Cine se adună se aseamănă.



Unii nu sunt capabili să înţeleagă că dacă te înstrăinezi de ei, ai un motiv. Şi, în loc să caute adevăratul motiv pentru care te-ai înstrăinat, îşi închipuie tot felul de lucruri, victimizându-se, simţindu-se nedreptăţiţi şi acuzându-te că nu ai fost capabil să le fii prieten, că te-ai schimbat, că nu eşti omul care păreai a fi...
Azi voi vorbi despre cei de care m-am înstrăinat doar pentru că au ales să rămână prieteni cu oameni care mă duşmănesc şi care s-au purtat cu mine altfel decât am meritat.
Bineînţeles că niciun om nu este dator să îmi rămână alături. Nu am forţat alegerile nimănui, mi-am dorit ca oamenii să îmi rămână alături doar din convingeri proprii. Nu am încercat să-mi „cumpăr“ prieteni cu false valori, mi-am asumat tot ceea ce însemn, cu bune şi cu rele.

Am vorbit deschis depre nedreptăţile care mi s-au făcut, fără a umbla cu intrigi ticăloase, fără a încerca să stric imaginea celor care mi-au făcut rău. Fără exagerări inutile şi fără victimizări. Fără intenţia de a distruge relaţiile dintre prietenii mei şi cei care nu îmi mai sunt prieteni. Am expus doar faptele, pe care le-am putut dovedi întotdeauna. 
Prietenii trebuie să fie sinceri, nu?
După ce am arătat cum s-au purtat unii cu mine, au fost prieteni care au ales să fie neutri (spun ei), de fapt, au ales să rămână alături de ambele părţi: şi cu mine şi cu cei care mi-au făcut rău. Eu refuz să accept asta. Ori alături de mine, ori alături de celălalt. Ştiu, nu am dreptul să condiţionez, dar am dreptul să aleg.

Eu nu pot concepe să fiu prietenă cu un om care i-a făcut rău unui prieten de-al meu. Nu pot fi prietenă cu un om care are un caracter îndoielnic, în care nu pot avea încredere. Aşa gândesc eu. Între cel bun şi cel rău (dovedit prin faptele lui, desigur), îl aleg mereu pe cel bun, chiar dacă cel rău nu mi-a făcut mie, personal, niciun rău (încă). Asta e doar o chestiune de timp… fiindcă mi s-a dovedit de multe ori că aceia care fac rău cuiva, vor face oricui. Cine nu are caracter îşi va arăta adevărata faţă de îndată ce un om anume nu-i mai este util în atingerea scopurilor proprii.

Eu îmi iubesc prietenii. Nu pot relaţiona fără iubire. Iar dacă iubesc un om, nu pot fi indiferentă la nedreptăţile care i se fac, nu pot ignora faptul că i se face rău şi nu îi mai pot privi cu ochi buni pe cei care nu s-au purtat corect cu el. Aşa sunt eu.
Şi atunci, mă întreb: de ce prietenii mei ar alege să rămână alături de oameni care mi-au făcut rău?
De ce, în ciuda dovezilor pe care le aduc, ei sunt indiferenţi la mitocănia cu care am fost tratată de către prietenii comuni și tolerează caracterle lor mizerabile? Răspunsul? Pentru că sunt indiferenţi la suferinţa mea, fiindcă nu îmi respectă drepturile şi nu mă preţuiesc. De iubire nici nu mai spun… nu îndrăznesc să o invoc în cazurile acestea…

Nu cred în oameni care fac compromisuri de dragul aparenţelor. Nu cred în oameni care nu au verticalitate şi care nu sunt asertivi. Nu cred în oameni care admit nedreptăţi şi caractere infecte. Nu cred în prietenia şi nici în iubirea celor nepăsători la nedreptăţile care mi se fac. Nu cred în prietenii care nu au la bază principii morale sănătoase, reciprocitate şi încredere. Iar fără încredere eu nu pot relaţiona.

