"Măcar un ruj..."



Într-una dintre vacanţele petrecute în străinătate, în care am fost cu un cuplu de prieteni căsătoriţi, am ajuns şi la cumpărături. Am lăsat shopping-ul pe ultima zi, atunci când, de obicei, se cumpără suvenirurile pentru cei dragi și când se "sparg" banii care-au mai rămas din suma alocată vacanței. 

Am găsit un mall prin care am bântuit cu bărbaţii noştri după noi. Ceea ce am observat imediat a fost că soţul prietenei mele comenta la fiecare produs pe care aceasta îl analiza.
Nu eram atentă la ceea ce făceau ei, dar o auzeam pe ea justificându-se din când în când: "E pentru mama, cum să nu-i duc şi ei ceva?" sau "E pentru şefa, şi ea mi-a adus mie când a fost în Italia..."
Prietena mea dădea explicaţii pentru fiecare magnet de frigider pe care îl cumpăra, iar dacă zăbovea cu privirea asupra vreunui produs, soţul ei o zorea cu câte o replică de genul "Doar nu-ţi trebuie şi prostia aia!"
Sătulă de privirile lui plictisite și de comentariile dezaprobatoare pe care le făcea, i-am spus prietenei mele că ar fi bine dacă în magazinul de cosmetice din care îmi doream câte ceva ar am merge doar noi două, iar băieții să ne aștepte pe o terasă unde să bea o cafea în tihnă. Dar soțul ei a refuzat propunerea mea. 
Tare incomod pentru nişte femei care vor să testeze pudre, rujuri şi parfumuri, să fie păzite de bărbaţii lor!
Eu am mers la sigur și mi-am cumpărat relativ repede ceea ce aveam nevoie, iar prietena mea s-a învârtit prin tot magazinul, studiind atent fel şi fel de produse, comparând prețurile, socotind în lei, gândindu-se și apoi răzgândindu-se. Era evident că îşi dorea multe dintre ele, dar încerca să se decidă doar asupra unuia, probabil prioritar în acel moment.
Ştiam că îşi dorea mult o pudră pe care o aveam eu şi că îşi propusese să şi-o cumpere când avea să ajungă în străinătate cu prima ocazie.
- Vreau să-mi iau pudra asta, a spus ea încântată că a găsit-o.
- La ce-ţi trebuie ţie pudră? s-a repezit ca un uliu să o întrebe soţul ei.
Dacă aş fi fost în locul prietenei mele, i-aş fi povestit lui toată teoria pudrei, cu detalii amănunţite, ca să-l învăţ minte să nu mai pună întrebări stupide.
Dar ea, dezamăgită și ascultătoare, a lăsat pudra pe raft şi a început să studieze alte produse. Am avut impresia că-i venea să plângă.
Dacă soţul ei n-ar fi fost cu noi, i-aş fi propus să-i dau eu bani împrumut pentru pudră şi pentru tot ceea ce-şi mai dorea, ca să nu mai suporte bombănelile şi interogările lui autoritare și arogante. Dar el stătea cu ochii pe noi ca pe butelie.
După câteva minute, o văd că vine cu un ruj în mână şi cu o atitudine de copil care imploră.
- Măcar un ruj, că nu mai am deloc, a murmurat ea încet și rugător.
El a privit-o cu un fel de reproş, de parcă-l pusese într-o situaţie ingrată, fără de ieșire, apoi, profund nemulțumit a scos portofelul şi i-a întins niște bani cu un aer superior, de ziceai că e cel puţin un zeu bun şi îndurător cu o biată muritoare care depindea de el. De parcă-i smulsese banii cu cleștele pentru vreun diamant de cel puțin zece carate. Atitudinea lui mi s-a părut atât de umilitoare, încât mi s-a făcut greaţă.
