Nostalgie





„De unde sunt eu? Sunt din copilăria mea. Sunt din copilăria mea ca dintr-o ţară.”
- Antoine de Saint-Exupéry

Îmi amintesc cu nostalgie de anii copilăriei şi de felul în care mă grăbeam să cresc. Îmi doream să devin adult, să am drepturi la fel ca oamenii mari, să am puterea lor de decizie şi libertatea lor, fără a bănui vreo clipă câte responsabilităţi, câte provocări, câte încercări, câte dezamăgiri şi câte renunţări la visuri sunt într-o viaţă de adult...
Nu ştiam că, atunci când nu mai eşti copil, nu-i mai ai pe părinţi mereu cu tine ca să te protejeze, că societatea nu mai este blândă cu tine, că supravieţuirea devine o luptă continuă, că lucrurile au o altă valoare şi dimensiune, că o greşeală minoră nu îţi mai este iertată atât de uşor, ba chiar se interpune între tine şi oameni pe care îi iubeşti...
Îmi aduc aminte că, atunci când eram copil, imitam obiceiurile adulţilor, de exemplu mi se părea fantastic să bei cafea. Azi mi se pare fantastic să te poţi juca, să te poţi bucura de lucruri mici, copilăreşti, să speri cu tot sufletul la ceva ce îţi doreşti, ştiind că, dacă vei fi cuminte, vei primi pentru că meriţi. Azi ştiu că nu primeşti întotdeauna ceea ce meriţi, că a fi demn şi onest nu este garanţia că vei primi recunoaştere, că succesele nu îţi vor fi întotdeauna răsplătite aşa cum se cuvine. Azi mi s-ar părea minunat să poţi spune fără frică tot ceea ce gândeşti, să pui întrebări fără a te teme că eşti acuzat de prostie, să poţi greşi fără a fi judecat şi condamnat, să poţi fi iertat cu adevărat după ce ai greşit şi ai cerut iertare sincer.
Ca adult, astăzi ştiu că nimeni, niciodată, nu te poate iubi la fel cum te-au iubit părinţii şi că nimeni nu te iartă cu adevărat, adică fără a avea resentimente. Azi știu că iertarea este, de multe ori, doar o promisiune care ascunde un compromis.
Când eram copil, mi se păreau foarte interesante discuţiile adulţilor, la care nu aveam voie să asist, crezând că sunt despre lucruri măreţe şi despre secrete minunate pe care le voi descoperi şi eu când voi fi mare. Acum pot spune cu dezamăgire că rareori am găsit interesante discuţiile adulţilor – în marea lor majoritate sunt conversaţii goale, lipsite de conţinut şi de emoţii, în care oamenii fie se laudă cu ce au şi ce pot, fie îi critică pe alţii, fie caută să obţină ceva de la ceilalţi: recunoaştere, beneficii, aprobare. Ca adult, am observat câtă vorbă goală este în orele de discuţii dintre adulţi, câtă răutate şi mizerie se ascund de multe ori sub vorbe aparent inocente.
Când eram copil, mă fascinau femeile care se fardau şi purtau tocuri şi abia aşteptam să am voie să fac și eu asta. Azi nu mă mai bucur la fel deoarece văd că tocurile şi machiajul nu mai sunt mereu sinonime cu eleganţa, frumuseţea şi feminitatea. Azi doar mi-e dor de pantofiorii mei din lac roşu cu buline albe, de care eram atât de mândră şi de care mă bucuram mai mult decât mă bucur azi de toţi pantofii mei cu toc la un loc. Azi nu mai râvnesc la pantofii cu toc şi la rochiile lungi de seară, ci mi se pare de o mie de ori mai frumos să merg desculţă prin iarbă, să păşesc timid prin grămezi de frunze uscate, să mă tăvălesc cu bucurie prin zăpadă.
Când eram copil, nu ştiam că există oameni răi, ci doar Bau-Bau, care venea să te sperie numai dacă nu erai cuminte. Ca adult, am aflat că Bau-Bau e doar o invenție, dar că există cu adevărat oameni răi şi perfizi, care te duşmănesc şi te pedepsesc fără să le fi greşit cu ceva.
Când eram copil, nu m-am îndoit niciodată de existenţa lui Doamne-Doamne şi nu uitam niciodată să îmi spun rugăciunea înainte de culcare. Ca adult, m-am întrebat de multe ori dacă El  există cu adevărat și am uitat adesea să mă rog sau măcar să îmi îndrept ochii spre cer, în semn de mulţumire.
Când eram copil, visam la o casă a mea, pe care o vedeam plină de prieteni, cărora le găteam şi pe care îi tratam regeşte, împărţind cu ei nu numai mâncare pregătită cu dragoste de mine, ci mii de momente frumoase, presărate cu emoţii şi visuri. Ca adult, mă trezesc adesea în singurătatea casei mele, fără a mă bucura de o masă împărţită cu oameni dragi, fără a găsi bucurie în a găti pentru altcineva, de multe ori neavând cu cine să împart emoţia, bucuria şi tristeţea, rămânând singură cu bucurii şi dureri doar de mine ştiute.
Mi-e dor de copilărie și de tot ce ar fi putut să fie…