Cred cu adevărat că oamenii care se adună se aseamănă. Acesta este motivul pentru care mă înstrăinez de cei care se adună cu oameni care mă duşmănesc, care m-au nedreptăţit, care au caractere urâte.
Am pretenţia de la prietenii mei să mă cunoască. Să ştie ce fel de om sunt, ce calităţi şi ce defecte am. Să nu se îndoiască atunci când le expun nişte fapte şi să nu mă acuze de intenţii mârşave şi de dorinţa de a le strica relaţii de prietenie. Mi se pare degradant să strici relaţiile oamenilor, dar asta nu înseamnă că voi face compromisuri şi că voi ascunde fapte care m-au nedreptăţit. Detest ipocrizia şi prefăcătoria. Oamenii pot alege de partea cui doresc să fie, în funcţie de valorile şi principiile lor.

Am ajuns să fiu detestată de cei cu care am încheiat relaţii de prietenie, iar ei, incapabili să se privească obiectiv, se victimizează şi aruncă vina asupra mea... Singura mea vină este că am ales să mă protejez de dezamăgiri și că nu mă irosesc și nu mă iluzionez cu prietenii închipuite.

Dacă eu am renunţat la anumiţi oameni, nu a fost pentru că sunt rea, rece şi renunţ uşor la prieteni, nici pentru că nu ştiu să tolerez, să iert şi să dau încă o şansă celor care mi-au greşit; nici pentru că mă cred perfectă (fiindcă nu sunt), ci pentru că nu pot relaţiona cu oameni cu care nu am în comun aceleaşi principii morale şi aceleaşi valori.

Acesta este răspunsul meu pentru toţi cei care se întreabă de ce m-am înstrăinat de ei…
Îmi pare rău, nu pot să cred în voi… Nu pot să cred în prietenia voastră închipuită, nici în sinceritatea voastră şi nici în intenţiile voastre bune, cât timp vă asociaţi cu oameni care mă duşmănesc, care mi-au făcut rău şi care au caractere îndoielnice…

Cine se adună se aseamănă. Indubitabil.



  1. Perfect de acord!Nici eu nu am incredere in aia care sunt prieteni cu dusmanii mei.iar aia care aleg oameni rai inseamna ca sunt la fel.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Adevarat! De multe ori mi s-a intamplat ca, cei care se numesc prieteni, sa prefere aceea pozitie neutra fata de persoanele care mi-au facut rau, specificand ca nu au nimic de impartit cu persoanele in cauza. chiar daca eu le spuneam, concret, ce patisem. Mi se pare un gest de lasitate, motiv pentru care am inceput sa ma distantez. Bine punctat si extrem de realist.

      Ștergere
  2. Si eu am fost pusa in situatia de a renunta la prietenii false. Nu accept langa mine oameni care barfesc, pentru ca (si sunt convinsa de asta), intr-o zi voi fi chiar eu in gura lor. Nu imi plac oamenii cu doua fete. Pot sa spun ca cer exact cat ofer, iar in relatii de prietenie chiar ofer mult. Insa ma indepartez daca nu mai sunt pe aceeasi lungime de unda cu o anumita persoana sau daca ma simt folosita. Asta nu voi accepta niciodata. Multumesc pentru gandurile impartasite! Mi-au prins bine.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu mulțumesc pentru că ai citit articolul meu!

      Ștergere
  3. Eu am crezut întotdeauna că este dreptul fiecăruia dintre noi să îți aleagă prietenii, cui să de deschidă, de cine să fie apropiat sau nu.
    Așa este, cine se aseamănă se adună.