Şi, ca şi cum n-ar fi fost destul, în maşină, când ea mi-a arătat rujul şi se bucura de el, soţul ei s-a apucat iar de comentat aiurea, iritat.
- Dai banii pe toate prostiile. Parcă n-ai destule...
N-avea destule. N-avea nici măcar strictul necesar pe care ar trebui să-l aibă orice femeie care se îngrijeşte. Și în clipa aceea am înțeles și de ce ea nu avea mai nimic, deşi situaţia lor materială era foarte bună, amândoi având joburi bine plătite.
Un detaliu destul de important ar fi că acel ruj costa cât trei dintre cele câteva sticle de vin pe care soțul ei le băuse seara pe terasa hotelului...
Acela a fost unul dintre momentele în care i-am mulţumit în gând tatălui meu care mi-a repetat obsesiv să nu depind niciodată financiar de un bărbat, să am mereu banii mei, să nu fiu nevoită să-i cer bani nici măcar soțului meu când îmi doresc ceva sau să fiu legată de disponibilitatea lui dacă vreau să îmi cumpăr un săpun bun, o cremă, un parfum.
Desigur, prietena mea avea propriul salariu, nu stătea nici la mila și nici la banii soțului ei, dar se pare că aceasta l-a educat prost și acum suporta consecințele. Pentru că partenerul de viață nu trebuie să decidă pentru tine și în locul tău ce-ți trebuie sau să-ți impună gusturile și valorile lui. Din contră. Partenerul de viață trebuie să te încurajeze să te respecți, să te îngrijești, să ai lucruri de calitate, să te prețuiești și să nu-ți refuzi o plăcere. Și vreau să cred că toți bărbații își doresc alături femei frumoase și îngrijite. Dar și să nu uite că asta presupune investiții în îmbrăcăminte, în coafor, în tratamente și în produse cosmetice, chiar dacă ei nu le înțeleg utilitatea și li se par doar niște „prostii”.
N-am fost niciodată din punct de vedere financiar la mâna unui bărbat. N-aş accepta să îmi spună nici chiar cel pe care-l iubesc ce merit şi ce nu, că am sau nu nevoie de ceva sau că un anumit lucru e prea scump pentru mine. N-aş suporta să îmi justific fiecare nevoie şi dorință, să mă milogesc și să îmi stabilească altcineva prioritățile sau dacă am nevoie sau nu de ceva.
Şi-i voi fi mereu recunoscătoare tatălui meu care, în ciuda părerilor anturajului său care a considerat mereu că mă răsfăţa şi că mă obișnuia cu "nărav", m-a învăţat să mă preţuiesc, să mă respect şi să îmi ofer tot ceea ce îmi doresc și îmi stă în putere.
Îmi amintesc cu drag de o zi în care i-am spus că îmi place mult o pereche de pantofi sport. Erau o mare fiţă pe atunci. Şi pentru că nu îmi doream să abuzez de bunătatea lui, i-am zis  să mi-i cumpere pe cei mai ieftini.
"Cum să-i iau cei mai ieftini pantofi celei mai scumpe persoane din viaţa mea?" mi-a spus tata zâmbind. Şi bineînțeles că mi i-a luat pe cei mai frumoşi. Și pe cei mai scumpi. Şi nu, gestul lui nu m-a învăţat să fiu răsfăţată şi nici să am năravuri proaste, ci m-a format așa cum trebuie să fiu: m-a învăţat că merit ceea ce e mai bun, prin urmare să îmi ofer ceea ce e mai bun. 
Îi mulțumesc tatălui meu că deși era bărbat, m-a învățat că mi se cuvine mai mult decât un umil "măcar un..." și că o femeie care se respectă trebuie să aibă lucruri cât mai frumoase și de calitate.



