Rămas bun, 2013!



Îmi iau rămas bun de la un an care mi-a îmbogăţit sufletul cu amintiri frumoase, cu oameni minunaţi şi cu lecţii importante de viaţă. A fost un an bun, în care am reuşit să îmi împlinesc o mare parte din visuri şi să îmi îndeplinesc o mare parte din promisiuni. N-am reuşit să fac tot ce mi-am propus, fiindcă în anul acesta, poate mai mult decât oricând, am învăţat că uneori, a contribui la reuşitele altora îţi poate aduce satisfacţii mult mai mari decât propriile reuşite. Că uneori a visa şi a împlini visurile altora te poate face să trăieşti o bucurie dublă. Iar pentru asta este necesar să te pui pe locul al 2-lea.
Cineva drag, mi-a povestit că, atunci când nu îşi permitea anumite lucruri pe care şi le dorea, omul ei iubit îi spunea aşa: „Înseamnă că încă nu i-a venit rândul acelui lucru...”
Da, anul acesta am învăţat să aştept, să am răbdare, să nu mă grăbesc, să aştept rândul cuvenit, cu certitudinea că Dumnezeu mă va ajuta atunci când va trebui.
Sunt sigură că şi voi aţi abandonat anul acesta multe visuri... Nu-i aşa? Şi ce dacă! De aceea avem anii următori. Să ne ajute Dumnezeu să fim sănătoşi şi să reuşim să facem lururile cât mai bine!

Anul acesta am învăţat multe despre oameni, dar şi despre mine. Am învăţat că n-are nicio importanţă cum se poartă ceilalţi cu mine, că nu întotdeauna le pot influenţa sentimentele şi comportamentul faţă de mine, dar că este foarte important cum mă port eu. Am învăţat că uneori e prea târziu să mai educi pe cineva şi că anumiţi oameni nu pot fi schimbaţi niciodată, că ei doar se prefac şi îşi însuşesc măşti, în funcţie de interesele lor, pentru a fi acceptaţi, plăcuţi...
Ştiam, dar a fost nevoie de multe încercări ca să înţeleg că florile au nevoie de lumină, de căldură şi de dragoste pentru a creşte frumos şi că în sufletele în care lumina, căldura şi iubirea nu răzbat, nu vor creşte flori şi nu va exista frumuseţe vreodată. Şi totuşi, am sădit flori frumoase în anumite suflete întunecate, dar mărăcinii şi buruienile otrăvitoare le-au ucis, aducându-mi multă mâhnire...

Am mai învăţat în acest an să accept că iubirea unor oameni este doar declarativă şi că durează doar atâta timp cât eu servesc intereselor lor. Am învăţat să înţeleg şi să preţuiesc "te iubesc"-urile din priviri, din gesturi, din tăceri...

Dacă ar fi să mulţumesc pentru ceva din tot ce mi-a adus anul acesta, atunci aş mulţumi pentru OAMENI. Oamenii minunaţi pe care i-am cunoscut, cu care am legat prietenii reale, pe viaţă.
Şi vă mulţumesc şi vouă, cititorilor mei, pe care vă consider prieteni!
Am învăţat multe de la voi. De multe ori, gândurile pe care mi le-aţi lăsat aici au fost ca nişte mângâieri pentru mine. Recunosc, m-aţi răsfăţat excesiv, m-aţi copleşit cu dragostea voastră şi cu aprecieri, dar asta nu m-a făcut să îmi iau lumea în cap şi nici să mă cred importantă, ci m-a responsabilizat, m-a făcut să îmi doresc să fiu demnă de voi, de aprecierile, de încrederea şi de iubirea voastră.
Mă laud tuturor cu voi şi pe bună dreptate, fiindcă aici sunt numai oameni minunaţi, atât de diferiţi şi totuşi, atât de asemănători prin prisma frumuseţii sufletelor voastre!
Da, sunt mândră de voi şi vă mulţumesc pentru că mi-aţi arătat că lumea frumoasă există!
Şi trebuie neapărat să vă mulţumesc tuturor celor care m-aţi ajutat să le facem bucurii acelor suflete pentru care noi am fost aleşi de Dumnezeu ca să îi ajutăm... Vă sunt recunoscătoare!


