Să tac?


Irina Binder


Am considerat întotdeauna că a fi prieten, înainte de orice, presupune a fi sincer şi bine intenţionat. A le dori binele oamenilor cărora le ești prieten şi a-i ajuta să se îndrepte dacă ceva nu e în regulă și să evolueze, fiindcă mereu e loc de mai bine în viețile noastre. Bine, eu încă mai cred asta şi voi muri crezând asta, doar că îmi voi schimba puţin atitudinea faţă de anumiţi oameni, așa ziși prieteni din păcate, care nu suportă să fie învăţaţi, corectaţi, ajutaţi nici măcar atunci când comportamentul lor lasă de dorit. Și pentru că în mintea lor dăinuie ideea că sunt perfecți, cei care nu înțeleg că nu e deloc așa au o problemă. Și voi rămâne indiferentă, încetând să-mi mai fac probleme pentru ei, știm cu toții că binele nu se face cu forța. Numai că ce nu au înțeles, e că sunt sinceră cu ei cum sunt în general, pentru că și eu, întotdeauna, mi-am dorit în viaţa mea oameni sinceri, care să nu îmi spună doar ceea ce mi-ar plăcea să aud, care să nu mă flateze inutil şi care să mă ajute să cresc, să ating treptele superioare ale evoluției mele. Să-mi spună sincer atunci când consideră că greşesc ori când sunt ridicolă, să mă încurajeze, atunci când este cazul, dar și când și dacă aş putea îmbunătăţi ceva la mine. Să-mi spună MIE, nu altora, ca bârfă. Să mă înveţe ceea ce ştiu ei, să nu mă mângâie părintește pe cap atunci când nu am dreptate. În consecință, m-am purtat cu oamenii din jurul meu aşa cum mi-aş fi dorit să se poarte şi ei cu mine. N-am făcut complimente gratuite, iar dacă am observat ceva greşit la un om, i-am spus lui, direct, cu drag și cu intenţia de a-l ajuta să se corecteze, nicidecum pentru a-mi demonstra superioritatea. Până la urmă, învăţăm unii de la alţii. Şi eu am învăţat la rândul meu de la alte persoane şi mi se pare firesc să transmit mai departe ceea ce ştiu. Asta nu înseamnă că vreau să fac pe deşteapta, nici că intenţionez să mă amestec în viaţa cuiva sau că vreau să fac abuz de prietenie. Numai că de multe ori, intențiile mele nu au fost înțelese corect...

În același timp, sensibilitatea și irascibilitatea celor care nu suportă să le faci observații atunci când greșesc mă fac să mă întreb: oare nu cumva sunt eu cea care greșește, oare nu ar fi mai bine să tac? Să nu mai fac observaţii atunci când văd că o persoană face vreo gafă? Să îi las pe toţi să fie aşa cum sunt şi cum vor să fie? Să nu mai fiu prietena incomodă care “le ştie pe toate” şi care spune mereu ceea ce gândeşte? Să-i las să fie ridicoli, needucaţi și ignoranţi atunci când sunt astfel? Să mă protejez de discuţii inutile şi obositoare, de tendința unora de a se victimiza și de duşmăniile celor care suferă de mania persecuţiei - cei care au impresia că fiecare observaţie cu intenţie bună este, de fapt, un atac?

Să tac atunci când voi vedea femei ridicole, bădărane, nefeminine, care trântesc pahare pe masă aşa cum trântesc tractoriștii halbele la birt? N-au decât să bea direct din sticle şi, dacă vor, să şi râgâie. Să scoată rujul la masă în restaurant şi să se rujeze, imediat după ce au mâncat, în faţa tuturor. Pe mine tata m-a învăţat că pentru a mă da cu ruj, trebuie să mă deplasez până la toaletă, altfel e vulgar. La fel este şi cu suflatul nasului. Sau cu folosirea scobitorii, chiar dacă este „admisă“ folosirea ei pe sub mână. Este admisă oare? Și dacă da, se cade oare? Este un gest elegant? Sunt chestii intime care nu se fac în public. Şi, din fericire, locurile publice sunt prevăzute cu băi unde te poţi scălămbăi în oglindă cât vrei.