    RăspundețiȘtergere
  4. Draga Irina,
    Iti multumesc pentru acest articol, parca mi-ai descris sufletul, necazurile si gandurile. Sunt satula de asa-zisi prieteni falsi, de jocuri de culise, de oameni care se vand pentru un avantaj banesc sau pentru a se pune bine cu cineva pentru folosul propriu, pur si simplu, sunt mahnita pentru ca PRIETENIE nu mai exista. Eu una nu mai cred in sinceritatea oamenilor, nu mai am incredere in nimeni si nu-mi doresc sa mai cunosc niciodata oamenii care sa imi intre in viata si in suflet pe varfuri si apoi sa sara pe inima mea cu bocanci cazoni. Din pacate, multi dintre semeni nostrii nu stiu ce inseamna sa ai un prieten si sunt atat de urati moral, incat te vand primului om intalnit pentru un zambet sau un avantaj inchipuit in mintea lor mizera. Nu conteaza cat iubesti un om, cat il pretuiesti, cat il stimezi, cat il protejezi, cat de mult ii doresti sa-i fie bine, daca celalalt nu simte la fel vei fi o victima sigura in curand. Adevaratele prietenii se leaga in copilarie, cu oamenii care ti-au cunosc mama, tatal, fratii, casa, viata si cu care ai mancat din aceeasi farfurie o ciorbita calda sau o omleta. Cei care ne cunosc mai tarziu, nu au nici un interes sa ne cunoasca cu adevarat, sa ne iubeasca asa cum suntem, de aceea genul asta de relatii capatate la maturitate nu rezista la proba neintelegerilor sau a timpului. Poate intr-o zi, cand o sa ai timp si dispozitie vei scrie si despre ceea ce inseamna PRIETENIE, asa cum te stiu, vei scrie exact ce trebuie sa inteleaga si cei care nu stiu sa aiba si sa pastreze un prieten langa ei.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Foarte frumos articol! Mă regăsesc foarte mult!am trăit astfel de situații și sincer doare! Realitatea despre cuvântul prietenie este foartebine detaliat aici.multe felicitări și mult succes în continuare.

      Ștergere
  5. ce sa-ti spun prieteni aproape ca nu am caci sunt intre noi doar relatii de curtoazie , intimitati nu am caci am fost tradata de prea multe ori chiar de cei care sunt aproape de inima mea prin relatii genealogice . Nu mai pot avea incredere in nimeni si ma doare foarte tare acest lucru , eu iubesc oamenii dar oamenii se iubesc din ce in ce mai mult numai pe ei si interesele lor meschine



    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu am prieteni buni, de încredere, aleși cu inima, oameni pe care nu m-aș ierta dacă i-aș dezamăgi...

      Ștergere
  6. Nu ma pot abtine sa nu va spun ca toate articolele d-stra publicate sunt "JOS PALARIA" (chiar aveti condei)
    . FELICITARI

    RăspundețiȘtergere
  7. Wow! Chiar acum trec prin sertarul cu prietenii, si incerc sa-mi aleg doar pe cei care au aceleasi valori si standarde morale. Dar marea dificultate este cind persoana de linga tine, cea pe care o iubesti cel mai mult, pe care crezi ca o cunosti si ca ai aceleasi principii te inseala. Ce faci atunci?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Depinde. Nici eu nu renunț ușor la cineva. Oamenii nu sunt perfecți, ei greșesc, ne înșală așteptările, așa cum și noi, la rândul nostru facem asta... Mă rup definitiv de oameni care nu vor să se corecteze, care aleg căi diferite de a mea, care mă pun în pericol prin alegerile lor...
      Când vorbim de un cuplu, trebuie multă comunicare, trebuie stabilite cauzele pentru care se greșește, trebuie stabilite intențiile și sentimentele. Nu este de ajuns să iubească doar unul, să facă sacrificii și concesii doar unul...

      Ștergere
    2. Multumesc pentru raspuns Irina. Mult apreciat sfatul tau :)

      Ștergere
  8. Cel mai trist mi se pare să rupi legătura cu acei oameni cu care odată te asemănai și în care credeai orbește...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dacă nu ai încotro, o faci... chiar dacă doare.

      Ștergere
  9. Stimata Doamna, citesc cu nesat toate scrierile dvs. si ma regasesc in situatii de viata diverse ... nu toate, pentru ca nu exista vieti la indigo dar, similitudinile exista. Aveti harul scrierii si puterea deschiderii catre cititori a experientelor Dvs. Felicitari pentru tot ceea ce sunteti si parintilor care v-au creeat si educat asa nobil!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vă mulțumesc mult că mă citiți și că mi-ați trimis un gând bun! Vă trimit și eu cele mai frumoase gânduri înapoi!