Fragment din Cartea Insomnii

Irina Binder - Insomnii





  1. Salut!
    Pentru ca imi place blogul tau, am inceput sa-l urmaresc. Te astept pe la mine http://filmandotherstories.blogspot.se/
    si daca ai placere sa ma urmaresti...
    :) O iarna frumoasa iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ma regasesc in fiecare cuvant de mai sus! Felicitari! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Cititorul zburator20 noiembrie 2013, 22:38

    Daca as adauga ceva ar fi doar ca as vrea si acum sa il mai astept pe Mosul cu aceeasi naiva convingere.

    RăspundețiȘtergere
  4. Parca te cunosc din totdeauna, desi te-am "descoperit" recent. Iti citesc "povestile" si multe dintre ele parca ar fi povestile mele. Atata sinceritate, atata blandete, suferinta, bucurie, neimplinire, regasire, incredere, teama, dezamagire, sperante sfaramate, deziluzii, si din nou fericire, sperante etc. Toate sentimentele adunate la un loc. Te intrebi uneori cum pot incapea intr-un trup de om atatea sentimente... Si inca mai este loc. Cum? Esti minunata. Ceea ce este deosebit la tine este faptul ca impartasesti si celorlalti oameni trairile tale. Poate nu am sa te cunosc niciodata, dar pot sa spun ca esti un om IMPORTANT pentru mine.

    RăspundețiȘtergere
  5. Da..,amintirii nostalgice,anii copilariei...este foarte adevarat...adevarata valoare o valorificam doar atunci cand pretul acesteia este de nepretuit...omenirea stie sa pretuiasca adevarata valoare doar atunci cand a pierdut-o...este un defect genetic al existentei omenesti....dar nu Dumnezeu e vinovat...timpul ne-a schimbat....El doar ne-a indurat...multii dintre noi ne-am schimbat din Oameni in persoane,indivizi si neoameni...Oameni nu sunt doar inca foarte putini,si Omenia e un cuvant ce trebuie cautat in Dictionar...de pronuntat si de citit,stiu inca multi...dar continutul putini il mai stiu...acest cuvant nu-l vei mai gasi nici in Dictionar mai nou...Omenia si Iubirea este din pacate deja de mult timp inlocuita cu egoismul si ateismul...daca nu l-am avea pe asta ,am avea restul...daca l-am pierde pe asta am regasi ce demult am pierdut...iar cei ce inca le mai au ...nu mai au puterea de a se face intelesi...iar pentru a fi inteles trebuie sa detii ceea ce nu mai detine aproape nimeni...O lume unde totul depinde de ceva...iar acel ceva este intodeauna profitul...totul se vinde si se cumpara...chiar si sentimentele in acelasi ambalaj cu Iubirea....nimic nu mai are o valoare veritabila...totul este doar capriciiul de Moment si momentul...Doar Timpul este singura valoare pe care o detine Omenirea...altfel persoanele,indivizii si neoamenii ar fi facut si aici manipulari egoiste bazate pe Profit si asuprire,insotite de o grandomanie nejtificabila di in fond incapabila...doar pentru un timp foarte scurt...Aici trebuie sa spun Doamne-Ajuta!...ca Timpul e doar in mana celui de sus...si asa e un dezastru dezastruos...
    Si eu ca si tine mi-am dorit sa fiu mare si sa am drepturii...si am primit dreptul la nedreptatea de a fi mic...dar totusi mi-a ramas dreptul de a tacea,de a executa,de a aproba,de a inchide un ochi,sau poate amandoi concomitent,dreptul de a fi inselat,dreptul de a suferii la nesfarsit...atatea drepturi ca nici nu am atata cerneala sa le scriu...dar dreptul la dreptatea de a fii un Om Drept mi-a fost neindreptatit,nu l-am primit...aceasta dreptate am tot cautat-o peste tot...s-au uitat in dictionar si-au spus ca asa ceva nu se mai produce deja de mult timp,din Motive de Profit si cereri a societatii de consum...a fost stagnata aceasta productie neproductiva de capital...in schimb am fost intrebat daca doresc in loc minciuna,supunerea sau autoritatea ca satea sunt la moda si se cauta...sau dezamagirea ca trece bine si e si la oferta...altfel ceea ce caut eu s-ar putea sa gasesc la anticariat...acolo am primit intrade-var un raspuns veritabil dar nu si acceptabil....mi-au spus ca a fost doar o simpla inversare de cifre de pe biletul meu de calotarie in Timp si Spatiu...Sejur e Sejur asta e....am spus ca nu doresc nici o contravaloare,vreau doar acas...am primit un raspuns care ma leaga de notiunea aceea numita aici Timp...si este ceva relativ la fel ca si raspunsul...pentru mine Timpul este doar o asteptare relativa.. fie in trecut,fie in viitor..si are ca urmare incepan de la inceput pana la sfarsit doar un proces de inbatrinire...trebuie sa mai raman.
    Da...dar stii visele si ele mi-au ramas ca si atunci cand inca mai era lumea in ordine si eu un copil...chiar daca trebuia si eu sa renunt la ceea ce visam cand eram mic...visez inca mare visele de cand eram mic....si sa stii stiu inca sa visez cu ochii deschisi...Sufletul,Timpul si Visele noastre nu le poate comercializa inca nici un tiran...
    Sa fi cuminte si sa primesti ceva?...de la cine?...vrei tu sa oferi Incredere si Iubire pentru santaj si dispret?...cine crezi tu ca stie sa valorifice ceea ce nu exista?...
    Sa plangi din tot Sufletul poti dar oameni nu prea mai sunt si Iubirea mai putin...si sa fi iertata numai cu cuvinte cu un continut imaginar vei primi...dar nu vei gasi nimic in acele cuvinte nici macar indiferenta...a doua zi vei fi uitata ca ai fost iertata...