2013, ai fost un an remarcabil! Îţi mulţumesc pentru tot ce am trăit, pentru amintirile preţioase pe care le-ai adăugat bagajului meu! Am plâns de dor, am plâns de fericire, am râs cu toată inima, am iubit, am mângâiat, am iertat şi am uitat ce trebuia uitat. Las în urmă ceea ce trebuie să aparţină trecutului şi pornesc în 2014 cu brațele deschise larg, pentru a primi oamenii care vor să fie iubiți de mine și pornesc plină de speranţe, de încredere şi de visuri, cu promisiunea că voi face totul cu IUBIRE!



Schimb de suflete




Ce bine-ar fi dacă noi, oamenii, am putea face temporar schimb de suflete... 
Am afla atâtea despre ceilalți! Și am înțelege atâtea lucruri! Am afla durerile lor, neputințele și regretele nespuse... Le-am vedea renunțările, temerile și visurile abandonate. Am vedea toate cuvintele nespuse, sentimentele neîmpărtășite și dorințele ținute ascunse din cauza fricii de eșec. 
Am înțelege fapte și alegeri pe care le condamnăm și am vedea lacrimile neplânse pe care fiecare le-a adunat în suflet...
Am fi copleșiți de anumite suflete, a căror povară, probabil că nu am putea-o suporta... Și am fi luați prin surprindere de atâta frumusețe și iubire, ținute bine închise de teama celor care cotropesc suflete.
Am înceta să-i invidiem pe cei aparent mai fericiți și mai împliniți ca noi și nu ne-am mai dori să fim în locul unor oameni despre care am afla lucruri ascunse, urâte.
Dar am afla multe și despre noi înșine, despre ceea ce nu avem, despre ceea ce nu suntem, nu știm și nu putem fi...
Și am fi, la rândul nostru, înțeleși...



Azi m-au bucurat...



... toate felicitările și darurile pe care le-am primit de la voi... Oameni pe care nu v-am văzut niciodată (încă), dar cu care am legat prietenii speciale. 
Vă mulțumesc pentru toate felicitările și pentru toate darurile! M-am bucurat ca un copil de fiecare dar primit și vă asigur că le voi păstra mereu ca pe niște comori! 
Am o stare specială, mă simt ca un copil răsfățat! 
Vă mulțumesc!




Azi m-a bucurat...



... această felicitare primită de la niște copilași minunați! 
Vă mulțumesc mult, dragi copii! Mi-ați făcut o bucurie imensă! 
Vă doresc să fiți fericiți, sănătoși, să reușiți în toate proiectele voastre frumoase și să aveți sărbători fericite! 
Sunteți norocoși că o aveți aproape pe doamna profesoară Ana-Maria, pe care o felicit pentru că știe să fie nu numai profesoară, ci și prietenă, mămică și înger păzitor! 
Abia aștept să ne vedem! Vă iubesc!




Un prieten...