      Ștergere
  10. Prieteni adevarati sunt cei din copilarie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Adevărat. Dar se pot dobândi și pe parcursul vieții...

      Ștergere
  11. Irina, oare chiar aşa sa fie bine? Dar dacă pe un prieten îl iubeşti ca si pe propriul copil, ce faci? Acel copil care pus in faţa divorţului părinţilor, la 10 ani, trebuie sa spună cu guriţa lui "stau cu mama" sau "merg cu tata".

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Și eu am iubit foarte mult prieteni la care a trebuit să renunț, dar în orice relație trebuie să iubească amândoi, nu?
      Comparația cu copilul de 10 ani mă pune pe gânduri... fiindcă un copil de 10 ani nu poate avea discernământ atunci când alege. Alegerile lui sunt influențate de anumite criterii. De aceea trebuie ajutat să facă alegerea corectă, fără a-l influența într-o direcție. Mai important decât ce simțim noi, este binele lui...

      Ștergere
  12. Prietenia astazi este o floare rara.
    Ai dreptul sa-ti alegi prietenii.Putini si de calitate.
    Dumnezeu sa-ti binecuvinteze viata si sa ai alaturi de tine prieteni Adevarati.

    RăspundețiȘtergere
  13. Nu mai cred in prietenie .Nici macar prietenia care-i leaga pe oameni in momente grele ,de suferinta,moment greu de depasit .Mi-au fost inselate sentimente adevarate .Ma bucur pentru cei care au prieteni adevarati ,testati de viata ,de imprejurari deosebite .Prieteni de o vacanta sau de petreceri se gasesc usor....care te vor langa ei cand sunt in impas ,iar dupa aceea uita ca existi .
    Nu exista PRIETENI ci doar serviciu contra serviciu ...

    RăspundețiȘtergere
  14. M-am regasit in aceasta scrisoare si mi-a venit inima la loc cum s-ar spune, pentru ca de ceva timp am inceput sa aplic aceiasi terapie radicala cu nepretuitele prietenii . Nu m-am putut impaca cu faptul ca nu-i pot accepta pe cei din preajma mea asa cum sunt si am asteptari si poate eu sunt cea care exagereaza .Dar, cu sigururanta adevarul este doar unul pe lumea aceasta . Ori esti prieten si iubesti acea persoana ori nu . Calea de mijloc nu exista in prietenie si iubire .

    RăspundețiȘtergere
  15. Multumesc ca existi intr-o lume care ne considera hipersensibili pe cei care tinem drumul drept si refuzam sa facem compromisuri.Randurile astea reprezinta exact ceea ce simt fata de o fosta prietena si-mi pare rau ca ea nu intelege si continua sa ma raneasca.Am convingerea ca nu gresesc si mai bine merg inainte decat sa ma intoxic cu negativism si rautati.Astept noi postari.

    RăspundețiȘtergere
  16. Buna, Irina!
    Am citit cate ceva pe aici, unele articole m-au fascinat, altele m-au inspaimantat. Una din aceste din urma articole este si aceasta.
    "Nu avem dreptul sa conditionam, putem alege"... sau nu?

    "Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestămă, faceţi bine celor ce vă urăsc, şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc, ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni, şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii? Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru neobişnuit faceţi? Oare păgânii nu fac la fel? Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit. " - Matei 5:43-48