Să tac atunci când voi auzi pe cineva spunându-i ospătarului “Adu-mi şi mie...”, chiar dacă mi se pare o lipsă de respect faţă de omul care serveşte? Fiindcă acesta nu este sclavul nimănui, iar cel servit nu este superior ca să-şi permită o asemenea impoliteţe.

Să tac atunci când unii se vor isteriza în restaurant pentru că nu vine nimeni să ia comanda la masă şi să nu le spun că, în mod normal, ospătarul n-ar trebui să vină să ia comanda dacă n-a închis toată lumea meniurile - asta însemnând că lumea încă nu s-a decis ce să comande? Să tac atunci când, deşi nu s-a așezat pe masă mâncarea tuturor, cei care şi-au primit porţiile se năpustesc asupra lor ca niște copii nerăbdători, cu impolitețe față de ceilalți prieteni care sunt de față?

Să tac atunci când într-un restaurant unde au fost invitați, unii se vor trezi să facă cine știe ce comparații cu alte restaurante? Unde cică porţiile erau mai mari, mâncarea mai bună, muzica mai aleasă şi muştele care zburau mai de rasă - făcându-l pe cel care i-a invitat să se simtă penibil și jenat că invitaţii lui sunt nemulţumiţi de locul în care i-a adus?

Să tac atunci când voi vedea bărbaţi comandându-şi înaintea femeilor, fără ca măcar să-i intereseze ce și-ar dori să comande doamnele și fără a face mai întâi comanda pentru ele? 

Să tac atunci când unii vor fuma în timp ce alţii mănâncă? Să tac când cineva va arunca o țigară sau gunoaie pe jos, în natură?

Să tac atunci când voi vedea persoane vorbind tare în locuri publice, atrăgând atenţia asupra lor şi deranjând? Să tac și când vreun meltean vorbește urât în prezența copiilor? Să tac atunci când prietenii mei vor sta călare pe telefoane în prezența mea, făcându-mă să mă simt în plus sau invizibilă? 

Să tac atunci când cineva vorbește peste mine, întrerupându-mă? 

Să tac și când voi vedea femei înjosite de bărbații lor? Și când voi vedea cupluri certându-se în public? 

Să tac atunci când voi vedea o prietenă că face combinații vestimentare nefericite, care dau senzația că s-a răsturnat dulapul peste ea? Să tac și când voi vedea pe cineva cu pantofii murdari sau cu etichete încă lipite pe talpile lor? 

Să tac atunci când am să văd pe chipul frumos al unei prietene un machiaj strident, prost aplicat sau o manichiură neîngrijită? 

Să tac și când voi vedea prieteni încălțați cu şlapi în restaurante elegante sau pe cineva descălțându-se sub masă? 

Chiar așa, cine sunt eu ca să le fac observaţii altora? Şi de ce aş crede eu că le ştiu pe toate mai bine ca alţii?

Să tac numai ca să am linişte şi ca să nu-i întorc pe toţi împotriva mea?

Să tac pentru că unii vor prieteni care să le gâdile orgoliile, nu prieteni incomozi ca mine, cu intenţii bune?

Ei bine, nu o să tac! 😀


43 de comentarii

  1. Eu n-am sa tac si iti voi spune ca imi place tot ce scrii si ca am invatat multe de la tine.
    Nu stiam faza cu meniurile deschise...:)
    Mi-ar placea enorm sa am o prietena ca tine de la care sa invat. Se vede ca ai experienta si ca esti umblata in lume. Prost e cel care nu stie sa aprcieze o prezenta ca a ta.
    Te pup! Mioara

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Subscriu!Si eu am invatat multe citind-o pe Irina!!!

      Ștergere
  2. In ultimii 20 de ani, societatea noastra s-a degradat atat de mult, incat am ajuns sa nu mai deosebim binele de rau, frumosul de urat, minciuna de adevar...
    Suntem ceea ce-am ales.