44 de comentarii

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu-s de acord cu risipa dar nici cu femei care n-au nici macar strictul necesar cum zice Irina....si cand le vezi ca dau bani pe toate porcariile si pe mancare dar se zgarcesc sa isi ia un rimel....

      Ștergere
    2. De la tine am invatat sa ma pretuiesc,multumesc ,multumesc .

      Ștergere
  2. Foarte bun articolul.Deseori vad prin magazine barbati care stramba din nas si care-si intreaba femeile la ce le trebuie cutare sau cutare lucru. Nu inteleg de ce trebuie sa suportam asemenea umilinte....asa ne faceau parintii nostri cand eram copii si ne doream toate jucariile din magazin,dar chiar si ca adulti sa suportam?Barbatul nu e seful femeii iar daca ea are si salariu,fraiera e daca ii cere lui voie sa-si cumpere ce-i trebuie.

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu nu as suporta asemenea unilinta! E penibil sa stai cu mana intinsa in fata barbatului,chiar daca iti este sot!
    Si de ce ma rog trebuie sa tina barbatul banii la el? O femeie fara bani in portofel mi se pare penibila, mai ales daca are un venit lunar.
    Am o colega care nu are niciodata bani la ea. Daca vrem sa bem o cafea in drum de la job spre casa, sau sa mancam o inghetata, ea nicioidata n-are macar cativa lei. Ne este si jena sa propunem ceva, ca ea mereu zice ca nu are. Si nu e saraca!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Roxi, zi mersi ca n-ai una careia sa ii platesti mereu cafeaua,sucul, inghetata si care sa nu iti dea banii niciodata....nici macar sa se simta o data pe an sa dea macar o cafea ca rasplata la cele 20 pe care i le-ai dat!:))))

      Ștergere
  4. M-a apucat plansul...trebuie sa il vada si sotul meu din pacate.

    RăspundețiȘtergere
  5. Ma regasesc. Desi am si eu salariul meu. Dar mereu ii cer voie sotului meu cand vreau sa imi cumpar ceva. De multe ori mi-a spus ca trebuie sa mai astept ca trebuie schimbat nu stiu ce la masina, ca trebuie sa plateasca nu stiu ce asigurare....si renuntam pana la urma. Asa m-am trezit ca am umblat cu toarta de la geanta rupta cateva saptamani pana cand am izbucnit si mi-am cumparat o geanta noua fara sa ii cer voie. Ca nici el nu imi cere voie cand isi ia tigari, cand pune la pariuri sportive si tot felul de cheltuieli.....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Barbatul cum ti-l creezi asa il ai...Uneori sau m-ai bine punctat femeia e vinovata de astfel de situatie pentru ca cere voie si se umileste.

      Ștergere
    2. Nu il mai intreba nimic ai salariul tau ao drepturile tale eu mias fi cumparat doua genti in locul tau:))

      Ștergere
    3. Nu suport oamenii zgarciti! Tatal meu are o vorba " suntem prea saraci sa cumparam lucruri ieftine". Cum iti formezi sotul asa il ai...!

      Ștergere
  6. crima as face sa imi spuna ca nu imi iau un ruj,rimel sau carti de citit.din mana mea moare clar

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Inseamna ca esti bolnava! Si daca esti bolnava, dupa ce te-ai maritat?

      Ștergere
  7. Ai perfecta dreptate in tot ceea ce ai scris! O femeie trebuie sa se respecte, si sa nu se lase calcata in picioare.....capul sus fetelor!!!

    RăspundețiȘtergere
  8. Am crescut intr-o familie modesta cu un frate si o mama. Nu stiu cum a facut mama noastra singura (sau poate imi imaginez acum cit de mult a trebuit sa munceasca ) pt ca fratele meu si cu mine sa avem mereu cele mai frumoase lucrusoare, cele mai curate si de ce nu...cele mai de "fita". Sa mergem in toate taberele care se organizau vara si sa nu ne lipseasca nimic. Imi aminesc ca mergeam sa cumparam cite ceva de imbracat pentru mine sau pentru fratele meu si mereu, mereu, ne cumpara cele mai frumoase, cele mai cu bun gust haine si uneori cele mai scumpe haine care existau pe atunci. Primeam atitea complimente cind le purtam !Toti din familie o critau pe mama pentru ca vom ajunge niste " rasfatati, niste sclifositi si niste mofturosi" si asta pt ca nu avem "tata- mina de fier". Ea zimbea intr-un fel anume si nu spunea nimic. Am fost prima dintre prietenele mele care a avut " blugi si geaca de piele " :)))
    Ceea ce vreau sa spun e ca mama m-a invatat ca merit ceea ce e mai frumos si mai bun. M-a invatat sa ma respect pe mine si prin felul in care ma imbrac. Acum ma uit in urma si imi dau seama ca nu prea am ales sa am lucruri de calitate indoielnica, (experimentele nereusite nu se pun la socoteala) :))) Si ca si mama mea, am muncit mult pentru fiecare lucrusor. Da, imi cumpar posete, haine, parfumuri, creme, pudre, rimeluri si alte chestii feminine cind vreau, de care vreau si nu consider ca ar trebui sa intreb pe nimeni daca am voie. De ce ar trebui sa fac asta daca sint independenta financiar, daca imi doresc lucrul ala si daca mi-l permit ? De ce as avea nevoie de binecuvintarea / aprobarea unui barbat pentru a-mi cumpara o pereche de cizme sau niste cercei ? La fel fac si in alte aspecte ale vietii. Cred ca am invatat sa fiu independenta si responsabila de mine inca de cind am deschis ochii pe lume si asta o datorez mamei mele care mi-a aratat printre altele si ce inseamna lucrusoare de calitate.