    Vin si cu exemplu foarte real. Un tanar insuratel, intr-un moment de nebunie (bautura, distractie....ratacire) a violat o tanara domnisoara. Un adevart soc pentru familie, dar mai ales pentru tanara sotie, care tocmai aflase ca e gravida. Un moment de cumpana pentru toti: el a realizat ce a facut si si-a asumat raspunderea, desi era in aceeasi stare de soc ca si familia lui; parintii, necajiti foc, incercau sa depaseasca vestea si sa-l ajute, ca doar e copilul lor; sotia, intr-un razboi al sentimentelor, confuza si parca absenta in fata realitatii.
    Cum e firesc in aceste situatii, lumea servea judecati la adresa intregii familii, condamnand parintii pentru educatia precara, sotia pentru supunere, iar pe el....nu am cuvinte sa descriu toate injuriile.
    Am fost tentata sa judec, sa emit pareri si sfaturi, mai ales sotiei care-mi era apropiata. Abia cand am vazut durerea din ochii parintilor, sufletul sfasiat al mamei si ochii plecati ai tatalui am inteles ca exprimandu-mi gandurile iscate in acele momente de criza savarsesc aceeasi fapta marsava ca si el. Ne-am imbratisat cu lacrimile siroaie pe obraz si am acordat tot sprijinul de care eram in putere.
    A fost condamnat la cativa ani buni de inchisoare. Sotia a nascut intre timp o fetita frumoasa si sanatoasa. Parintii il vizitau lunar, ca doar asa era permis. La implinirea unui anisor al fetitei, sotia a hotarat ca-l viziteaza si ea. L-a iertat pentru ca l-a iubit.
    Acum sunt o familie frumoasa, cu un copil fericit, destept si plin de sperante.
    El nu va uita niciodata acel moment de ratacire, durerea acelei tinere domnisoara il urmareste...dar s-a ridicat si merge mai departe, sperand ca Dumnezeu il va ierta.
    Sunt mandra ca nu am intors spatele atunci, ma bucur ca am fost printre foarte putinele persoane care i-am fost alaturi si sunt recunoscatoare lui Dumnezeu ca mi-a ascultat rugaciunile.

    Irina, nu te grabi in a lua decizii, nu-ti murdarii sufletul observand "caractere infecte, prosti, limitati, mizerabili". Incearca sa privesti dincolo de aceste aparente, sigur vei descoperi si cateo bucatica de frumos. Iubeste oamenii asa cum sunt ei, doar iubirea ii poate vindeca. Facand alegeri si iubind "numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii? Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru neobişnuit faceţi?"

    Dumnezeu sa-ti deschida sufletul, sa privesti lumea cu sufletul! Sa te cheme spre el, caci pe cat de frumos vorbesti despre Dumnezeu, pe atat de departe esti de El.

    O zi buna,
    Camelia

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Felicitari. Dar...cui nu ai intors spatele? Apropiatilor celui in cauza, care sunt convinsa ca nu asta l-au invatat. Nu inseamna ca ai aprobat faptele lui, nu inseamna sa-l felicitam... Ceea ce simte el insusi este cel mai important. Cunosc tentatia romaneasca (considerata de bun-simt): asa l-a invatat/ educat mama'sa! Nu cred ca exista astfel de mame... Poate una la 1000. Si nici aceea nu "invata asa" , ci doar nu-i pasa de progenitura.

      Ștergere
    2. Dragă Camelia,
      îmi pare rău, dar de dragul de a-mi crea o imagine de om perfect, nu o să fiu ipocrită. Nu, nu-i pot iubi pe cei care mi-au făcut rău și nici pe cei care îi susțin. Nu sunt Iisus. Sunt un simplu om, nevoit să se protejeze de mitocănii și de oameni care îi pun siguranța, sănătatea și pacea inimii în pericol. Și nu, nu am cum să nu observ caractere mizerabile, cât timp acestea îmi afectează în mod direct viața, sănătatea, siguranța...
      Am tot dreptul să aleg oamenii pe care îi țin aproape și fac asta după niște criterii bine definite. Sunt sigură că dacă ai cunoaște poveștile care stau în spatele acestui text, ai simți același dezgust ca și mine și te-ai feri de oamenii care le-au creat. Da, suntem supuși greșelii, dar intenția contează. Iar când intenția este una mârșavă, de a distruge și e repetitivă, scuze... Mi-aș murdări sufletul dacă aș rămâne aproape de acești oameni. De iertat iert, dar, pur și simplu nu îi vreau în viața mea. Și niciodată, dar absolut niciodată nu m-am înșelat în privința oamenilor.