    RăspundețiȘtergere
  3. uneori este mai bine sa taci, deoarece asa cum ai si spus, deseori se intelege altceva decat ti-ai dori sa se inteleaga.

    RăspundețiȘtergere
  4. Tacerea e ca mierea!Lasa pe fiecare sa se arate asa cum e!Pe langa faptul ca nu se vor corecta îţi faci un duşman! Societatea de azi nu mai accepta crítica,sau totul se ia drept critica!Mi-ar place sa fiu ca tine,dar sunt genul LAŞ care tace.Salutari si sanatate!

    RăspundețiȘtergere
  5. Buna Irina! Si eu am fost pe un timp "prietena" si/sau "ruda" incomoda .... Eram privita ca pe un specimen pe cale de disparitie. Si doar pentru simplul fapt ca eu stiam un pic mai mult decat ceilalti si incercam mereu sa fiu educata, uneori explicandu-le de ce nu e bine sa vorbim tare la restaurant, de ce sa nu folosim excesiv telefonul mobil in compania celorlalti si alte lucruri minore care, cred eu, ar trebuie sa le stie orice cetatean civilizat, indiferent de varsta, sex, clasa sociala .... E de inteles ca nu stii, dar nu e de inteles ca nu vrei sa inveti, putand adresa intrebari sau citind codul bunelor maniere, care nu e foarte lung, dar e esential.
    In fine ... eu m-am retras si in ochii lor am ramas "perfecta", iar ei au ramas EI: plini de incredere si mandrie.
    Multumesc fiinta draga pentru ceea ce scrii si imparti cu noi! Te pup si iti doresc o dupa -amiaza placuta !
    Cu respect, Nicoleta T.

    RăspundețiȘtergere
  6. Cine nu vrea sa invete...problema lui! Asa ar trebui sa fie un prieten adevarat!

    RăspundețiȘtergere
  7. Andreea, ai dreptate, sunt "prieteni" care nu iti spun daca ai o pata pe haina, daca parul iti sta rau, daca ai folosit o expresie in mod gresit, tocmai pentru a te lasa sa "decazi" in ochii celorlalti .

    RăspundețiȘtergere
  8. Unul din motivele pentru care te apreciez, este că învăț foarte multe de la tine.
    Deci personal nu cred că este o idee bună să taci pur și simplu, poate unii doresc să învețe, sau poate au o părere diferită, și tu ești om și poți greși, deci și tu poți învăța de la alții.
    Eu cred că ar trebui să te porți cu fiecare persoană așa cum consideri tu că este cazul.

    RăspundețiȘtergere
  9. subscriu..sunt multi prosti care sufera de mania persecutiei si nu suporta pe cineva care e putin peste ei,desi sunt constienti de acest lucru.

    RăspundețiȘtergere
  10. Dar ce e gresit cnd barbatul isi intreaba sotia daca vrea pizza sau paste? :d

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E greșit atunci când îi impune să aleagă între două lucruri... în loc să o lase să aleagă ce vrea. Poate că ea nu vrea nici pizza, nici paste. Ci somon la grătar. :)

      Ștergere
  11. Nu prea mai poti sa spui asta azi, femeile se supara foarte repede, te dusmanesc foarte usor
    E trist :(
    Acum trebuie doar sa le lauzi pe facebook, unde mi se pare ca ipocrizia si minciuna ating maximul
    Are multa dreptate Irina in acest articol

    RăspundețiȘtergere
  12. Eu tac de mult timp. Am hotarat ca sunt responsabila DOAR de educatia copiilor mei. Cercul de prieteni este extrem de mic dar cand ne intalnim totul e MINUNAT.
    Irina, mergi inainte, nu te da batuta!

    RăspundețiȘtergere
  13. Si eu TAC de mult timp!!!Si e mai bine!!