    Limir.R.

    RăspundețiȘtergere
  6. Sa plangi din tot Sufletul poti dar oameni nu prea mai sunt si Iubirea mai putin...si sa fi iertata numai cu cuvinte cu un continut imaginar vei primi...dar nu vei gasi nimic in acele cuvinte nici macar indiferenta...a doua zi vei fi uitata ca ai fost iertata...
    Secretele adultilor din ziua de azi de a strica tot ce e mai maret si nobil...cred ca nici tu nu ai fi vrut sa stii niciodata...ca vom fi inlocuiti de biti si baiti si tratati cu cifre si numere...eu daca stiam asi fi ramas sigur si azi copil...macar iubirea mamaei stiu ca Sincera,Dreapata si nu se tremina Niciodata....
    Da...emotiile se mai gasesc pe lumea asta e adevarat dar in forma interschimbabila...emotiile se vand la Kg. si la Bucata,dar nu sunt de natura sentimentala ci in intregime materiala...lucru pe care l-ai inteles deja foarte bine...dar bine ar fi daca am bineface de bataile Inimi la aceasta bisnita...
    Da...si eu am stiut de Bau-Bau cand am fost mic...numai ca eu stiu ca Bau-Bau traieste printre noi si acum cind sunt mare,numai ca are o masca si pare a fi om...dar aparitia lui de acum e mai ingrozitoare decat atunci cand eram mic...acum nu-mi spune nimeni sa fiu cuminte ca altfel vine Bau-Bau si ma maninca...acum sunt cuminte,acum nu-l chiama nimeni si totusi e aici si ma mananca...
    Dar te rog sa nu incetezi niciodata sa crezi in Doamne-Doamne...El exista intrade-var,aici pot sa-ti Jur...exista totusi si dreptate...daca nu in aceasta dimensiune poate in urmatoarea....dar Doamne-Doamne nu uita nimic si stie tot...chiar daca Bau-Bau stie ca Doamne-Doamne nu uita... stie si chiar de nu stie va platii si el...Fie roata si patrata tot se-ntoarce ea odata....fi sigura...
    Si mie mi-e dor de Copilarie sau poate chiar asi dorii sa anulez biletul meu pentru calatoria mea pe care si-a ales-o Sufletul pentru a gasii o Compabilitate cu Amabilitate...numai ca am gasit numai culpabilitate,umilitate,alterabilitate,,oribilitate,coruptibilitate,obuzitate.....mai putin Personalitate,Onestitate si foarte putin Divinitate...si Iubirea foarte,foarte departe...
    Da...si in final cand totul este fie placerii, fie durerii...fie bucurie, fie tristete...ti le spui doar tie in singuratatea profunda a ceea ce multii nu mai au ,in speranta ca poate cineva va bate la usa. ...iar usa o deschizi doar tu ,si doar pentru tine,atunci poate te gandesti si tu daca nu cumva cu toate ca biletul de calatorie in Timp si Spatiu e valabil si corespunde cu Timpul de Voiaj,dar Teleportatia in Sejur a dat gres din Motive Cosmice de Comunicatie....si Universul asta e putin mai mare dar cu putina gratie vom primii un nou bilet de aplicatie...