      Ștergere
    3. Mama ce usor vorbesc unii!cum vin si sutin teorii,fratilor nu traim din biblie aici!Aici e jungla,da?Tare as vrea eu sa o vad pe Camelia cum ar iubi-o pe nasa care i-a furat barbatul?Eram gravida in 6 luni cand am aflat ca sotul meu ma inseala cu nasa noastra de cununie.Prietena mea cea mai buna a zis ca ea nu strica prietenia cu nasa mea ptr ca ele erau prietene bune.Cum sa mai am eu incredere sa o primesc pe aia in casa mea,stiind ca toata ziua merge la ei doi?Ce usor e sa faci pe bunul si pe sfantul dar tare as vrea sa va vad in cazuri concrete.Sa dai sfaturi e usor.
      Irina asa e,sa nu crezi in prietenii dusmanilor tai.Oamenii cumsecade nu sunt de partea alora care strica familii si care fac prostii!!!

      Ștergere
  17. Raului trebuie sa ii raspunzi cu bine....parca de la tine am invatat asta...postarile tale se contrazic cumva....

    RăspundețiȘtergere
  18. Felicitari Dna Camelia pentru tot ceea ce ati spus!sunt total de acord cu dvs.Irina te-am urmarit cu drag insa adesea te contrazici de la un articol la altul....

    RăspundețiȘtergere
  19. Nu mă contrazic nicăieri. Vorbim de situații diferite.
    Da, răului trebuie să îi răspunzi cu bine, nu cred că spun undeva că trebuie să te răzbuni pe cei care fac rău. Faptul că alegi să stai departe de oameni în care nu mai ai încredere, nu înseamnă că le faci rău. Îți faci bine și ție și lor.
    Nu aveți cum să înțelegeți ceva ce nu ați trăit, mai ales că nu ați cunoscut oamenii pe care i-am cunoscut eu... dar sunt sigură că dacaă ați fi în locul meu, ați vedea altfel lucrurile, dincolo de un text.

    RăspundețiȘtergere
  20. Dragă Irina,

    Şi mie îmi pare foarte rău că nu înţelegi că toţi, dar absolut toţi oamenii sunt copiii lui Dumnezeu. Greşim, suntem tentaţi să judecăm, sufletul are momente de mâhnire pentru că, aşa cum spui, nu suntem Isus. Dar, când deschidem ochii inimii, descoperim harul iertării. Iar iertarea este adevărată doar dacă eşti dispus să iubeşti, chiar şi duşmanul tău- care, dacă-l ierţi nu se mai numeşte astfel.

    Crede-mă, am o experienţă de viaţă vastă. Am întâlnit tot felul de oameni, am greşit şi eu, judecând, separând şi alegând oamenii după bunul meu plac. Uneori mai pierd cumpătul şi acum, catalogând bieţii fraţi în Hristos. Dar un lucru este cert pentru mine, să zicem literă de lege: cu toţii avem dreptul la iertare, cu toţii suntem iubiţi de Tatăl Creator. Şi mai ştiu că Dumnezeu se bucură mai mult pentru găsirea oiţei rătăcite, sau la întoarcerea fiului risipitor, decât "pentru nouăzeci si nouă de drepţi, care n-au nevoie de pocăinţă." (Man 1:8, Mt 18:14, Lc 5:31-32)

    Suntem datori să iertăm la infinit tuturor acelora care ne greşesc şi mai ales atunci când ei vin sinceri şi cu durere în suflet şi ne cer iertare. Dacă ei nu înţeleg că atunci când ne greşesc trebuie să vină cu părere de rău să ne ceară iertare, noi, care suntem creştini şi cunoaştem mai mult, trebuie totuşi să-i iertăm din toată inima, căci ei nu ştiu ce fac; nu numai să-i iertăm, dar noi să le cerem lor iertare, că în felul acesta ei se umilesc şi se îmblânzesc.
    Dacă ei nu înţeleg lucrul acesta şi ne iau în râs sau, şi mai rău ne tulbură, deşi ei sunt vinovaţi, datoria noastră de buni creştini cere ca noi să le facem bine şi să ne rugăm lui Dumnezeu pentru iertarea şi îndreptarea lor.