    RăspundețiȘtergere
  14. Eu am ales ...sa tac, sa evit compania celor carora nu le lace sinceritatea si sa...zambesc.
    Crezi ca nu procedez corect, Irina?

    RăspundețiȘtergere
  15. Te-as ruga pentru toti cei care nu vor ca tu sa taci si pentru toti cei care insemni mai mult decat iti imaginezi ...SA NU TACI....sa nu te opresti nicipdata sa fii tu pentru ca asta inseamna sa palesti in fata celor mai slabi ca tine si sa le dai senzatia ca au invins... cum ai putea sa taci cand prin tine am schimbat in fiecare zi ceva in comportamentul meu si incerc la fiecare pas sa imi aduc aminte de cum ai fi procedat tu sau cum ai fi zis tu? Cum sa taci cand toti cei care te iubim si apreciem te asteptam aici sa ne vorbesti? Nici tacerea si nici indiferenta nu au schimbat generatii...ci doar vorba si incercarea de a fi din ce in ce mai bun in fiecare zi si cum am putea deveni mai buni daca tu ai tacea? Te-as ruga sa nu taci pentru cei ca noi si sa nu acorzi atat de multa atentie celor care nu au nevoie nici de tine nici de vreun Dumnezeu...noi toti ce care te iubim te asteptam sa nu taci...si te felicit pentru ceea ce nu esti si ma bucur pentru ceea ce esti! Daca vei tacea nu le iei nimic celor care nu te vor...dar noua care te iubim ...ne iei tot!!! Ia mai gandeste-te !!!! Merita efortul?

    RăspundețiȘtergere
  16. Eu am tacut pana acum 5 ani..nu am mai vrut sa fiu inconjurata de relatii de prietenie false si fortate...de telenovele, si de ura si invidia ascunsa transmisa de falsa politete sau de falsul "ce ma bucur pentru tine" atunci cand eu realizam ceva ce ei nu au reusit, sau cand in posesia mea intra ceva ce ei si-ar fi dorit sa aiba! Prietenii s-au micsorat la jumatate, dar ma simt libera..fara zambete false, fara obligatii..fara intalniri stanjenitoare. Eu nu tac, nu o sa tac..viata e prea scurta ca sa taci.

    RăspundețiȘtergere
  17. Eu, tu, ea, el , cei care observa si inteleg toate cele bine spuse de tine NU TREBUIE SA TACA desi supara, desi incomodeaza, trebuie sa o spuna iar si iar pana reisesc sa educe macar cateva persoane din jurul sau. Eu nu am tacut si nu am sa tac niciodata! Iau atitudine si nu trec niciodata indiferenta pe langa o persoana care incalca o regula de bun simt, corectez o atitudine, indrept o nedreptate, ajut o persoana sa se comporte civilizat. Chiar daca pe moment nu-mi recunoaste binele facut cu siguranta cand va dori sa repete acel gest se va gandi la ce i- am spus si daca macar jumatate din ei nu mai fac tot am realizat ceva. Iti multumesc ca ai scris toate astea, pentru cei tineri care nu vor sa le citeasca in carti.

    RăspundețiȘtergere
  18. Chiar si azi mi s-a intamplat ceva asemanator si cica eu sunt aia nebuna si obsedata sa fie orice la locul lui .Nu mi se pare normal sa atentionez atunci cand un lucru tine de bun simt si educatie. In orice caz,cand o fata umbla cu sanii atarnati nu trebuie sa ii spunem ca se vede urat si ca e sexi si frumos ,nu? :)) Ei....astia's oamenii.
    Te citesc de vreo 2 ani si invat multe,oamenii ca tine ca mine si cei care te citesc sunt pe cale de disparitie.

    RăspundețiȘtergere
  19. Ba să nu taci!Te pup...Cerasela.

    RăspundețiȘtergere
  20. Nu ar trebui sa taci niciodata pentru ca tacerea te va face partasa la tot "uratul" din lume, iar tu esti un om frumos(ca multi alti oameni care ne dezvolta si ne inalta pe noi, cei care avem nevoie de o mana de ajutor, pe care o primim cu mintea si sufletul deschise). E o lupta cu lumea si cu tine insati. Nu abandona, te rog!

