felicitari tie si lui Alex pentru ca ne dati exemplul asta asa frumos, si transformati sentimentele voastre in ceva constructiv si implicit, pozitiv. Sunteti foarte frumosi impreuna. Va doresc tot ce e mai bun! Irina, te iubesc, inger!

    RăspundețiȘtergere
  10. e normal ca in afara muncii fiecare sa aiba viata lui si è la preferinta fiecaruia de a da aces la viata privata sau nu! Eu am lucrat un an cu prietenul meu dar la munca Nu a stiut nimeni ca suntem logoditi. Familia, prietenii si munca sunt ambiente separate! ;))

    RăspundețiȘtergere
  11. Iubirea este libertate...gandesti foarte frumos.

    te pup

    laura

    RăspundețiȘtergere
  12. Ador tot ce scrii,esti preferata mea ai mereu dreptate te pup

    RăspundețiȘtergere