    Mai bine o stare Nostalgica cu Iubire,
    Decat o stare pasabila de pagubire...
    Mai bine un Suflet Nostalgic,Sincer si Curat,
    Decat nostalgia cu un chip care te-ar fi tradat...

    Limir. R.

    RăspundețiȘtergere


  7. Ceva pentru Sufletul tau...stiu nu e mult dar e sincer si curat ...si nicidecum furat...e numai cu Inima modelat...



    Pentru Iubire

    Tare trist....monocrom....matt si lpsit de ori ce culoare ar fi,
    Daca int-ro dimineata fara Soare...int-ro intunecata nedorita zi...
    Fara de iubirea in sute de nuante...ce-o simt acuma ma-si trezi,
    Fara Curcubeul vietii mai bine as muri...dect Sufletu-mi al mintii..

    Int-ro asemenea la lumanare intunecata …trista si neinsorita zi,
    Fara de Iubire...doar cu Lumina Sufletului ...sigur eu asi indrazni...
    Pana la Soare...peste nori sa zbor...aripi de Sperante mi-as construi,
    Pentru Iubire chiar de-ar trbui...lui Dumnezeu viata mi-as oferii...

    Inlantuita o Lume rea si rece...ce-ar mai fi ea si fara de iubirii,
    Na-r mai fi nici Suflete Pereche...si na-r mai fi nici Amintirii..
    Atata cat Omenirea tin Cerul,Stelele,si Soarele in camarute inlantuit,
    Se vor intreba Zi de Zi...de ce de iubire si de Dumnezeu sunt parasiti...

    Cheia acestui Lant imens biologic si metalic ....tare m-a ingandurat,
    Tot ce-i Sfant si-avem mai drag...e tot in Sufletul nostru tare Ciudat...
    Fericirea...acest Univers expandat...e un Oras frumos ce trebuie Visat,
    Sufletele doar in Lumina poat fi dezlegate...si numai cu mana lui Dumnezeu descuiate…

    Astazi si de vant mi-e tare teama...si mi-e frica incetisor,
    Sa nu sufle un pic mai tare si sa stinga dulce Lumina lor...
    Frica mi-e si de flacara iubirii...sa n-o duca intr-o buna Zi,
    Unde Lumina Dragostei voi regasi...si numai Bunul Dumnezeu va sti...



    Limir Radu

    Da...ar fi o buburie sa stiu ca aceste putine cuvinte te-a facut sa alungi macar pentru o clipa Tristetea Nostalgica a carei Bio-Metasazie nu cunoaste un diagnostic bazat pe stiinta...aici recomand o doza de Suflet cu Constiinta...

    Numai bine!...

    Limir R.

    RăspundețiȘtergere
  8. este cel mai frumos lucru pe care l-am citit in ultima vreme! aveti atata dreptate din pacate copilaria e tare scurta!

    RăspundețiȘtergere
  9. Cat de dor mi-e si mie de copilarie... cand sunt in parc si ma uit la copii cum se joaca, cat de frumos stiu ei sa se bucure de orice, o floare, o piatra, un gandacel Noi, adultii, trecem absenti si incarcati de probleme pe langa toata frumusetea vietii. Incarcati de ,,trebuie'' ca sa fac referire la alta postare a ta Irina
    Doar ca eu ma simt copil din cand in cand, atunci cand ma bucur din tot sufletul ca ninge, ca au inflorit florile, ca plec intr-o mica vacanta la mare

    este foarte important sa cautam bucuria in lucrurile mici

    iti citesc blogul dar acesta este articolul la care am simtit sa scriu ceva

    Mult noroc!

    Laura

    RăspundețiȘtergere
  10. IRINA,tu ESTI o casa plina de prieteni, carora le gatesti "FLUTURI' tratandu-i astfel regeste, cu iubire, impartind cu ei momente frumoase,emotii si visuri....impartind, de fapt, IUBIRE... SUFLETUL TAU...

    RăspundețiȘtergere