    RăspundețiȘtergere
  9. Oooo da, cunosc atitudinea perfect, am mai vazut-o! Fiti puternice, fetelor, de voi depinde schimbarea! :)

    RăspundețiȘtergere
  10. m-a ferit :)
    chiar nu-i de ras, m-am speriat groaznic!!!

    RăspundețiȘtergere
  11. Sunt o persoana care intotdeauna si-a cumparat ceea ce i-a trebuit fara sa cer cuiva vreo permisiune, insa nu despre asta este vorba...Nu as povesti niciodata si mai ales in spatiul public, despre viata unei prietene, indiferent ca-si permite sau nu sa-si cumpere ceva sau trebuie sa ceara permisiunea sotului. A cumpara ce-i mai scump cuiva drag, nu-si poate permite toata lumea, insa asta nu inseamna ca acea persoana e mai putin importanta in viata ta! Stiu ca-mi voi atrage critici, insa asta e mai putin important.

    RăspundețiȘtergere
  12. Din pacate ,ne regasim multe in asemenea situatii,pentru ca de cele mai multe ori intervin alte prioritati;copii ,asigurari,rate etc ,si chiar daca avem amandoi servici,de cele mai multe ori nu ajung nici pentru un banal ruj.

    RăspundețiȘtergere
  13. A avut guerlain asa colecție?

    RăspundețiȘtergere
  14. De la ce firmă sunt cosmeticele din poză?

    RăspundețiȘtergere
  15. Am Invatat cum sa nu Invatam: sotul prietenei tale...ala da barbat; dar si sotia lui , mi-as dori una ca ea de nevasta. Nu cumpara nici macar un ruj, fara sa-si Intrebe consoarta. Eu zic ca da, asa ar trebui sa mearga treburile Intr-o casnicie. Dar mai rar astfel de casnicii.

    RăspundețiȘtergere
  16. Un bărbat ADEVARAT stie ce îi trebuie sotiei/iubitei sale ,pentru a nu se simti "stanjenita" atunci cand iese in societate , chiar cumpara fara ca ea sa stie lucruri pe care simte ca are nevoie... Este greu sa simti astfel de lucruri si nu sunt totdeauna apreciate

    RăspundețiȘtergere
  17. Aparenţele sunt înşelătoare ! Aşa cum o carte nu o poţi judeca sau "citi" după copertă la fel niciun om nu îl poţi judeca după aparenţe !

    RăspundețiȘtergere
  18. Este inadmisibil sa iti ceri voie de la soțul tau sa cumperi ceva pentru tine(un ruj ) mai ales cand esti independenta financiar. Eu sunt fsra muncă de trei ani ,avem trei copii si numai sotul meu aduce bani in casa ,dar nu imi spune cs este o porcărie un ruj ,o crema sau un parfum. Meritam o data pe luna sau la doua luni un mic răsfăț.

    RăspundețiȘtergere
  19. Timpul,curiozitatea ,experienta mi-au dovedit tipologia cuplurilor : dominati si dominatori.Ghinionul prietenei tale : este veriga slaba :-(

    RăspundețiȘtergere
  20. Decat o femeie care fumeaza... ! Mai bine să ne cumpărăm ceva folositor. Adică, să fim serioși... să zicem că trebuie să mergi la o nuntă sau la un eveniment, te duci atunci și dai fuga la magazin ?! Mereu o femeie trebuie să aibă măcar 3 rujuri... părerea mea... adică... ce să spun... 3 produse de buze... măcar un ruj, de calitate, un balsam de buze și un gloss . Și atunci ce să mai spunem de un săpun bun sau o cremă de mâini care să nu-ți lipească doar mâinile ? Desigur, trebuie să invățăm independența .

    RăspundețiȘtergere
  21. Am patit-o , si l-am părăsit .