Un prieten îţi şterge şi lacrimile, nu stă împreună cu tine doar atunci când râzi.
Un prieten te şi ascultă, nu doar îți vorbeşte.
Un prieten îţi mai şi oferă, nu doar îţi cere.
Un prieten te şi înţelege, nu doar aşteaptă să fie înţeles.
Un prieten te mai şi mângâie, nu doar pretinde mângâiere.
Un prieten nu aşteaptă să-l chemi atunci când ţi-e greu şi nici să îi ceri tu ajutorul.
Un prieten nu te oboseşte cu dramele lui şi nu te încarcă mereu cu lucruri negative, ştiind că şi tu ai problemele tale.
Un prieten îţi recunoaşte mai întâi calităţile şi meritele şi abia apoi defectele.
Un prieten nu îţi cere justificări pentru tot ceea ce spui, ce faci şi ce nu faci şi nu pretinde de la tine să faci eforturi pentru a-l mulţumi.
Un prieten nu consideră că ai obligaţii faţă de el şi nu te face niciodată să te simţi dator.
Un prieten nu se simte nedreptăţit atunci când nu-i poţi face pe plac, ci te înţelege aşa cum eşti, cu calităţile şi cu defectele tale.
Un prieten nu-ţi întoarce spatele la prima greşeală și nu te judecă pentru neputințele tale.
Un prieten nu-ţi reaminteşte mereu că tu ai greşit şi că el te-a iertat.
Un prieten nu te judecă pentru alegerile tale și respectă tot ceea ce iubești tu, din respect pentru tine, şi nu pentru persoana pe care ai ales-o tu.
Un prieten nu ascultă bârfele spuse despre tine şi nu se îndoieşte de tine atunci când aude un zvon negativ. Dacă îşi pleacă urechea din curiozitate sau, şi mai rău, îngroaşă rândurile celor care te bârfesc, atunci nu îţi e şi nu ţi-a fost niciodată prieten.
Un prieten nu te va încuraja niciodată să intri în conflicte, să decazi, să te porți necuviincios și să fii meschin.
Un prieten îţi protejează secretele şi nu îţi trădează încrederea cu care ţi-ai deschis sufletul în faţa lui, nici măcar atunci când este foarte supărat pe tine.
Un prieten nu îţi spune doar ceea ce îţi place să auzi, nu te flatează nemeritat şi nu te încurajează atunci când greşeşti.
Un prieten nu poartă măști în preajma ta și nu te obligă să porți măști în preajma lui.
Un prieten nu concurează cu tine şi nu se simte inferior sau superior ţie indiferent cât de diferite ar fi mediile din care proveniţi.
Un prieten nu te invidiază pentru ceea ce ai, ci se bucură pentru reuşitele tale.
Un prieten nu îţi reproşează niciodată că nu i-ai dat ceva, ci îţi mulţumeşte pentru ceea ce ai reuşit să îi dai.
Un prieten nu te abandonează atunci când îţi este greu şi te iubeşte chiar şi atunci când treci prin decăderi. Mai ales atunci.
Un prieten nu-şi pune orgoliul personal mai presus de tine.
Un prieten îţi oferă amintiri frumoase, nu regrete.
Un prieten te face să te simţi în siguranţă în sufletul lui.
Un prieten nu raportează totul la „eu”, ci la „noi”.
Un prieten adevărat te iubeşte necondiţionat.
De fapt, dacă stau bine şi mă gândesc, epitetul „adevărat” nici nu ar trebui să stea lângă cuvântul „prieten”, pentru că se înţelege de la sine că prietenul nu poate fi decât o persoană care te preţuieşte în mod real şi care te iubeşte cu adevărat.


Fragment din cartea Insomnii (care se poate comanda aici: Cartea Insomnii)

Irina Binder - Insomnii




Citate din cartea Fluturi








































Cartea Fluturi se poate comanda aici, cu transport gratuit:
volumele 1 și 2 împreună
volumul 3
Irina Binder - Fluturi
Irina Binder - Fluturi

Azi m-a bucurat...



Acest dar frumos! Fiecare copilaș mi-a desenat câte un glob... 
Acestea sunt darurile de suflet, pe care niciun lucru material nu le poate egala. 
Vă mulțumesc, dragi copii și vă trimit cele mai frumoase gânduri! Să fiți cuminți, frumoși, buni, fericiți și să ajungeți cine vă doriți voi!




Pentru tine, prietenă dragă!