    Mă rog bunului Dumnezeu să te călăuzească spre înţelegerea tainelor şi legilor Lui.
    Numai bine,
    Camelia


    p.s. Dragă Anonim,
    Datoria noastră este "să trăim din biblie"! Îţi doresc, din tot sufletul, să-ţi găseşti liniştea sufletească şi să ajungi la înţelepciunea să poţi ierta. Vei fi mai fericită!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dragă Camelia, putem discuta la nesfârșit despre această temă, care, pentru mine reprezită o durere și care mă înfurie ori de câte ori îmi amintesc. DA, trebuie să-i iertăm pe toți, iert, nu duc poveri în suflet, dar faptul că iert nu înseamnă că trebuie să stau aproape de oamenii care mi-au făcut rău. Ce este atât de greu să îmi fie înțeleasă această dorință? Vreau să văd și eu omul care vrea în viața lui, în casa lui, la masa lui, oameni în care nu mai are încredere și care i-au făcut rău... Sincer, să nu fim utopici. Nu dușmănesc pe nimeni, cei care se știu pot depune mărturie, nu am jignit, nu m-am răzbunat, ba chiar am purtat discuții de împăcare, ca să nu terminăm cu impresia greșită că există dușmănie. Unii au înțeles, alții au ales să mă dușmănească... asta este.
      Apreciez gândurile tale, din care am de învățat, dar am obosit să mă justific pentru ceva ce simt și gândesc. Nimeni nu îmi poate schimba această decizie, iar dacă Dumnezeu va dori să mi-o schimbe, va găsi o cale să o facă. Dar oamenii nu vor putea, fiindcă, așa cum am mai spus, ei nu știu despre ce vorbesc... și sunt sigură, dar absolut sigură, că dacă ar fi în locul meu, la fel ar proceda.
      Îți mulțumesc pentru gândurile bune și îți doresc să ai parte numai de oameni buni!

      Ștergere
    2. Dragă Irina,
      Nu vreau să te obosesc. Eu, personal, nu ţi-am cerut justificări şi chiar dacă este un subiect inepuizabil, nu am să insist. Sper şi mă rog ca bunul Dumnezeu să-ţi ofere calea spre schimbare. De asemenea sper şi m-aş bucura dacă mesajele mele deschid, şi cu un centimetru, uşa sufletului tău spre Lumină.
      Nu uita, toţi, dar absolut toţi suntem copiii Lui, iar dacă El ne-a creat cu siguranţă există în fiecare din noi vlăstarul iubirii!
      Să ai Sărbători fericite, în inima ta să se nască speranţa, sufletul să-ţi găsească linişte (pentru că atâta timp cât te înfurie subiectul, sufletul tău este încă mâhnit şi poartă poveri nemeritate).
      Să ne citim numai de bine,
      Camelia

      Ștergere
  21. Stimabila doamna Irina,
    Prea justitiarul lumii va credeti. Viata e construita din situatii diferite iar daca va comportati la fel de diferit, intorcandu-va privirea doar spre soarele care rasare, orice se numeste doar caracter asertiv nu. Adevarul dumneavoastra e unul construit personal, in fiecare situatie altul.
    Nu va cunosc, nu va inteleg, nu sunt limitat, nu am nici caracter mizerabil, nu am cunoscut oamenii pe care dumneavoastra i-ati cunoscut... Sunt si eu un om, care bantuie blogurile, se bucura de scrieri frumoase, mesaje constructive si uneori imi exprim parerile personale.Sa stiti ca nu am gasit pana acum niciun blog unde sa se raspunda cu atata inganfare, unde oamenii cu pareri diferite sa fie catalogati "limitati si prosti".