    RăspundețiȘtergere
  22. Știu că multe persoane de aici mă veți ataca, dar îmi asum riscul. Nu are legătură cu morala articolului, are legătură cu faptul că, deși ai numit-o prietenă(tu pe ea), ea nu știu dacă mai are aceeași părere despre tine. Cum poți să-i faci povestea publică? Te-ai gândit ce sentimente o va încerca în momentul în care o să citească postul și comentariile gen "l-aș omorî, o proastă, etc. ."? Cred că vrei publicitate pe seama problemelor apropiaților....și nu pe ale tale... Dislike.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stai chill. Este prietena mea și, faptul că am scris despre asta nu o supără, din contră. În primul rând, nu i-am menționat numele și nu am expus-o în niciun fel. Niciodată nu mi-aș expune prietenii... și n-aș expune pe nimeni.

      Cât despre publicitate... de unde reiese că acest articol îmi aduce mie vreun plus de publicitate? Scopul lui este unul foarte clar, pe care tu, poate nu l-ai înțeles.


      Ștergere
    2. Sunt de acord cu partea in care femeile trebuie sa fie ingrijite si sa se simta bine in pielea lor...dar si eu imi intreb sotul mereu cand imi cumpar orice...nu comenteaza dar e un obicei, el ma intreaba pe mine si eu pe el...asta numesc eu o relatie sanatoasa! Lucrez ca psiholog in UK si iti spun sincer ca cele mai multe femei si-ar dori sa aiba soti care sa fie curiosi ce isi cumpara si de ce...pentru ca femeile care iubesc vor atentie!

      Ai mentionat ca niciodata nu ai fost pe banii nimanui....am citit si blogul si cartile...si cat ai stat cu toti tipii aia...de unde faceai banii proprii?

      Cel mai probabil nu o sa postezi comentul sau il vei lua ca din partea unui hater...dar imi incerc sansa :)

      Ștergere
    3. Ca psiholog ar trebui să nu te grăbești să tragi concluzii. Și să nu folosești psihologia inversă.
      Dar îți voi răspunde la întrebare: înafară de tatăl meu nu mi-a dat niciun bărbat bani, niciodată. Nu am fost o femeie întreținută. Am avut mereu banii mei. În perioada în care am locuit la Snagov venitul meu era asigurat dintr-o casă pe care o închiriasem, iar familia mea din Germania, care îi datora foarte mult tatălui meu (care le-a donat o parte din moștenire), îmi trimitea mereu bani.
      Cât despre faptul că-ți întrebi soțul atunci când îți cumperi ceva, mi se pare frumos, cât timp el nu îți impune interdicții.

      Ștergere
    4. Irina draga, nu trebuie sa te justifici nimanui, un om daca si-a format o parere va ramane cu acea parere indiferent de ce spui tu. Pupici de la Arad (am vazut in carte ca spunea de Arad, dar nu mai stiu cine). Bradean Gabriela.

      Ștergere
    5. Irina va ramine prietena mea orice ar scrie pentru ca stiu ca e un om bun si imi vrea binele.Am invatat multe de la ea.

      Ștergere
  23. V-ati gandit macar pentru un moment ca relatia prietenei Irinei este una de dominatie? Unele femei prefera sa aiba "aprobul" partenerului pentru a se simti sigure pe ele? De ce trebuie sa etichetati asa de usor? Eu nu cred ca este vorba de slabiciunea ei( din moment ce are un job si stabilitate economica) ci de nevoia de a primi simti ca partenerul este deacord cu actiunile ei. Daca ati stii cum sunt facute toate produsele " de infrumusetare" si ce viata duc persoanele care chipurile sunt " angajate" in linia de productie poate ca si voi ati pune mai mult pret pe frumusetea naturala. Nu vi s-a intamplat niciodata ca partenerul sa va spuna ca aratati mai bine fara machiaj?

    RăspundețiȘtergere
  24. Din nefericire si eu sunt exact in aceasta situatie :((((

    RăspundețiȘtergere
  25. Gavril Lacramioara26 februarie, 2015 18:37

    Stii ce cred eu Irina ...ca tu ai dreptate si eu sunt la fel ca tn ...nu am sa permit niciodata nimanui sa imi spuna cu ce ar trb sa ma imbrac si cum ar trb sa ma comort ...si ce ar trb sa imi cumpar...eu imi cumpar ce vreau chiar dak pareriile lor -lui este de a avea acasa acelasi lucru la fel identic...Le cumpar pt ca ma simnt bn si p ca am nevoie de acele produse... iar dak eu consider asta ... este deajuns !!! Te pup si vreau sa stii ca iti impartasesc aceleasi ideii ...esti o persoana deosebita !!!