    RăspundețiȘtergere
  21. Nu cred ca ai luat o decizie buna,nu trebuie sa ne pedepsesti pe toti pentru " unii"!
    Ma declar dependenta de " tine",astfel ca,simt o nevoie aproape dureroasa sa te citesc,de ci nu!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu renunț la scris... sunt dependentă. :)
      Doar că voi fi mai rezervată în a face observații oamenilor cu care interacționez. Mă obosesc orgoliile lor.
      Te pup cu drag!

      Ștergere
  22. Buna Irina, draga mea imi permit sa-ti spun asa pentru ca dupa ce ti-am citit cartile si blogul e ca si cum ti-am citit sufletul si te simt foarte aproape de sufletul meu, parerea mea este ca nu trebuie sa te abtii pentru ca nu vei reusi decat sa te consumi de doua ori mai mult, prietenii care nu accepta sa le spui adevarul si sa invete din ceea ce le spui fiind lucruri bune, nu sunt PRIETENI. Te pup cu drag si iti multumesc pentru sinceritatea din scris.

    RăspundețiȘtergere
  23. Dragă Irina Binder,

    Principiul de a fi prieten sincer și bine intenționat e unul solid și, deși nu te cunosc și e doar primul articol pe care-l citesc scris de tine, cred că îți va fi greu să renunți la el :)

    Totuși, mi se pare că pentru o parte din exemplele prezentate de tine e cel puțin discutabilă aderarea lor la acest principiu. Și cred că aici intervine partea cea mai grea din punerea lui în practică: în ce măsură părerea ta ajută persoana cealaltă și în ce măsură îi îngrădește imaginația, o restricționează și/sau îi impune niște norme care până la urmă se dovedesc a fi pur subiective. Să ținem cont că există atât oameni care au o anumită conduită și respectă anumite reguli cât și non conformiști sau cei care văd lumea altfel și care de multe ori ajung să fie cei care o și schimbă (în bine sau în rău).

    Admir persoanele cu un astfel de principiu și le consider foarte curajoase, dar e nevoie și de discernământ. Principiul acesta este un instrument care trebuie folosit cu chibzuință și responsabilitate. Uneori e mult mai eficient să taci și să lași persoana să se convingă singură de ce e mai bine pt. ea, alteori o vorbă directă (mai tăioasă sau mai diplomată) de la persoana potrivită poate face minuni. Depinde atât de situație cât și de persoanele în cauză.

    Succes,
    Marius

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cine nu risca nu castiga.
      E clar nu avem acelas tip de nebunie ....

      Ștergere
    2. conformisti=profesionisti..-.. non conformisti=amatori
      amatorul lucreaza de placere morala si ce produce ii face intodeauna placere:profesionisti lucreaza de nevoie intelectuala si foarte rar ii face placere ce face

      Ștergere
    3. Totul trebuie folosit cu chibzuinta in viata cei 17 ani de experienta mi-a demonstrat acest lucru.

      Ștergere
  24. Problema e ca oricat ai incerca sa te detasezi si sa "taci,la un moment dat nu mai poti sa te abtii si izbucnesti. Eu am reusit performanta sa "tac" 2 ani dupa care am izbucnit si am incheiat orice comunicare cu o anumita persoana care ma provoca sistematic. Si ma simt perfect!

    RăspundețiȘtergere
  25. Trebuie sa stii cand e cazul sa taci si cand nu, that's the point :)

    RăspundețiȘtergere
  26. Eu pana azi am crezut ca , sperat ca mai am colege cu care sa ma inteleg.pana azi cand am o saptamana de cand s.a facut un schimb de tura ,de colege.cand am facut o mica remarca ,observatie dar glumind ,am avut un soc cand o colega ,pe care ani de zile am crezut.o mai altfel,sa sara crizata tipand efectiv ca cine ma cred eu? De ce ma cred superioata ce daca am facut o facultate si tot o coafeza ca si ea sunt ce ma cred ada desteapta...etc.atat de socata am fost si inca imi rasuna acele vorbe in ureche.si nimic nu este intamplator de aceea am gasit aceasta "povestioara" .ptr ca si eu m.am hotarat Sa TAC.

