Curaj și suflet



„Nu există experienţă căreia să nu-i poţi supravieţui dacă ai curajul să înfunţi viaţa.”
- Octavian Paler
  
Mi-am amintit cu mult drag de o întâmplare din copilărie, când mă pregăteam de o serbare. Urma să cânt o melodie dedicată mamei şi aveam mari emoţii la gândul că toţi copiii din şcoală şi familiile lor mă vor vedea pe scena. Emoţiile mele au fost amplificate şi de o remarcă făcută de cineva, care a spus că o altă fetiţă cânta mai frumos acel cântec și că nu ar fi trebuit să îl cânt eu.
Înainte de serbare, i-am spus lui tata că am emoţii mari şi că îmi e teamă că nu voi cânta destul de bine, iar el mi-a spus:
 - Tu cântă cu tot sufletul şi așa cum știi mai bine. Nu te gândi la lume. Nu te opri din cântat nici măcar dacă încep să te huiduie. Dacă va exista măcar un singur om care să te asculte şi căruia îi va plăcea cum cânţi, merită să cânţi mai departe. Eu voi fi acolo şi știi deja că îmi place foarte mult cum cânţi.
Cuvintele lui mi-au dat o forţă şi un curaj de nedescris. Emoţiile au dispărut ca prin farmec şi, într-adevăr, am cântat cu toată inima, reușind să emoționez publicul, care m-a aplaudat energic.
  Pentru mine acea experienţă a fost o lecţie importantă. Atunci am învățat că totul trebuie făcut cu implicare sufletească și cu încredere de sine, că nu ar trebui să mă las descurajată de cei care nu cred în mine, nici de cei care par a fi mai buni decât mine, că n-ar trebui să îmi pese de cei care m-ar putea dezaproba sau care ar putea să nu mă placă pentru că, dacă va exista măcar un om căruia să îi placă ceea ce fac, care să se bucure de ceea ce ofer, merită tot efortul şi dăruirea mea.
Tot de la tatăl meu am mai învățat că a face ceva e totuși o realizare spre deosebire de a nu face nimic, indiferent dacă rezultă un succes sau un eșec...   
Dacă m-aș fi temut de părerile lumii și de huiduielile celor care ar putea să nu mă placă, n-aș mai fi făcut nimic, n-aș mai fi dăruit nimic, n-aș mai fi scris o carte, nu mi-aș mai fi deschis sufletul în fața unei lumi mai frumoase decât mi-am imaginat vreodată și aș fi trecut prin lumea asta fără a aduce măcar o bucurie sau o învățătură oamenilor din jur, fără a lăsa măcar o amprentă frumoasă în sufletul cuiva...


Fragment din Cartea Insomnii

Irina Binder - Insomnii





  1. Sa nu tii cont niciodata de cei care te critica!o fac doar pentru ca sunt invidiosi!

    RăspundețiȘtergere
  2. Când e vorba de teorie, unii se pricep foarte bine la orice fac alţii. Aceştia ştiu cum se joacă tenis, cum ar trebui scrisă o carte, cum ar trebui cântat un cântec. Şi mă întreb: de ce vorbăreţii nu fac nimic şi doar discută despre munca altora? De ce nu le dau peste nas cu ceva superior celor pe care îi critică de zor?
    Răspunsul? Pentru că nu sunt în stare să facă nimic altceva decât să vorbească mult, prost şi fără rost, să se amăgească inutil că sunt mai buni, că sunt superiori.
    Criticii sunt nişte incapabili inutili, frustraţi, manipulatori, care trăiesc cu impresia că pot decide şi impune ce e bun şi ce nu, ce e frumos şi ce e urât, care tratează lumea ca pe o turmă pe care ar trebui să o înveţe ce să simtă şi ce să-i placă.
    “Un critic este un om care cunoaşte drumul, dar care nu poate conduce maşina.” (Citat de Kenneth Peacock Tynan) :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Irina te admir si te iubesc!Mi-ai deschis mintea si sufletul si datorita tie "cant" cu toata inima!

    RăspundețiȘtergere
  4. Buna,Irina.Scuza-ma ca indraznesc,dar mi-as dori mult sa stiu unele lucruri care ma framanta legate de cartea ta.

    Abia am terminat-o de citit de dimineata,iar de atunci ma uit in continuu pe blog-ul tau,in speranta ca voi gasi ceva care imi va confirma faptul ca voi afla la un moment dat continuarea povestii.Sper ca nu te deranjez cu intrebarea,desi stiu ca ai mai primit-o de sute de ori,dar,ne vei spune care e finalul,nu?Nu iti cer sa imi spui nici cand,nici unde,doar sa imi confirmi sau nu...

    Vreau,de asemenea, sa te intreb cu cat timp in urma s-au petrecut intamplarile de care ne povestesti in "Fluturi"?
    (in cazul in care ai mai dat raspuns intrebarilor mele cu alte ocazii si nu am vazut,te rog sa ma scuzi,nu ma prea pricep la tehnologie...)
    Multumesc anticipat :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Frumos, ca de obicei! Iti multumesc ca ne impartasesti gandurile tale!
    Adrian

    RăspundețiȘtergere
  6. Draga Irina: adeseori nu se merita sa ne consumam energia pentru cei "negativi", dar poate cativa vor intelege esenta lucrurilor si se vor lasa de aceasta "meserie" :) Este totusi de apreciat critica constructiva care poate duce la progres.

    RăspundețiȘtergere
  7. Sunt tare bucuroasa ca v-am descoperit,vorba aceea :mai bine mai târziu decât niciodata !!
    Minunati si curati la suflet parinti ce v-au crescut astfel.Sa scrieti cât mai mult,noi cei care iubim
    mult sa citim si sa apreciem scrieri alese,vom fi ÏNTOTDEAUNA AICI.
    Multumesc ca SUNTETI <3

    RăspundețiȘtergere
  8. Buna , Irina.Ma framanta o intrebare inca de cand am inceput sa citesc cartea.Este dupa viata ta reala ?

    RăspundețiȘtergere
  9. Credeti ca 11 ani este o varsta frageda pentru a va citi cartea? Mama a terminat volumul 1 iar astazi a inceput volumul 2. Eu am inceput volumul 1 astazi si pana acum sunt profund impresionata. Mai vreau sa va intreb daca aceasta carte este scrisa dupa viata Dvs.

    RăspundețiȘtergere
  10. Idee nu ai cat de mult a ajutat-o pe fetita mea ceste randuri

    RăspundețiȘtergere