    RăspundețiȘtergere
  26. O femeie trebuie să fie frumoasa si ingrijita tot timpul.aaa bărbatul comentează de ce îsi cumpara femeia produse cosmetice,dar sa intoarca capul dupa o femeie aranjata î îi place

    RăspundețiȘtergere
  27. Dragele mele,
    Nu au nici o legatura prioritatile cu faptul ca omul de langa voi nu va respecta! Cred ca orice femeie cunoaste prioritatile in familia ei si nu cred ca o pudra sau un ruj dezechilibreaza bugetul unei familii daca 3 sticle de vin nu o fac.
    O femeie are cu totul alte necesitati decat un barbat. Incepand cu tampoane si ciorapi si terminand cu genti si cosmetice.
    Am o casnicie de 26 de ani si multe realizari impreuna, dar niciodata in acesti ani sotul meu nu mi-a spus ce sa-mi cumpar si ce nu si nu mi-a cerut socoteala pentru nevoile mele personale. Daca noi nu ne respectam cu atat mai putin o va face cel de langa noi!
    Am invatat de la mama exact ce a invatat Irina de la tatal ei, sa ma iubesc si sa ma respect in primul rand eu, sa am o independenta financiara care sa ma faca partenera sotului meu si nu sclava acestuia.
    Sunt mama de baiat si mi-am crescut copilul sa respecte si sa iubeasca femeia din viata lui.


    RăspundețiȘtergere
  28. Felicitări Andra ! Problemele pe care le avem cu soții sau iubiții nostri , vin tot de la noi : femeile mame . Ei ajung adulti , educați tot de femei in principal , așadar cred ca mamele in general si mamele de băieți in special ar trebui sa acorde mai multa atenție acestei laturi a educației băieților lor !

    RăspundețiȘtergere
  29. Cand aud expresia de femeie intretinuta ma gandesc la cel sau cea care face afirmatii de genul asta .Daca stau sa ma gandesc cate sacrificii fac unele femei in casnicie,cat muncesc si cat se straduiesc sa echilibreze un climat al relatiilor.Sa fie curat in casa,sa pregateasca cina,suplimentele copiilor,sa fie mama,sotie,.Nu as vorbi despre asta daca nu am habar.Eu cred mai degraba ca barbatii sunt cei intretinuti.Cate cere o femeie pentru ea?Cere pentru odraslele ei,pentru casa dar pentru ea?
    Am muncit toata viata,am absolvit vreo patru scoli,am educat tineri,am crescut un fiu,am o varsta ,am o familie dar imi voi pastra mereu simtul masurii si decenta,chiar si daca o sa imi pierd slujba .Si atunci nu voi fi o femeie intretinuta

    RăspundețiȘtergere
  30. Mi se pare normal sa ceri o parere de genul:Ce spui de rujul asta?Ne permitem unul?
    Sa intrebi nu mi se pare penibil,ci faptul ca el a vb in felul acesta de fata cu atatia oameni si pe un astfel de ton....
    La mine atat eu cat si sotul cerem o parere cand luam ceva iar banii,indiferent cine are mai mult in portofel la momentul acela sunt considerati ca fiind comuni.
    Daca un barbat este prost crescut nu ai cum sa il schimbi iar asta nu are nici o legatura cu tine ci cu el...nu trebuie sa "iti cresti" barbatul,nu e un copil si l-ai luat exact pt ceea ce este nu sa il manipulezi ca pe o jucarie,dar nici sa te lasi calcata in picioare...e vina amandurora ca nu stiu sa gestioneze o situatie de conflict!

    RăspundețiȘtergere
  31. mie mi se pare aberant sa ceri voie sa iti cumperi ceva. Pai de ce ma mai duc la servici? daca e asa, inseamna ca eu nu am nimic, deci nu are sens sa mai merg la servici. Nu am fost niciodata de acord cu conturile comune in care sa justific toate cheltuielile

    RăspundețiȘtergere
  32. Buna povestioara.De multe ori barbatii sant asa cum ai invatam.Cel mai indicat sa nu depindem intr-u totul de ei.Sa avem venitul nostru propriu.Nici nu imi place sa merg cu barbatul la cumparaturi de genul.Chiar daca femeia nu aduce bani in casa,cine face menajul si alte cate.Te pup draga Irinuca.
    Dorina Preda.

    RăspundețiȘtergere