    Nu, nu putem vedea lucrurile dincolo de text fiindca, aici, primim doar textul si mesajul lui. Si nu fiti asa sigura de reactiile oamenilor daca ar fi in locul dumneavoastra, sunt oameni care emana iubire, si in texte si in realitate.

    Mesajul meu vrea sa fie doar un semnal de alarma. Poate ar fi momentul unei introspectii.

    Sper sa va fie bine nu doar cu cei cu care va asemanati! ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dacă dumneavoastră mi-ați pus eticheta și ați simțit nevoia să comentați doar aici, unde mă dezaprobați și asta doar pentru că nu mă înțelegeți, nu voi face niciun efort să vă schimb părerea. Nu mă veți putea înțelege niciodată, fiindcă nu mă cunoașteți și nici nu știți ce presupune să administrezi un blog și o pagină de facebook unde există peste 100 de mii de cititori, unii înverșunați, care refuză o altă părere decât a lor și dreptul omului la liberul arbitru. Cât timp orgoliul stă în fața rațiunii, e greu să judeci corect...
      Sper că nu v-am părut îngâmfată și acum, chiar nu a fost asta intenția mea.
      Vă doresc numai bine și Sărbători fericite!

      Ștergere
    2. se vede cata bunatate si iubire emana acest domn care te judeca si te jigneste,dar noa,elegant si voalat

      Ștergere
  22. Ce mai comenteaza unii!zici ca sunt perfecti si au voie sa ii judece pe altii pt ceea ce vor sa faca!
    pentru cei care o tot dau in stanga si in dreapta ca irina se contrazice,ar trebui sa va duca mintea ca fata asta vorbeste de situatii si situatii.sincer mi se pare ca unii sunteti prea ipocriti.sustineti niste chestii dar tare as vrea sa va vad in realitate.macar irina are curajul sa zica ce gandeste chiar daca e bine sau rau

    RăspundețiȘtergere
  23. Total de acord!
    Cu greu, dar de ceva timp in urma, am reusit sa trasez hotare sigure cu asa persoane/prieteni precum le-ai descris in articol. Deja nu mai am de gind sa tolerez si sa accept scuze pentru fatarnicie si ipocrizie. Evident ca a urmat acelasi scenariu - de ce mi-am schimbat atitudinea si de ce m-am indepartat? Ori ne asemanam, ori nu. "Stiu, nu am dreptul sa conditionez, dar am dreptul sa aleg." E viata mea, eu aleg sa ma bucur de ea alaturi de oameni cu care ma simt in siguranta si in armonie!
    Mersi de articol, e sincer si bine argumentat, m-a ajutat sa fiu si mai sigura in convingerile si schimbarile realizate.
    Succece!

    RăspundețiȘtergere
  24. Foarte bun articolul! Multumesc Irina! Nu credeam ca mai exista vreo persoana sa aiba aceleasi ganduri ca si mine, despre cei ce i-au facut rau. Nu am studii teologice, dar citind in Biblie am gasit la Cartea ,,Pildele lui Solomon" versete care sunt In concordanta cu ceea ce scrieti dumneavoastra: ,,Alunga pe cel batjocoritor, si cearta va lua sfarsit si pricina si defaimarea vor Inceta." (cap.22 &10) ,,Nu ravni la oamenii rai si nu pofti sa fii In tovarasia lor." (cap.24 & 1) ,,Nu te aprinde impotriva raufacatorului si nu-ti Intarata ravna impotriva celor faradelege." (cap. 24 & 19) Fara doar si poate, trebuie sa ne debarasam de cei care ne-au facut rau.

    RăspundețiȘtergere
  25. Am citit un comentariu in care se spune eu am prieteni buni pentru ca am stiut sa ii aleg , la prima vedere mi se pare corect dar gandind mai adanc cred ca ai avut norocul sa intalnesti astfel de persoane , fiecare dintre noi am ales la un moment daca cu credinta ca ii alegem pe cei mai buni dar timpul ne-a demonstrat uneori contrariul . "Un prieten este acela care te ia de mina si iti atinge sufletul"

    RăspundețiȘtergere