Draga mea prietenă,

Unde ţi-e strălucirea din ochi? Ai uitat să te bucuri? Ai uitat că eşti frumoasă?
Tu nu mai trăiești, tu doar supravieţuieşti.
Se pare că sufletul tău, atât de încercat de-a lungul vremii, poartă poveri care-ţi umbresc seninul chipului.
Se pare că te-ai resemnat în faţa pierderilor şi i-ai lăsat pe cei care te-au dezamăgit să te descurajeze, făcându-te să crezi că nu eşti destul de frumoasă, de bună, de importantă.
Griji şi responsabilităţi copleşitoare ţi-au îngreunat umerii, pe care îi ţii aplecaţi.
Privirea ta este mai mult îndreptată spre pământ şi ai uitat să mai vezi cerul.
Ai uitat să mai fii femeie, să fii plină de viaţă, de senzualitate, de eleganţă, de mister...
Din dorinţa de a fi o prezenţă discretă, ai început să treci neobservată, să fii ca o umbră, deşi tu poţi fi un soare.
Dorindu-ţi atât de multe pentru alţii, ai uitat să-ţi mai doreşti ceva şi pentru tine. Te mulţumeşti cu prea puţin sau poate chiar cu nimic. Trăieşti prin alţii şi pentru fericirea lor.
Priveşti ca un copil descurajat la lucrurile frumoase care-ţi plac, dar nu îndrăzneşti să ţi le doreşti şi îţi iei gândul de la ele, uitând că le meriţi.
Amâni mereu să îţi faci o mică bucurie şi te simţi vinovată pentru orice clipă de fericire, pe care simţi că ai furat-o, despre care ai impresia că ai primit prea mult.
Trezeşte-te, femeie minunată! Aminteşte-ţi cine eşti şi elibereaz-o pe femeia frumoasă şi plină de viaţă pe care ai ascuns-o în tine! Anii care s-au adunat vârstei tale, câteva riduri și câteva fire albe de păr nu te vor face să fii mai puțin frumoasă! Descătuşează-te de toate prejudecăţile, de toate complexele, de toate temerile lumeşti şi de toate interdicţiile autoimpuse!
Îndreaptă-ţi umerii, ridică-ţi privirea şi lasă soarele din tine să strălucească! Râzi cu toată fiinţa ta, bucură-te de viaţă şi ia cu ambele mâini fericirea pe care o meriţi!
Fii frumoasă, fii demnă şi răspândeşte frumuseţe în jurul tău! Iubeşte şi lasă-te iubită! Fii pentru ceilalți bucurie, pace și iubire!
Eşti minunată, nu renunţa la acest drept al tău! Nu renunța la tine!

Cu drag, prietenelor mele!



Fragment din Cartea Insomnii

Irina Binder - Insomnii




De Moş Nicolae…



Când eram copil știam că Moș Nicolae nu va veni la mine decât dacă voi fi cuminte...
- De unde ştie el dacă eu am fost cuminte? - l-am întrebat pe tata cândva.
- Îi spun eu. Mereu îi scriu o scrisoare şi îi spun tot. – mi-a spus tata foarte serios.
Credeam asta şi îmi amintesc câteva episoade în care am făcut prostioare şi mă rugam de tata: “Nu îi spune lui Moş Nicolae, te rooog iooo!” Dar tata se arăta mereu neînduplecat şi îmi spunea că nu îl poate minţi pe Moşul pentru că el oricum ştie totul, mai ales că poate citi chiar și gândurile oamenilor.
Ştiind ce prostioare și ce gânduri nepotrivite aveam la activ, nu prea mă mai aşteptam să primesc ceva de la Moş, de aceea nu îmi pregăteam la fel ca alţi copii cizmuliţele în care Moşul mi-ar fi lăsat cadouri.
Şi totuşi, de fiecare dată am primit multe lucruri frumoase, jucării, hăinuţe, dulciuri... Şi, pe lângă toate acestea mai găseam negreșit  și o pereche de cizmuliţe noi…
Prima dată când s-a întâmplat asta am fost foarte confuză. Nu înţelegeam de ce, în ciuda faptului că nu fusesem cuminte, Moşul mi-a adus atât de multe daruri. Şi, în loc să fiu recunoscătoare, am luat o atitudine arogantă și sfidătoare faţă de tata şi i-am spus: “Na, vezi? Degeaba m-ai pârât tu la Moşul, că tot mi-a adus de toate. Şi ţie nu îţi dau nimic.” Tata a încercat să îşi ascundă amuzamentul şi s-a prefăcut supărat. Văzând că toată ziua nu vorbeşte cu mine, m-am simţit vinovată şi singură. Nu mă puteam bucura de dulciurile mele fără a le împărţi cu tata, care se bucura mereu mai ceva ca un copil…
Am luat o ciocolată şi m-am dus să îl servesc şi pe tata. Acesta m-a întrebat de ce îi dau şi lui, dacă tot i-am spus că nu îi dau. Şi i-am spus că îi dau pentru că merită şi pentru că îl iubesc. Atunci, tata mi-a spus aşa: “Să nu crezi că vei putea mereu să ştergi cuvintele care dor cu un Te iubesc”...” Acea frază a avut un impact atât de puternic asupra mea, încât nu am uitat-o niciodată.