    RăspundețiȘtergere
  27. Totul are o limita . JCR

    RăspundețiȘtergere
  28. A tacea atunci cand de fapt vrei sa spui ceva face mai mult rau decat bine, pentru ca nu faci decat sa iti reprimi o reactie pe care tu o consideri necesara; cu alte cuvinte, daca taci, nu inseamna ca nu te afecteaza, ci inseamna ca refuzi sa lasi sa se vada faptul ca te afecteaza. Si la un moment dat, s-ar putea sa izbucnesti si sa reactionezi mai dur decat e cazul, doar pentru ca nu mai rezisti. E o povara prea grea sa incerci sa ii schimbi pe cei din jurul tau ca sa fie asa cum « se cade », asa cum « e bine ». Nimeni nu se schimba daca nu vrea sa faca asta. Si sunt putine cazuri. Oamenii se poarta intr-un anumit fel pentru ca asa au fost crescuti si educati (sau nu), pentru ca asa vor sau pentru ca atata pot. Uneori, o replica acida de tipul « Care e problema ta ? » e un raspuns dat pe buna dreptate ; chiar daca pare ciudat, unele lucruri pur si simplu nu ne privesc – si atat. Nici mie nu imi e usor sa ma detasez, dar fac tot posibilul. Nu pentru ca as fi egoista, ci pentru ca mi-am dat seama ca lupta cu morile de vant nu ma duce nicaieri. Incerc sa nu las sa ma afecteze anumite lucruri, cum ar fi cele care chiar nu au legatura cu mine sau care nu ma afecteaza pe mine sau o alta persoana in mod direct. Nu e bine sa taci, dar trebuie sa stii cand si cum sa vorbesti. Si cui, daca merita. Ia totul mai usor, poverile altora nu sunt si ale tale :) Numai bine.

    RăspundețiȘtergere
  29. Da ...este o dovada de maturitate sa sti cand, cum si cui sa faci observatii (critici). Uneori cand chiar si adevarul poate face rau.

    RăspundețiȘtergere
  30. Aceasta intrebare mi-am pus-o si eu. Cum este mai bine sa procedez? Sa tac, atunci cand vad lucruri gresite si nedrepte in comportamentul cuiva, sau sa-mi vad de treaba mea, neimplicandu-ma. M-am implicat, le-am aratat unde gresesc, si n-am facut decat sa mi-i fac dusmani. Acum tac, prefer sa fiu detasata, deoarece adevarul, pe unii, supara. Adevarul doare. Orgoliu unora este prea mare, chiar daca isi dau seama in sinea lor ca au gresit, in fata nu recunosc si cauta argumente, sa fie in favoarea lor. Acum, aleg sa ,,nu arunc margaritare porcilor'', ofer sfaturi doar daca mi se cer. Anumite lucruri spuse cu intentii bune, pot sa duca la dizarmonii in relatii...Eu m-as bucura mult sa am o prietena sincera, sa am ce sa invatat de la ea. Procesul invatarii dureaza toata viata, cu cat stii mai multe, cu atat mai mult constientizezi cat de putine cunosti. Eu cred ca suntem multi cei care am invatat si invatam cate ceva de la tine si nu se merita ca sa taci pentru cativa care au un orgoliu mare, insa au ramas mici prin atitudinea lor. Multumesc .

    RăspundețiȘtergere
  31. O sa fiu alaturi de tn mereu .(la bn si la RAU) MULTUMESC

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Uneori promisiunile trebuie si tinute si doar facute!

      Ștergere
    2. As vrea sa fac o mica corectare.Era un"nu" in loc de "si".Scuze.

      Ștergere