O altă amintire despre Moş Nicolae este o lecţie de viaţă…
Copiii îşi povestesc mereu unii altora ce au primit de Moş Nicolae. Eu mă jenam să spun tot ce am primit, fiindcă printre copiii cu care mă jucam erau câte unii care primeau doar câte o portocală şi poate o ciocolată mică şi chiar și unii care nu primeau nimic. Sărăcia nu putea fi invocată, cât timp noi, copiii, ştiam că darurile vin de la Moş Nicolae. Şi atunci, concluzionam că acei copii care au primit foarte puţin sau nimic, nu au fost cuminţi.
Într-o zi, m-am dus în casă şi i-am spus lui tata (cu un ton de bârfă) că o fetiţă cu care mă jucam mai des, n-a primit de la Moş decât două portocale şi o napolitană.
- De ce, oare? – m-a întrebat tata.
- Pentru că n-a fost cuminte! - am spus convinsă.
- Dar tu ai fost?
Şi atunci am realizat că eu nu fusesem mai cuminte decât acea fetiţă şi că totuşi am primit atât de multe... Am căzut pe gânduri, iar tata a observat asta.
- De ce mie mi-a dat şi ei nu? – l-am întrebat pe tata.
- Nu ştiu. O să îl întreb pe Moș.
Iar eu am rămas nelămurită şi încercam să înţeleg dreptatea şi raţionamentul Moşului.
Văzându-mă îngândurată şi tristă, tata mi-a spus că Moşul (despre care ştiam că e trims de Doamne-Doamne) nu dăruieşte copiilor în funcţie de cât de cuminţi sunt. Că toţi copiii ar trebui să fie cuminţi pentru că aşa vor, nu din interes ca să primească ceva. Iar dacă mie mi-a dat, deşi nu am fost cuminte, a fost pentru că a vrut să mă determine să fiu mai bună şi să fiu recunoscătoare pentru că am primit deşi nu am meritat.
Nu îmi mai aduc aminte exact ce cuvinte a folosit tata atunci, dar realizez acum că m-a făcut să înţeleg că dacă eu am primit daruri (cu toate că nu aş fi meritat) ar trebui să le dăruiesc şi celor care nu au primit, deşi ar fi meritat...

Azi ştiu că Moşul (Nicolae sau Crăciun) suntem fiecare dintre noi. Că dăruim în funcţie de cât avem și că abundența de daruri nu arată neapărat o iubire mai mare față de cineva și nici că omul pe care îl copleșim cu daruri merită foarte mult...  
Și mai ştiu că sărăcia este motivul pentru care unii oameni nu primesc nimic de Moş… şi că noi, cei care avem mai mult, nu avem neapărat pentru că merităm mai mult, ci ni s-a dat pentru a le oferi şi celor mai puţin norocoşi…

Până la urmă, Sărbătoarea este o stare de spirit, în care fiecare om simte nevoia să dăruiască din bunurile şi din iubirea lui…

Vă doresc să fiți cei mai buni Moși, iar la rândul vostru să fiți copleșiți cu multă iubire!